29 ianuarie 2013

Omul zilei - Oana Pellea

Despre Oana, mereu cu dragoste...


Oana Pellea s-a născut la 29 ianuarie 1962 în București. Este fiica Domnicăi Mihaela, născută Policrat, și a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie 1983).

Actrița a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu. Colegii săi de promoție au fost Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Adrian Păduraru și Claudiu Istodor. Din clasa condusă de Olga Tudorache, colegii de generație au fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcilă, Marina Procopie, Radu Duda, Mihai Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău.
Activitate artistică

În perioada 1984–1987 a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț. A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 până în 1999 și a participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia și Europa. Din 1999, Oana Pellea este liber profesionistă. Performanțele sale notabile au inclus, printre altele, rolurile Mașei din Trei surori a lui Cehov, al lui Lucius din "Iulius Cezar" de W. Shakespeare — pentru care i-a fost acordat Premiul Criticii Internaționale pentru „Cea mai bună actriță”. Alte roluri importante în teatru: Julieta din Mefisto a lui Klaus Mann, Catarina din producția lui Mihai Măniuțiu, Îmblânzirea Scorpiei după Shakespeare și Drussila din Caligula a lui Albert Camus, Timpul din Poveste de iarnă a lui Shakespeare, în regia lui Aleaxandru Darie. Cariera Oanei Pellea cuprinde peste 30 de roluri importante în teatru și 20 în film.

Oana Pellea a câștigat de două ori premiul Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER) pentru cea mai bună actriță și i s-a acordat premiul Fundației Culturale Române pentru Carieră Internațională Remarcabilă. Munca sa cinematografică a inclus "Unde la Soare e frig" al lui Bogdan Dreyer, la fel ca și filmele regizate de Alexandru Tatos, Dan Pița, Stere Gulea și Ion Popescu Gopo. Oana Pellea a primit numeroase premii internaționale pentru rolul principal din Stare de fapt, regia Stere Gulea, inclusiv premiile pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la San Marino și la Festivalul Internațional de Film "Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia.

În 2006 a jucat alături de Clive Owen în filmul "Children of men", în regia lui Alfonso Cuaron, produs la studiourilor Universal Picture. Acest film a fost realizat în întregime la Londra și a fost nominalizat pentru premiile Oscar la 3 categorii.

În 2007 a fost distribuită în producția britanică "I really hate my job", regia Oliver Parker.

În 2007 a fost distribuită în producția americană "Fire and Ice", regia Jean-Christophe Comar ("Pitof").

Este prezentă, într-un rol important, în distribuția filmului "Biblioteque Pascal", în regia lui Szabolcs Hajdu [1].

Oana Pellea joacă în româna, franceza, engleza și italiana, participând la numeroase producții internaționale, inclusiv producția româno-franceză "Ioana d'Arc-Extrase dintr-un dosar" și producția teatrală francezo-canadiană, în regia lui Marc Doré Mă tot duc, aici alături de Sandu Gruia.

Oana Pellea a avut onoarea de a reprezenta România la mai multe festivaluri internaționale de teatru inclusiv la festivalul anual al Uniunii Teatrelor Europene, Festivalul Klang Bogen de la Viena, Festivalul Internațional Francofon din Franța și Festivalul Americilor din Canada. Face parte din Jurii internaționale de film.

Începând cu stagiunea 2004-2005, joacă la teatrul Bulandra în spectacolul "Scaunele", la Teatrul Foarte Mic în spectacolul "Mă tot duc" și la teatrul Metropolis în "Buzunarul cu pâine".

La 13 mai 2009, Oana Pellea a primit Marele Premiu al Festivalul Comediei Românești "FestCO", ediția a VII-ea pentru "Cel Mai Bun Spectacol" cu piesa "Buzunarul cu Pâine" de Matei Vișniec, traducerea Virgil Tănase. Titlul piesei în franceză este "Du pain plein les poches".

În iunie 2009 a apărut prima carte semnată Oana Pellea la editura Humanitas: "Jurnal 2003-2009".

"Jurnal 2003-2009" devine Cartea cea mai bine vândută a Editurii Humanitas cu peste 15.000 de exemplare cumpărate în mai puțin de trei luni (august 2009), iar în octombie (același an) "Jurnalul" ajunge la un tiraj record de 32.000 de exemplare

În martie 2010 Oana Pellea revine pe scena Teatrului Bulandra cu rolul Tanti Roz din Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmidt.

În noiembrie 2011 joacă în Vocea Umană de Jean Cocteau în regia Sandei Manu, la Teatrul Metropolis, rol pentru care este nominalizată la premiul UNITER pentru cea mai buna acriță.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României la 25 Octombrie 2012.

Academia Română i-a acordat Oanei Pellea premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și cinematografică la 16 decembrie 2010.

Oana Pellea a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România.

Filmografie

Maria Mirabela în Tranzistoria (1989) - mama fetițelor
Fire and Ice: Cronica Dragonilor (2008) - regina Rimini

2008: Biblioteque Pascal, regia Szabolcz Hajdu
2007: Cu un pas înainte, regia Bogdan Tiberiu Dumitrescu
2007: I Really Hate My Job, regia Oliver Parker, Rita
2006: Children of Men, regia Alfonso Cuaron, Marichka
2005: Păcatele Evei, regia Adrian Batista
2006: Fehér tenyér, Mom: aka White Palms (International: English title)
2004: Camera ascunsă, Pusi: aka Never Enough (International: English title)
2003: Haute tension, Alex's Mother: aka Switchblade Romance (International: English title) (UK: DVD box title) aka High Tension (USA)
1996: Stare de fapt: aka State of Things
1994: Nostradamus, Landlady: aka Nostradamus - Prophezeiungen des Schreckens (Germany)
1993: Vulpe - vânător :aka Fox: Hunter (International: English title: informal literal title)
1991: Unde la soare e frig (1991) :aka Da, wo die Sonne kalt ist (Germany: alternative title) aka Where It Is Cold in the Sun (International: English title: informal literal title)
1990: Cine are dreptate? (1990) :aka Who Is Right?
1989: With Love, Rita (TV)
1984: Acasă :aka Home
1984: Mann mit dem Ring im Ohr, Der
1983: Faleze de nisip :aka Sand Cliffs
1982: Concurs :aka The Contest


(Sursa biografiei: wikipedia)


Citate - Cu citatele şi dragostea, prin viaţă...



28 ianuarie 2013

Citate - Nu uitaţi niciodată să dăruiţi gândurile voastre



Nu uitaţi niciodată să dăruiţi gândurile voastre în aşa fel, încât, din ele să admiraţi mai târziu lanuri întregi de frumuseţe răsfrântă din cei pe care i-aţi atins!

Citate - Cântecul inimii

 

Bine v-am găsit!

Eu sunt Lady Allia, Povestitoarea Hanului, iar ocupaţia mea principală va fi aceea de a vă aduna la gura sobei şi a sta la poveşti cu voi şi alături de voi, despre cărţi, muzică, oameni, copii, viaţă, suflet, iubire, tristeţe, durere, aşteptare, renunţare, regăsire, copilărie şi lumea magică a unor tărâmuri demult uitate într-un colţ de suflet de oamenii mari!

Nu sunt o cârpace prea strălucită. Nu mereu mă pricep să repar aripi, dar uneori, ştiu repara zâmbete. Îmie ies colorate şi vesele. Alteori ştiu să ascult. Pot coase tăceri ca nimeni altcineva şi apoi din ele reuşesc să croşetez curcubee pentru zile mohorâte! Câteodată par strâmbe, dar tot bune sunt :).

Acum însă, vă las un citat cu care să ne începem drumul împreună şi vă aştept să serviţi ce vreţi voi...deoarece cafeaua, ceaiul cu vanilie şi vinul fiert cu scorţişoară sunt numai bune calde, focul împrăştie miresme, iar afară e vreme numai bună de visare!

