30 ianuarie 2012

Nu vreau să se piardă din acest cântec, nici măcar o notă muzicală...

(Sursa foto: Stefan)

Mă tot gândesc cât eşti de cufundat în acele note muzicale. Cum le vei remodela şi reinventa pentru noua melodie...aceea, pe care ţi-o doreşti atât de mult pe sufletul tău...
Mă întreb cum va suna?! Nu îmi închipui nimic. Nu am cum. Pentru că nu te pot mula pe alţi cântăreţi cum am făcut-o la început. Acum, tu eşti tu. Muzica ta e a ta :). Era şi înainte, dar oarecum îi recunoşteam în acel vin vechi şi pe alţii. Au rămas. Sunt acolo marii mei, dar...tu i-ai făcut ai tăi. Vocea ta nu sună a Sinatra. Nici a Elvis. Nici a Etta mea dragă care a plecat să cânte îngerilor şi despre care eu încă nu pot a scrie... Tu, i-ai modelat pe toţi într-o voce. De aceea mă bucur eu atât de mult de tine Ştefane. Că atunci când "deschid sticla" muzicală, din ea răzbat miresme ale altor timpuri. Timpul stă în loc. Încremeneşte. Şi, tu ne plimbi peste tot. Uneori e atât de multă vară în muzica ta. Atât de mult Paris. Alteori, e iarnă şi suntem undeva în Louisville. Habar nu am cum e acolo. Dar e frumos. Uneori sunt în Spania. Pe vremea când existau bărbaţi îmbrăcaţi în costume, femei care aruncau de la balcoane răvaşe înmiresmate. Şi ştii? E frumos. Defapt, cred că acolo e timpul meu. Într-un Bucureşti boem. De altădată. Cu pălării, cu umbreluţe de dantelă, cu caleşti... Ce spui? Când mă iei la o plimbare muzicală într-un astfel de loc? Până acum...am străbătut o parte de lume. E bine însă şi acasă :).
Mă mai întreb...în timp ce eu visez şi scriu, cât d egreu se scrie însă muzica ta? Câte ore îi trebuie să sune aşa...cum te aştepţi tu să sune? Cald. Tremurător. Frumos. Cât de departe va răzbate ea de data asta? Câte ferestre va mai deschide? Câte petale de suflet se vor mai scutura pe acolo în inimile noatre?
Mă întreb...cum arată somnul tău în toată nebunia asta? Liniştea ta... Îmi închipui doar cum lumea are un buton mare. Magic. Pe care, uneori când vrei să respiri îl dai la minim. Şi taci. Taci lumii. Taci ţie. Şi îţi iei gura ta de aer...senin. Ştiu, că nu sunt departe...de aceea, am să scriu de câte ori voi