Omul zilei - Nichita Stănescu

(Sursa foto: internet)

Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost ţăran prahovean care mai târziu a devenit meşteşugar şi comerciant ploieştean. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin era parte a unei familii nobile din Rusia.

În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul “Sf. Petru şi Pavel”, devenit “Mihai Viteazul” din Ploieşti, pentru ca ulterior, între 1952 - 1957 să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

În 1952, s-a căsătorit cu a doua dragoste a sa din adolescenţă, Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărţi după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta şi eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului "O viziune a sentimentelor". Ulterior, fiind împreună cu poeta şi autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie şi a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătoreşte cu Todoriţa (Dora) Tărâţă .

Nichita şi-a adunat poeziile sale “băşcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, “fără mamă, fără tată”, într-un volum numit "Argotice"— cântece la drumul mare şi publicat foarte târziu, după moartea sa, în 1992, de Doina Ciurea.

Este pentru scurt timp corector şi apoi redactor la secţia de poezie a Gazetei literare. În 1963 are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia. Trei ani mai târziu publică la Editura Tineretului un volum cu 11 elegii. Tipăreşte Necuvintele, care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare şi volumul de poezii "Un pământ numit România". Este numit redactor-şef adjunct al revistei "Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. În 1970 devine redactor-şef adjunct la "România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban. Publică două noi volume de poezii: "Belgradul în cinci prieteni" şi "Măreţia frigului". Pentru volumul de eseuri "Cartea de recitire" obţine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.

Un an mai târziu obţine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor şi i se atribuie Premiul internaţional Johann Gottfried von Herder. Devine publicist comentator la "România literară”. Se mută în ultima sa locuinţă, din Str. Piaţa Amzei nr. 9. În faţa geamului apartamentului său creşte celebrul salcâm Gică.

La 4 martie 1977 poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ştefănescu, şi este lovit de un zid care s-a prăbuşit după cutremur. În urma şocului suferă o paralizie de scurtă durată a părţii stângi a corpului care va lăsa ceva sechele şi după vindecare.

În 1978 publică volumul de poezii Epica Magna, care primeşte în acelaşi an premiul "Mihai Eminescu” al Academiei Române.

În august 1981 are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă şi poetul se internează la spitalul Fundeni. După ce este externat ascunde faţă de toţi semnele maladiei sale, afişându-se optimist, iar medicii se declară uimiţi de rezistenţa şi vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viaţă, poetului i se organizează o sărbătorire naţională.

În timpul unei călătorii în Iugoslavia are o criză foarte gravă, ce necesită intervenţia medicilor.

Pe 12 decembrie, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare şi este adus la Spitalul de urgenţă unde crizele sunt extrem de violente şi poetul se stinge din viaţă fix la orele două şi zece minute. Ultimele sale cuvinte au fost: "Respir, doctore, respir”.

A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).

Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea “Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

"Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti. Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut ..." - Eugen Simion

27 ianuarie 2013

Gandul de dimineata

(Sursa foto: internet)

"Uneori, căutăm atât de mult şi multe în viaţă, încât paşii fireşti se denaturează în asemenea măsură, încăt uităm scopul esenţial al vieţii: să iubim şi să trăim!

Eu cred cu sinceritate că şi natura noastră este ca şi cea a unei flori, a unui fir de iarbă. E pus în sol, iar el creşte. Când nu aduni în jurul inimii tale griji şi calea pe care vrei să o urmezi este mult mai clară. Este ca şi dimineaţa când deschidem larg fereastra, iar viaţa ne inundă cu minune!

Lăsaţi viaţa să intre în sufletele voastre ca printr-o fereastră! Nu vă baricadaţi înăuntru de teama de a suferi, de a cunoaşte, de atinge sau de a trăi noi senzaţii şi întâmplări! Ieşiţi afară şi întâmpinaţi viaţa aşa cum este ea! - R.S"

O zi cât mai frumoasă vă doresc!

Când suferim din dragoste...

(Sursa foto: internet)

Când suferim din dragoste, suntem asemeni unor Biserici a căror clopotniţe sunt căzute în genunchi, iar strigătele noastre par a nu mai ajunge la Cer, deoarece nu mai avem clopote care să bată! - R.S.

Gânduri, frânturi...sunt ceea ce sunt, iar uneori sunt un om care plânge



(Sursa foto: internet)

Uneori, am făcut paşi mari pentru că m-am lăsat purtată de un vânt în lumea oamenilor care par puternici, dar nu e aşa. Nu sunt. Nu mereu. Sunt ceea ce sunt, iar uneori sunt un om care plânge, care simte că vrea să cadă şi cineva e acolo mereu să îl prindă, să îl susţină, să îi şteargă lacrimile şi să îi spună: "va fi bine", iar eu să ştiu că va fi! Că nu am de ce să mă îndoiesc. Nici măcar un pic! Uneori, sunt un om care vrea doar să stea în el departe de toată lumea aceasta zgomotoasă de unde se aude numai durere, dezamăgire, revoltă, lipsă de iubire şi compasiune. Dacă stau prea mult în mijlocul acestor sunete stridente, voi ajunge să le fredonez şi eu. Nu vreau. Uneori, îmi place să lâncezesc în pat. Ore în şir. Să uit de toate. Să mă joc cu razele de lumină printre degete ca şi cum aş juca încâlcita descâlcita. Să citesc ore în şir stând pe spate cu picioarele întinse pe perete şi să simt mireasma cafelei alături. Să aud glasul fetiţei mele prin casă şi râsetul ei. Îmi dă o stare de bine şi linişte. Uneori mi-ar place să stau pe pervazul ferestrei noaptea ore în şir, aşa cum obişnuiam când eram la mama. Uneori, aş vrea săstau între flori. Multe. Uneori, chiar îmi doresc să primesc flori. Multe. Uneori, aş umbla desculţă prin iarbă, apoi prin nisip. Şi aş scrie. Apoi aş şterge, dar aş ţine minte tot. Uneori, mi-aş dori să nu mai las trecutul să mă rănească. Şi nici oamenii. Aş vrea să am puterea să spun: "Heyyy! Până aici" şi aşa să fie. Uneori, chiar aş vrea să nu mai îmi pese atât de mult şi să învăţ lecţia de a trece mai uşor peste toate. Uneori, aş vrea să ştiu că anumitor oameni chiar le pasă de mine. De gândurile mele. De liniştea mea. De fericirea mea. De inima mea. Că le pasă atât de mult încât ar lupta cu toată lumea pentru asta. Eu am luptat. Eu aş lupta. Eu lupt. Uneori, vreau să mă simt răsfăţată şi, de cele mai multe ori mă trezesc repede la realitate. Îmi şterg gândurile de pe suflet, de pe frunte, ca şi cum aş îndepărta nişte scame de pe haină şi îmi amintesc că cel mai mult uneori, sufăr ca femeie. Pentru că iubesc. Şi uneori, de cele mai multe de aici porneşte slăbiciunea şi puterea mea. Uneori, îmi doresc nu doar să înţelegi toate astea ci să şi faci ceva, pentru că şi femeile mor, iubite! Mor în ele şi apoi se lasă ucise în iubiţii lor. Când o femeie moare în ea, nu mai doare nimic! Acum, îmi doresc să nu mor niciodată în tine.

26 ianuarie 2013

Un prieten pe zi - Alexandru Marinescu!


 (Sursa: Balet România)

Şi, din imagine reprezentativă în melodii de suflet, în versuri plimbate prin emoţii, am ajuns la emoţia de seară, sau altfel spus, "Un prieten pe zi"! Astăzi, Alexandru Marinescu......bucata mea de Rai aici pe pământ, "Lacul lebedelor" mele unde a fost înfruntată şi îmblânzită ignoranţa unora pentru frumos, cultură, educaţie, artă şi în special... balet!
El este "Spărgătorul de nuci" sufleteşti, care a reuşit să scoată din unii oameni doar ceea ce e mai bun acolo în miezul fiinţei lor şi prietenul meu drag...faţă de care nu voi avea niciodată cuvintele pe măsură să îl pot descrie. Pot doar să vă arat doar luciul fiinţei sale minunate, dar niciodată nu voi avea măiestria de a vă descrie mai mult. Pentru că nu se poate :). Când reuşeşti să descrii un om aşa cum este el, înseamnă că nu este unul apropiat şi drag.
Alex, este unul din oamenii alături de care mă bucur să mă aflu la drum şi lângă care mi-aş dori să fiu până la capătul capătului, iar când ajungem acolo să îi spun zâmbind: "M-am bucurat şi m-am simţit privilegiată să îţi fiu prietenă şi să te cunosc pe tine şi familia ta!".
Alex este unul din oamenii născuţi pentru oameni! La el nu veţi găsi niciodată aroganţă, egoism, lipsă de atitudine. Nimic ce înseamnă emoţii negative sau lipsă de sentimente. La el, atât pe blog, cât şi pe pagina de facebook, găseşti armonie, frumuseţe cu oameni şi suflet, senin, un izvor de căldură şi energie. Este o oază de lumină în întunericul care unoeri se aşterne peste noi şi gândurile noastre! Nu îl rataţi...aveţi doar de adăugat în suflet dacă îi treceţi pragul! Atenţie însă...acolo vă aşteaptă numai mirarea şi iubirea!



De dor...

(Sursa fotografiilor montate: Internet, Montaj şi Design: Lady Allia)

doar pământul s-a pus cruciş între noi
de-a lungul şi de-a latul
să nu te mai găsesc

spune-mi cum, iubite,
cum, să te găsesc?
CUM, Doamne, să ajung la dragostea mea?!

am să beau toate apele să-mi astâmpăr dorul
am să sap cu unghiile munţii
am să fac tunele în viaţă

să mă izbească toate nopţile întunecate Doamne
şi toate zilele fără de el
până la aia una

de ce nu pot fi şi eu femeie să-mi pieptăn părul
să fiu iubită pe umeri, pe suflet
până la capătul capătului

încremenesc Doamne în viaţă ca într-un peron
trec trenuri prin mine fără să se oprească
parcă nici nu aş fi acolo

altele se opresc doar cât să-şi împartă inima
sau gândurile preţ de un timp impar,
iar apoi rămâne doar şuieratul

L-ai auzit vreodată Doamne? şuieratul
parcă ar fi un lup în gura altor lupi,
iar luna tace tot mai roşie

de ce bat pasul pe loc în mijlocul inimii mele
şi fac cercuri în mine fără de sfârşit
până la el, acelaşi el???

de ce, el e cel care a deschis şi închide mereu
toate lumile în urma privirii sale
lăsându-mă însă atât de a nimănui?

de ce nu îl aduci înapoi, aşa cum aduce vântul
frunzele, primăvara florile, vara soarele
ca să îi spun cât îl iubesc???

fără el Doamne, creşte în mine o casă cât un munte,
dar e atâta frig şi singurătate în mine
încât voi deveni o peşteră

numai liliecii iubirii mă vor mai locui Doamne
în timp ce vor muşca din mine
toată viaţa, iar eu...tot voi aştepta!

.............


Un artist pe zi - Grandpa Elliott

 (Artist: Rosy Jackson)

Bunicul Elliott cum este cunoscut acest cântăreţ de stradă, s-a născut în 1944 în New Orleans, Louisiana. El mai este cunoscut de asemenea sub numele de Unchiul Remus Elliot

Instrumentul prefeerat de Bunicul Elliott este muzicuţa, dar cei acre îl aud o dată cântând, rămân uimiţi, iar sufletele lor vor fi atinse pentru totdeauna de timbrul său vocal deosebit şi de muzica sa venită din suflet, din casa tuturor emoţiilor şi sentimentelor frumoase!

El este un exemplu şi o imagine reprezentativă pentru Louisiana, dar şi pentru strada Royal Street, Cartierul Francez şi Piaţa Jackson. A călătorit în cea mai mare parte a Statelor Unite, dar s-a întors acasă în Louisiana, deoarece nicăieri nu e ca acasă.

Toată lumea îl cunoaşte pe Bunicul Elliott şi mulţi vin să îţi viziteze din toată lumea, mai ales după ce l-au auzit cântând "Stand by Me", pentru minunata echipă "Playing for change", oameni care încearcă să unească oamenii şi să facă din acaestă viaţă un cămin în care noi toţi să trăim mai frumos, mai bine, mai plini de îngăduinţă şi iubire unii faţă de alţii!

Pe 30 iunie 2009, Bunicul Elliott a reuşit performanţa de a aduna peste 40.000 de oameni pe Stadionul Dodger, Los Angeles, California, unde a cântat "Star Spangled Banner" și "Dumnezeu să binecuvânteze America."

Pe 3 noiembrie 2009, a fost lansat albumul său solo " Sugar Sweet".

Bunicul Elliott, nu este un star. În jrurul său nu s eface publicitate prea multă şi nu ocupă primele pagini ale ziarelor, dar oamenii care l-au cunoscut îl duc cu ei în suflet peste tot şi recunosc că el reuşeşte să schimbe nu numai suflete ci şi vieţi prin felul lui simplu, dar frumos de a exista! Un suflet mare cu o voce pe măsură!

Pentru mine însă, Bunicul Elliott este un talent cum rar putem întâlni şi de care şi mai rar ne putem bucura. Este minunea şi întâlnirea cu un înger!

God Bless You, Grandpa Elliott!

Vă las în compania lui Grandpa Elliott şi Roger Ridley, o altă voce pe care o iubesc! În clip mai apar: Clarence Bekker, Twin Eagle Drum Group, Francois Viguie, Cesar Pope, Dimitri Dolganov, Roberto Luti, Geraldo&Dionisio, Junior Kissangwa Mbouta, Pokei Klaas. În total, 35 de muzicieni pentru această melodie cântată în mai multe colţuri ale lumii odată...fără ca ei să se întâlnească :)!



Mai multe detalii, aici:

http://playingforchange.com/journey/musicians/36

24 ianuarie 2013

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine....


Oamenii se tem de cuvinte. Se tem să le dăruiască, dar şi să le primească. Au mereu impresia că în spatele lor ascunzi ceva. Oamenii se tem de oameni, pentru că se tem de singurătate şi se tem să sufere. Astfel că, oamenii se ascund în spatele inimii. Unii se bucură în tăcere, iar alţii doar aşteaptă.

Un altfel de Allie şi Noah...

Mereu m-am regăsit în acest film. O dragoste timpurie care a devenit o dragoste de o viaţă. Prima iubire cu care m-am născut în suflet, care a devenit singura. Scrisori trimise în gând şi neprimite. Aşteptări şi căutări. Mereu am fost Allie care se gândea la Noah al ei, iar el, deși poate mă creionează în gândurile lui, nu m-a găsit încă. Nu am dat nici unul de articolul din ziar, dar vom aștepta îndeajuns până ne vom găsi, iar dragostea noastră va face minuni. Va face! Într-o zi! Știu!
 

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine.....

 

♥ cel mai fericit lucru este acela de a avea în dragostea cui să te pierzi fără să te temi să rămâi acolo!

dragostea a învăţat să ne ştie pe de rost...


uneori, viaţa ne rupe de noi ca şi cum, noi nu am fi acolo
nu ne-am exista,
am fi doar şerpi care ne lepădăm pielea la răscruci grele
fără să ne durem,
dar adevărul este că unii dintre noi, rămânem acolo mereu
stâncă de aşteptare
şi ne tot rupem, ne tot rupem, până pe inimă nu ne mai rămâne
decât un ţipăt adânc

peste noi trec ani, asemeni unor furtuni, unor ierni geroase
până în măduva sufletului
nimic şi nimeni nu ne mai poate încălzi de parcă peste noi
s-a lăsat ca o cortină, viaţa
pentru totdeauna ca o moarte adâncă ce ne tot duce departe
adâncindu-ne şi mai mult
în doruri, doruri nesfârşite unde iubirea se pune streaşină
privirii şi zărilor ştiind, fiind

uneori, viaţa ne rupe de noi ca şi cum, noi nu am fi acolo
nu ne-am exista,
ne face fărâmi de oameni în timp ce în noi ne ducem unii
pe alţii ca pe un rozar
în genunchi mi-am pus sufletul de când te-am smuls mie
de mine să te dau timpului
şi m-am rugat făcându-mi dragostea mătanie peste mătanie
sperând că Dumnezeu
va aprinde în viaţă o lumânare mare cât iubirea noastră,
iar noi vom găsi calea

peste inima noastră crescuse deja un munte prea greu
de atâta zăpadă,
o clipă trecea în alta asemeni unui an de frig şi singurătate
nu ne mai găseam
de parcă ne-ar fi înghiţit pământul vieţii, iar peste noi nimeni
nu ridicase cruci
toate, toate se ridicau în noi doi iubite, mari şi adânci
din lacrimi şi disperări,
iar în locul numelui nostru ne-am răstignit pe noi în toate
cele patru zări ale iubirii

şi, doar din punctul acela am putut vedea drumul care ducea
exact către locul unde erai
aşteptând să apar în sfârşit în pragul iubirii tale atât de frumoase
care păstrase toate amintirile
ridicând în tine o casă ca nici o alta în care eu să pot trăi
şi iubi până şi uşa aceea pe care
nimeni nu a deschis-o vreodată deoarece ai zăvorât-o cu noi
să nu treacă nimeni iubirea

uneori, viaţa ne dăruieşte numărul exact al iubirii noastre
şi ne sărută rănile
crescând din ele întâmplări în care încape atâta mirare
şi fericire ca în nici o alta
ne adună de peste tot şi ne redă nouă ca şi cum noi
nu am fi fost niciodată
în altă parte, iar din noi, viaţa creşte într-o zi cât alte vieţi
în şapte mulţumind,
pentru această iubire de poveste unde dragostea a învăţat
să ne ştie pe de rost!


 

ia-mi...

(Sursa: internet)

ia-mi inima în inima ta şi învaţ-o să bată pe toate şoaptele tale
striveşte-o dacă e nevoie ca să se poată naşte încă o dată
să bată normal pe iubirea ta

ia-mi privirea şi adânceşte-o în privirea ta, învaţ-o să te privească
în timp ce tu o iubeşti născând în ea cercuri de emoţii
unde tu eşti universul meu

ia-mi trupul şi cuprinde-l cu mâinile tale desenează iubite cu mine
pe corpul tău toate visele în care nu ţi-am fost
apoi strigă-mă tare pe nume

eu am să iau numele meu de pe buzele tale şi am să ţi-l pun
pe umeri, pe gât, pe braţe până când am să-l uit
şi am să-mi dau gura cu numele tău

ţie şi nopţii în care îndrăgostiţii îşi sunt izvor unul pentru altul
până când nimic nu mai este de sorbit, de făcut, de şoptit,
doar cântecul acela dintre două inimi

culorile vor picta şoapte

(Sursa foto: internet)

nu trebuie să mă rosteşti ca noaptea să se spargă în mii de bucăţi
să se amestece într-un pahar cu stelele
să curgă prin mine râuri de emoţii, iar eu să tremur ca un copil mic
uitând până şi gesturile fireşti când te privesc
în gândul meu ce se prelinge încet pe şira spinării iubind un alt gând
neterminat ce se înfăşoară în al meu

dacă m-ai şi şopti în timp ce mă priveşti aşa, nu cred că ar mai exista
altceva în afară de tine şi ecoul tău
în inima mea care se joacă de-a statul şi de-a alergatul ca o nebună
prin trupul meu care nu mai ştia
cum poate sângele să trezească în mine atât de multe senzaţii
uitasem cum este să te îmbeţi cu iubire

înainte să beau visul acesta doar pe jumătate am să te las
să mă strângi în braţe prima oară
ştiu că toate vor încremeni o clipă, chiar şi aerul, noaptea,
sângele, iubirea de pe buze
apoi, lumea o va lua razna un carusel unde toate culorile
devin un tablou în care doi oameni

vor picta şoapte, iar noaptea va tăcea între ei!

E oare atât de nefiresc?

Poeziile mele prin sufletul Lilianei, marca Elegant FM!

Un prieten pe zi - Flavius Obeadă

Un prieten pe zi...Azi, Flavius Obeada! Un om de la care poţi învăţa omenia, frumuseţea, literele, limba română, sufletul chiar şi atunci când nu spune nimic şi adună în el tăceri.

Pe pagina lui, cultura şi literele sunt la loc de cinste...în mijloc de suflet şi minte aşa cum se cuvine, iar fotografiile sunt pete de culoare numai bune de pus la rever de privire când culorile din jur dispar.

Nu ştiu alţi oameni cum scriu ce scriu, cum exprimă ce exprimă, dar Flavius...e Nichita meu :). El ia cuvintele, le modelează în sufletul şi emoţiile lui, apoi le spune: "Zburaţi şi daţi oamenilor să bea tot dragul meu de ei!", iar ele, îl ascultă atât de cuminţi şi frumos!

Despre Flavius, aş scrie mult, dar nu am să reuşesc niciodată să îl cuprind în cuvinte!

Mulţumesc, Flavius pentru că eşti şi eşti atât de frumos!

http://flaviusobeada.wordpress.com/2013/01/17/ceva-care-nu-dovedeste-nimic-stop


Nici nu ştii de câte ori m-am cufundat eu în scrierile tale Flavius! Cu setea omului cu dor de cuvinte, emoţii, trăiri. Nici nu ştii cum stăteam în ele cufundată ca într-o apă caldă, primitoare...îmi înfundam urechile şi doar ascultam susurul lor. Eu, îţi mulţumesc pentru că ştii cu adevărat să dai viaţă cuvintelor în inimile noastre aşa cum puţini oameni reuşesc!

23 ianuarie 2013

Sunt multe lucuri care nu le-am avut în viaţă...

Sunt multe lucuri care nu le-am avut în viaţă, dar nu am să mă plâng! De multe ori am fost dezamăgită, rănită, abandonată, uitată în raftul vieţii de parcă nici nu aş fi existat, dar nu am să mă plâng! De multe ori, am fost omul nimănui, singur în lume...un Remi...un Remi însă fără de Capi, fără de Sufleţel, doar el şi gerul din viaţă, dar nu am să mă plâng nici de asta. Viaţa nu e de multe ori ceea ce aşteptăm, dar e a noastră şi tot secretul este să o trăieşti! Să o trăieşti aşa cum poţi, să te bucuri de ea aşa cum este şi chiar dacă pare grea, să încerci să o faci uşoară, să o iei ca pe ceva firesc! Dacă întâlneşti valuri, nu încerca să fii super erou. Viaţa ştie şi are experienţa necesară să te facă să îi simţi fiecare picătură de gust sărat şi de apă care îţi umple plămânii aşteptărilor până la sufocare, dacă te pui contra lui. Urcă pe el şi învaţă să te laşi dus păstrându-ţi un echilibru al credinţei, al tău şi al iubirii. Tot secretul este să ai mereu un punct de sprijin. dacă ştim căuta în noi cu atenţie, mereu îl găsim. Uneori, în drumul nostru zbuciumat găsim şi insule. Insule unde putem zăbovi să ne luăm gura de aer, de energie, de putere. Uneori, insulele acestea pot fi pentru totdeauna. Acesta e cel mai fericit caz. Alteori, sunt doar refugii, unde învăţăm să creştem mari, să ne trecem lecţiile şi să dăruim lecţii. Apoi, plecăm mai departe. Viaţa nu se dă de pământ...deşi ne vine de multe ori, dar chiar dacă o facem, trebuie să ştim că şi în acest punct ea se pricepe cel mai bine la trântă. Când te pune jos...are un stil propriu. De noi depinde însă cât stăm acolo. Eu niciodată nu am stat prea mult jos. Am urlat, am ţipat, am muşcat din pământ, din mine, apoi...m-am ridicat, m-am scuturat, am zâmbit şi am continuat. M-am sprijinit mereu în drum de punctul meu de sprijin. Am privit către el oriunde a fost şi...m-am ridicat! Nu e timp de pierdut. Şi aşa, de multe ori îl risipim pe cel mai important. Nu e nevoie să îl dublăm şi noi. În viaţă nu am fost bogată. Singura bogăţie pe care o recunosc au fost oamenii. Ei au făcut din inima şi viaţa mea o comoară în care s-a tot adunat şi s-au tot adunat. Când voi trage linia am să pot spune cu siguranţă că am fost un om binecuvântat, norocos şi iubit! De asta, am să mulţumesc mereu pentru viaţa mea! Pentru el...omul din sufletul meu și pentru toți oamenii care îmi locuiesc sufletul...


De la tine, mie...


Tu iubitul meu, dintre toţi, ai fost şi vei fi mereu eroul meu...pentru că ai câştigat de prima dată cea mai mare "bătălie"...aceea cu mine însămi şi ai dus liniştea ei cu tine peste tot dăruindu-mi-o de oriunde ai fost! Eşti dragostea cea mai mare a vieţii mele care ştiu că poate orice simte să fie şi să facă, deoarece te port în suflet de când mă știu, fără să te știu și totuși...te iubesc și te aștept!













A fost un timp...

A fost un timp, când am crezut că visele noastre s-au sfârşit...când tu şi eu eram siguri că acela era sfârşitul şi totuşi suntem aici...flacăra este la fel de puternică, aşa cum a fost întotdeauna deoarece mereu ne-am dorit să fim împreună şi am înfruntat orice furtună! Vezi dragostea mea? Despre asta este vorba în dragoste...să îţi păstrezi credinţa şi pasiunea! Noi putem... ♥!

Atât doar şi e de ajuns cât îmi doresc să ştiu de la viaţă!...

Cum spun de la o vreme...nu ştiu prea multe despre viaţa mea, despre viaţă în general...Se pare că am de învăţat încă, dar ştiu că vreau să le învăţ lângă cineva de la care să am mereu un exemplu de frumusețe și bunătate. De iubire! ♥ Şi eu cred că atât doar şi e de ajuns cât îmi doresc să ştiu de la viaţă!!!

Uneori, simţim să fim singuri în noi şi cu noi...

Uneori, simţim să fim singuri în noi şi cu noi, pentru a putea merge mai departe. Oamenii uneori simt să împrumute din puterea salciei, a vântului şi a cerului. Vor să stea cu sufletul aplecat în propriile ape, să fie dus peste tot pământul şi să se poată înălţa în el. Viaţa, în multe cazuri ne dă mai mult decât putem duce, iar în altele mai mult deât merităm. Este vorba despre compensaţie, despre încercări, propriile încercări şi despre a merge mai departe. În toate cazurile, avem nevoie să ştim că sunt oameni care ne iubesc şi ne rămân, indiferent cât de adânci sunt tăcerile, cât de mari sunt depărtările şi cât de largi sunt zările în care îi aşteptăm! Avem nevoie să ştim că pentru unii oameni suntem aşa cum suntem noi...fără zorzoane, fără artificii...doar noi, iar ei sunt bucuroşi să ne aibă şi se simt binecuvântaţi să ne primească în viaţa şi sufletul lor.
Aşa cum spuneam şi ieri Deei..."Fiecare om are în viaţă un prieten deosebit, jumătatea de suflet cu care zboară alături şi fără de care nu vrea să...crească :)! Un prieten care e acolo...la bine şi la rău! Un prieten care îl ridică fără să se sature să facă asta, pentru că ştie...şi nu se întreabă! Pentru că simte să dăruiască fără să aştepte! Pentru că...ştie! Ştie că orice ar fi, persoana căruia i se dăruieşte va avea grijă de inima sa, de viaţa sa, de prietenia sa şi simte că nimic rău nu se poate întâmpla atâta vreme cât sunt împreună".

Draga mea Adiţa, în orice poziţie a sufletului se află inima ta...în genunchi sau zburând...mă bucur să am grijă de ea, să o iubesc şi să o aştept...indiferent cât...pentru că o iubesc! Pentru că nu se poate fără ea alături, pentru că nu vreau fără tine...! Pentru că TE IUBESC NESPUS!


Bună dimineaţa sufleta mea! ♥ ♥ ♥

Vom zbura împreună...Deea mea!



Fiecare om are în viaţă un prieten deosebit, jumătatea de suflet cu care zboară alături şi fără de care nu vrea să...crească :)! Un prieten care e acolo...la bine şi la rău! Un prieten care îl ridică fără să se sature să facă asta, pentru că ştie...şi nu se întreabă! Pentru că simte să dăruiască fără să aştepte! Pentru că...ştie! Ştie că orice ar fi, persoana căruia i se dăruieşte va avea grijă de inima sa, de viaţa sa, de prietenia sa şi simte că nimic rău nu se poate întâmpla atâta vreme cât sunt împreună, oricâţi kilomentri i-ar despărţi, oricâte depărtări, tăceri, neţineri de mână! Prietenii adevăraţi îşi ţin sufletele împreună mereu îmbrăţişate!

Eu, mi-am luat prietenii în suflet, în inimă şi voi merge cu ei până la capăt şi dincolo de el! Vom zbura împreună...iubire în toate vieţile mele...PROMIT!

Cum ţi-am spus...nu vreau să ştiu cum e viaţa fără tine şi nici cum ar putea arăta alte vieţi fără tine prietena mea...draga mea...Andreea! Ştiu doar că aripa mea se potriveşte perfect lângăaripa ta şi ştim să zburăm atât de furmos împreună, chiar şi atunci când viaţa ne învaţă picajele...ştim să păstrăm echilibrul!

TE IUBESC FEMEIA MEA MINUNE!!! ♥ ♥ ♥

Nu ştiu ce s-ar face lumea, unii oameni fără tine, dar sunt convinsă că pt mulţi ai fost înger nesperat...! Pentru mine cu siguranţă eşti un înger special!

Noapte liniştită să ai, iubire!

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine...Noapte bună

Înainte să vă spun noapte bună, mă întreb...oare cum putem pluti printre stele fără să ne amestecăm în praful lor magic ci doar în acela unul...care ne poate scrie cu litere mari pe cerul vieţii noastre, uneori neînsemnate decât prin acele cuvinte?!

Noapte bună...:)!



Pe mâine, iubire... :-*!



Tu ai fost tânăr, eu mult prea tânără...

Tu ai fost tânăr, eu mult prea tânără...ne-a fost teamă de setea pe care am simţit-o unul pentru altul...Oricât ne-am fi sorbit unul pe altul, nu ne mai săturam, iar viaţa...s-a jucat cu lipsa noastră de experienţă! Totuşi, nu ne-a putut lua nici setea, nici emoţiile şi nici aerul pe care îl respirăm împreună în visele noastre...

Undeva mă voi opri și te aștept! Poate ne vom întâlni în această viață...

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine.....

Să îţi pui sufletul de strajă tuturor zărilor şi să speri!







(Sursa video: Dany)

Dragostea de carte...

 (Sursa foto: internet)

Zilele trecute, vorbeam despre cum am descoperit eu cartea. Aveam câţiva anişori, iar bunicul îmi citea în fiecare seară. Îmi amintesc cum mă visam de fiecare dată alt personaj şi îmi plăcea. La cinci ani, l-am rugat să mă ajute şi pe mine să buchisesc. M-a învăţat. Atât mi-a trebuit!
La şase ani, găsisem un loc ascuns în grădină...la rădăcina unui păr unde citeam ore în şir poveşti nemuritoare, basme ale românilor.
Pe la opt ani...deveneam deja muşchetar şi visam să învăţ să mânuiesc sabia la fel de bine ca dragul meu D'Artagnan! Vai, cât de dragi mi-au mai fost! Dumas, a fost cel care mi-a deschis lumea cărţilor. Apoi Zevaco cu Fausta şi Puntea suspinelor. Apoi tot ce a însemnat Shakespeare, Eminescu, Nichita, Sorescu, Alecsandri, Coşbuc, Blaga, Eliade, Drumeş, Emily Jane Brontë, Barbara Taylor, Jane Austin, Constantin Chiriță cu Cireşarii lui, Rodica Ojog-Braşoveanu, Haralamb Zincă, Leonida Neamțu, Isaac Asimov, Arthur Conan Doyle, Agatha Christie, Frank Herbert, Lev Tolstoi, Mihail Bulgakov, Dostoievski, Madame de Sevigne, Gabriel Garcia Marquez, George Sand, ...şi mulţi, mulţi alţii!
Când nu citeam sub părul din grădina bunicilor, citeam sub plapumă, în dulap sau sub pat acasă la mam :)! Locuri unde eu căutam intimitatea mea cu mirosul cărţii, cu filele ei şi personajele sale care îmi făceau inima să tresară, să se bucure, să plângă, să viseze, să atingă atât, atât de multe lumi... Cele mai fericite şi liniştite momente din viaţa mea după cele alături de Augusta.
Acum, citesc tot noaptea, când lumea adoarme, iar eu pot să ascult sub liniştea stelelor cuvintele şi să mă ascund în sufletul lor adânc...să le simt! Iubesc să ţin cartea în mână...îmi dă o stare de bine şi linişte!
Nu ştiu cum se simt cei care nu au citit o carte, care nu s-au îndrăgostit de o carte cu adevărat, dar cred că sunt singuri, săraci şi oarecum înjumătăţiţi de multe bucurii!

Citate de suflet, marca Elegant FM...

Baby you're my number one...

Iubesc melodia asta...aşa cum iubesc omul la care mă gândesc ori de câte ori o ascult...sau, cred că mai corect spus...ori de câte ori respir :). Ciudat cum poți iubi un om pe care îl cunoști doar cu sufletul...




(Sursa video: DanySo Varga)

Citate şi cuvinte de la voi... IrinaB.com


Un om care te iubește, te respectă. Un om care te respectă, nu te pune niciodată în situații jenante, nu te expune ridicolului și nu te umilește.
Un om care te iubește nu face ceva ce nu îți place, știe și simte ce trebuie și ce nu trebuie să facă, fără să-i impui limite...
Un om care te iubește, nu te compară cu alte persoane.
Un om care te iubește nu te minte și nu îți ascunde nimic.
Un om care te iubește nu îți evidențiază defectele, ci calitățile.
Un om care te iubește te pune pe primul loc și nu te face să te simți ignorat, abandonat, uitat.
Un om care te iubește are totul dacă te are pe tine și nu ar trebui să mai fie interesat de altcineva.
Un om care te iubește nu te chinuie și nu îți dă motive de neliniște, de îndoială și de nesiguranță.
Un om care te iubește nu îți irosește timpul și nu te obligă să îl aștepți.
Un om care te iubește nu poarta măști in preajma ta.
Un om care te iubește nu se teme să îți arate iubirea lui.
Un om care te iubește nu te face sa plângi decât de fericire!

(Sursa:  www.irinab.com )


Vouă

Bine v-am regăsit după o perioadă de windows crash! Mulţumesc, colegului meu Ionut :D!

Şi, deoarece eu am început cu o seară senină, plină de zâmbet şi bucurie în suflet...vă dăruiesc şi vouă o melodie deosebită, care să ne amintească de faptul că marile poduri peste greutăţi în viaţă şi cele mai minunate curcubee se nasc din micile bucurii ale lumii ♥!


20 ianuarie 2013

aş face pământul mai mic

(Sursa foto: internet)


peste mări şi zări, fiecare în capătul lui de lume,
trişti şi goi de doruri, ne agăţăm de soarele unui zâmbet
ca doi copii care cred că un carusel e drumul către stele
şi ştii, chiar este pentru că atunci când zâmbeşti sufletul meu
zboară

preţ de câteva clipe uit cât pământ este între noi
aud doar şoaptele când mă chemi şi te chem
ploaie rece şi caldă gândurile noastre, însă timpul, cum trece timpul
de încet iubite şi cum sfâşie, iar eu aş vrea să se dea mai repede nouă
mi-e dor,

Doamneee, cât mi-e de dor
aş face pământul mai mic să pot să ajung dintr-un pas la tine
sau dintr-un zbor să pot atinge ochii tăi, culcuş inimii mele
şi nelinişte de parcă în sufletul meu ar alerga pisici sălbatice
de atâta drag

te văd şi te aud la capătul acestor depărtări, dar mâinile
tot goale şi reci îmi sunt de tine şi te-aş ţine în braţe
cum te-aş mai strânge lângă mine să ştiu că la o aruncătură
de buze respir tot aerul meu, în timp ce tu mă amesteci
cu tine

cândva, sub mângâierea mâinilor tale s-a născut o fată
care a învăţat să iubească un băiat pentru sufletul lui
ca nici un altul şi a tot crescut şi ea şi iubirea veri întregi aşteptându-te
să naşti sub mângâierea mâinilor tale o femeie tuturor zilelor ce vor fi
doar ţie

Doamneee, iubitul meu cât mi-e de dor
aş face pământul mai mic să pot să ajung dintr-un pas la tine
sau dintr-un zbor preţ de câteva clipe uit cât pământ este între noi
aud doar şoaptele când mă chemi şi te chem
de atâta drag


Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine.....

(Sursa foto: internet)

 Cuvintele sunt culorile prin care inima ne desenează emoţiile deschizându-ne ferestre către lumi unde putem intra în sufletul gol, fără teama de a ne rătăci vreodată! În mijlocul lor, iubirea ne va fi mereu semn de carte...

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine.....

(Sursa foto: internet)

 A fi tu însuţi este ca şi cum i-ai permite sufletului să zboare fără să îţi fie teamă că vei rămâne vreodată gol de tine!

 

Ţi-am spus în ultima vreme cât te iubesc?

Ţi-am spus în ultima vreme cât te iubesc? Am să pot să îţi spun vreodată ?...

19 ianuarie 2013

Viaţa mea începe cu tine...

 Viaţa mea începe cu tine... ♥




There's so much life
I've left to live
And this fire's burning still

When I watch you look at me
I think I could find a will
To stand for every dream
And forsake this solid ground
And give up this fear within
Of what would happen if they ever knew
I'm in love with you

'Cause I'd surrender everything
To feel the chance, to live again
I reach to you
I know you can feel it too
We'd make it through

A thousand dreams I still believe
I'd make you give them all to me
I'd hold you in my arms and never let go
I surrender

I know
I can't survive another night away from you
You're the reason I go on
And now I need to live the truth

Right now, there's no better time
From this fear, I will break free
And I'll live again with love
And no they can't take that away from me
And they will see... yeah

(I'd surrender everything)
To feel the chance, to live again
I reach to you
I know you can feel it too
We'd make it through

A thousand dreams I still believe
I'll make you give them all to me
I'll hold you in my arms and never let go
I surrender

Every night's gettin' longer
And this fire is getting stronger baby
I'll swallow my pride
And I'll be alive
Can't you hear my call?
I surrender all...

(I'll surrender everything)
(To feel the chance, to live again)
I reach to you
I know you can feel it too
We'll make it through

A thousand dreams I still believe
I'll make you give them all to me
I'll hold you in my arms and never let go
I surrender

Right here, right now
I'd give my life to live again
I'll break free
Take me, my everything

I surrender all to you
(Right now)
Right now
(I'd give my life to live again)
I'd give my life
(I'll break free, Take me)
Take me, take me
(my everything)
My everything

(I surrender all to you, right now)
Right now
(I'd give my life to live again)
I'd give my life to you baby
I'll break free, yeah free

18 ianuarie 2013

Servicii

 (Sursa foto: internet)

Pentru cei interesaţi, realizez:

- Design web, tehnoredactare, redactare articole turism, imobiliare, IT, etc

- Colaborare publicaţii diverse, reviste, media, radio, etc

- Clipuri prezentări pentru firme sau evenimente!

Mă puteţi contacta pe mail, formular de contact sau telefonic!

Gabriel Tudosescu - un ultim avertisment de Plagiere!

Cei care mă citiţi des vă amintiţi cu siguranţă de episodul "Plagiator" în care l-am rugat cu destul de bun simţ pe acest de acum "personaj" să înceteze să mai mă copieze şi să se autodenumească autor pe textele mele.

Am crezut că a înţeles, dar el defapt a blocat accesul la blogul personal unde doar invită şi pe deasupra, ca totul să fie şi mai "telenovelic" a realizat filme pe youtube cu ceea ce am scris eu. Ba mai mult...le-a prelucrat la genul masculin...

Atât pe canalul acestui utilizator, cât şi aici, somez pentru ultima oară...persoana Gabriel Tudosescu...NU OMUL care se dovedeşte a nu fi aşa ceva...să înceteze a mă mai plagia! NU MAI VREAU SUB NICI O FORMĂ să mai găsesc textele mele dezbrăcate, dezgolite de esenţa în care le-am scris eu...Mi le-ai transformat în altceva decât ceea ce ele au dorit să dăruiască. Le-ai trunchiat mesajele şi te-ai îmbrăcat în a mia oară în ceva ce nu vei fi niciodată...sufletul meu! Ele acolo au fost scrise prima oară...în mine, în sufletul meu. Sunt bucăţi din emoţiile, trăirile, tristeţile, aşteptările, iubirea şi viaţa mea! Nu a ta! A mea! Ce nu poţi înţelege din asta Gabriel? De ce îţi asumi ceea ce nu eşti în stare să fii vreodată???

Ca atare mai adaug ÎNCĂ O DATĂ...TE SOMEZ şi TE VOI DA ÎN JUDECATĂ...dacă nu vei şterge de pe blog, de pe youtube şi orice alt site textele mele sau nu vei specifica ale cui sunt textele! Nu mai vreau să găsesc nici măcar un vers reprodus sau scris fără să specifici ale cui sunt! M-am săturat să tot primesc sesizări cu privire la nesimţirea şi lipsa ta de omenie în ceea ce priveşte textele mele! Nu Ai o vârstă! Chiar nu poţi înţelege gravitatea faptelor tale?

Acest CANAL YOUTUBE: http://www.youtube.com/user/GTx40?feature=watch este un CANAL de PLAGIATOR!

Acest BLOG: http://www.blogger.com/blogin.g?blogspotURL=http://gti-gt.blogspot.ro/ este un BLOG DE PLAGIATOR!!

P:S: - http://www.facebook.com/gabrieltudosescu

Aici este pagina lui de facebook! ULUITOR!!! Citiţi vă rog textele lui din 2009, descrierea sa... Aţi spune că sunt eu la masculin! Deja este...de speriat! pe mine mă dezgustă şi mă sperie!

Citate în imagini...

 (Sursa foto: internet)

"Vine o vreme când visele noastre nu mai încap în sufletul unuia singur... Pornim atunci pe o poartă a sărutului ce ne deschide drumul către o lume în care până şi lacrima se pierde, devenind cerc. Totul depinde de paşii noştri risipiţi doar în doi, de răbdarea, de înţelegerea şi, mai ales, de dragostea noastră. Iubirea este singura în măsură să ne arate drumul către acea poartă mereu deschisă. Să fie ea o fantomă? Unii dintre noi mai cred în ea... şi mai rostesc din când în când, cu sinceritate, privind în oglinda ochilor iubiţi: "Atât de mult te iubesc încât simt că lumea aceasta ne strânge şi trebuie să devenim nemuritori".

Răvaş de iubire, ţie...



Lil...am plâns de data asta să ştii :)! Am plâns pentru că am simţit acest răvaş aşa cum atunci când l-am scris nu am putut să îl simt şi...îţi mulţumesc pentru asta! Am plâns pentru bucuria de a regăsi omul de la capătul tuturor gândurilor şi emoţiilor mele...după atâta vreme, iar tu ai ştiut să dai aripi acestor lacrimi şi să le ştergi cu măiestria sufletului tău! Mulţumesc, femeia mea minune şi prietena mea iubită!

Dedic acest clip şi toate emoţiile mele, iubirii mele dintotdeauna...

17 ianuarie 2013

Citate în imagini - Marc Levy

(Sursa foto: internet)

"Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Şi-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărţit şi se vor căuta neîncetat, din viaţă în viaţă. Dacă, în cursul unei existenţe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-şi poate continua călătoria fără celălalt. Marc Levy"


16 ianuarie 2013

15 ianuarie 2013

Cântec ţie - La mulţi ani, Mihai Eminescu!


La mulţi ani ţie, cel care ai fost mereu pâmântul şi cerul poeziei în gândurile mele! Tu ai fost cel care ai pus sămânţa în câmpul meu de maci, unde cuvintele au ales să crească...atât de mici pe lângă florile tale, dar cu atâta drag ţie...! Tu ai fost cel, care ai ajutat umerii mei să prindă aripi de litere şi să se înalţe în lumea aceea unde dragostea poate orice...chiar învinge! Pentru tine...am învăţat să o aduc pe Veronica mereu acasă...dăruind iubire, plângând iubire, plutind iubire şi născând fluturi de iubire semne de cale către o inimă atât de frumoasă ca şi cea a omului!

La mulţi ani, munte şi mare a cuvântului...mie! La mulţi ani, Mihai Eminescu!

........................

Tu mi-ai fost în toate cele, semn de carte între stele
Demiurg al limbii noastre, suflet poezii mele
Te-am iubit de prima dată când în vers am vrut a scrie
Nimeni să te-nlocuiască nu se poate pentru mine

Tu eşti cel ce porţi cuvântul şi întâiul l-ai născut
Nimeni, nimeni, niciodată să-l mai nască n-a putut
Însă sunt poeţi de cinste care l-au crescut frumos
La teiul inimii tale ei l-au aşezat duios

Tu eşti poezia însăşi, moartă, scrisă, reînviată
Tu eşti Alfa şi Omega poeziei noastră toată
Tu, Mihai vei fi acela ce mereu ne vei uimi
Oricât timp va trece-n lume tu mereu vei dăinui

Tu vei fi în tot şi toate şi-n emoţii nesfârşite
Ne vei umple existenţa de iubiri neţărmuite
Toţi poeţii drag maestru n-or ajunge niciodată
Nici la degetul tău mic din peniţa fermecată

Tu eşti căpătâi când mâna de poet atinge versul
Toţi am vrea măcar odată să îi înţelegem sensul
Cum doar tu l-ai înţeles şi te-ai scurs între cuvinte,
Te-ai prelins, ai plâns, ai râs şi te-ai revoltat cuminte

Tu ai îmblânzit cuvântul, limba toată şi iubirea,
Iar apoi o limbă moartă ne-ai lăsat tu moştenirea
Să-nvăţăm să o înviem din fiinţa noastră toată
Să-o-nmuiem în călimara inimii cea fără poartă

Şi să scriem în cuvinte viaţă şi suflet pe pâine
Să rămână căpătâi pentru cei ce vor fi mâine
Alţi flămânzi de pâine caldă, de cuvinte ce în sânge
Au crescut floare de colţ care piatra o învinge

Tu mi-ai fost în toate cele, semn de carte între stele
Demiurg al limbii noastre, suflet poezii mele
Te-am iubit de prima dată când în vers am vrut a scrie
Nimeni să te-nlocuiască nu se poate pentru mine

Dor de tine, dor de tine, ai crescut în carnea mea
Numai drag de poezie, limbii noastre preţuire
Într-o zi am să mă-nchin cu un cântec de iubire,
Poate teiul tău frumos va zâmbi şi pentru mine

Unde eşti tu Eminescu, pâine caldă, carte vie???
Ne-ai lăsat săraci de tine ca să frământăm cuvântul
Şi-ai ştiut de prima dată cât de gol ne e pământul
Fără o sămânţă bună care creşte pe hârtie

Tu-ai lăsat doar flori pe câmpul limbii noastre româneşti
Eu mă pierd doar în ele ca-ntre cărţile cereşti
Tu eşti singura mea casă unde-aş sta fără fereşti
Ce folos să am de ele unde tu te reciteşti?

[Cântec, ţie - Ramona-Sandrina (Lady Allia)]

13 ianuarie 2013

Ţie...



Când nimic nu mi-a mai rămas şi nimic nu mi-a fost...tu ai ştiut să mă înveleşti în dragostea ta, în zâmbetul tău şi să îmi spui din timp..."Încă puţin iubito! Uită-te la mine...va fi bine!" şi..te credeam de fiecare dată deoarece tu niciodată nu m-ai minţit.


Citate în imagini - Antoine de Saint-Exupery

"Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta. - Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ''


 Poveştile ne-au învăţat întotdeauna să creştem oameni mari şi frumoşi, numai că, undeva pe drum am pierdut copilul din noi şi am uitat lecţia poveştilor...Unii însă, nu cresc mari niciodată şi îşi amintesc florile...

9 ianuarie 2013

La mulţi ani, Cristi Minculescu!

Muzica naşte în noi emoţii şi ne poartă în lumi fără graniţe de timp sau spaţiu! Muzica este un răspuns la o întrebare pe care noi nici măcar nu o punem...ea oricum vine şi ne umple inimile de frumuseţe! Am crescut cu muzica lor, am iubit pe muzica lor, am plâns şi am râs! M-am îndrăgostit chiar într-un local micuţ din Aiud, denumit Damar...:)! Cum i-aş putea uita? Eu şi Cristi Minculescu, ne-am intersectat oarecum vieţile...el mi-a umplut-o de cântec, de emoţie, de frumuseţe, iar eu am să îl port mereu în suflet cu drag şi recunoştinţă! Şi am să iubesc pe muzica lui la fe de frumos...♥!








8 ianuarie 2013

Citate în imagini - La râul Piedra am şezut şi-am plâns


"Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţi. În clipa în care pornim în căutarea iubirii şi ea, porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează. - Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns"

7 ianuarie 2013

Ţi-am spus iubite în ultima vreme că te iubesc? La mulţi ani de ziua noastră!







Ţi-am spus iubite în ultima vreme că te iubesc?

M-am ocupat egoist doar de mine. Ştiu. Iartă-mă. Am îndesat în valiză un suflet, gânduri, neputinţe, întrebări, griji şi am plecat. Am uitat că defapt acolo am îndesat şi sufletul tău. Am simţit însă că nu vom putea fi niciodată doi, dacă eu nu sunt întreagă. De aceea am plecat. Să mă caut. Să pot să mă dăruiesc până la ultima gură de suflet...ţie. Am încărcat în bagajele inimii în acest timp multe şi multe le-am aruncat în mare. O renunţare fericită care eliberează şi aşează aripile corect. Apoi, mi-am amintit. Nu am să pot fi niciodată undeva fără tine. Nu am cum. Mi-ai fost mereu farul către casa sufletului meu. Omul care mi-a acceptat toate nebuniile şi toanele. Omul care te-ai lăsat posedat de dragostea mea pentru că oricum ar fi fost ea tu...nu ţi-ai fi dorit altă dragoste. M-ai acceptat mereu cu bune şi rele. Ai bombănit, dar ai ştiut că indiferent cum ar fi mie îmi vei lăsa mereu ultimul cuvânt. Pentru că nu poţi. Nu poţi să nu mă ştii fericită. Nu poţi să nu mă vezi zâmbind. Aşa că...te dai mie până la ultima picătură. Nici nu îţi pasă dacă te beau sau te arunc. Contează doar să fiu! Mă iubeşti până la abandon total. Nu te interesează unde încep eu sau tu. Tu mereu începi şi te sfârşeşti cu mine. Nu contează nimic pentru tine mai mult decât mine. Nu e ciudat sau teribil că ştiu toate astea? Nu, vei spune. Pentru că tu mă cunoşti cel mai bine. Îmi cunoşti cele mai intime gânduri pe care nici eu nu mi le cunosc. Pentru că îmi cunoşti sufletul şi ştii...ştii ce oglindesc apele lui mereu . De altfel e normal. Mă cunoşti de când eram copil. Unul nărăvaş. Sălbatic. Liber. Mă cunoşti şi de când sunt femeie. La fel. Şi ştii că astfel de suflete nu pot fi îmblânzite decât prin iubire. Iubire totală. Sufletele libere simt când cineva vrea să le pună căpăstru. Singurul pe care îl acceptă este iubirea cu uşile deschise: libertatea, încrederea şi dăruirea totală! Iubite...știi? Mi-am făcut chiar un album despre noi. Îl deschid uneori în suflet și așez acolo fotografii cu tine, cu noi. Mă întreb însă...oare cum arați? Cum ți-e zâmbetul, privirea? Ce culoare au ochii tăi? Dar știu... știu că umerii tăi vor fi casa perfectă unde fruntea mea se va potrivi pentru totdeauna. Îţi mulţumesc că undeva exiști și că într-o zi, o să fiu din nou acasă în mijlocul iubirii noastre! Mi-e linişte acum... Nu știu de ce. Simt doar că azi, e o zi specială. Poate azi, te-ai născut tu. Sau noi. Sau se va naște întâlnirea noastră. Nu știu. Știu doar că vreau să îți spun..." La mulţi ani de ziua noastră!"...







6 ianuarie 2013

Citate în imagini, marca Elegant FM

(Sursa: Elegant FM)

Citate în imagini, marca ElegantFM...

(Sursa: Elegant FM)

Am învăţat...


“Am învăţat un lucru care pentru un copil este evident. Că viaţa este o simplă înşiruire de vieţi, fiecare trăind numai câte o zi. Că fiecare zi trebuie trăită încercând să găseşti frumuseţea dintr-o floare sau dintr-o poezie, să vorbeşti cu animalele. Că nu există o zi mai frumoasă decât aceea petrecută visând şi privind apusuri de soare, simţind briza răcoroasă. Dar, mai ales, am învăţat că viaţa înseamnă să stai pe o băncuţă, cu o mână pe genunchi şi, câteodată, în zilele bune, înseamnă să te îndrăgosteşti.- Nicholas Sparks, The Notebook”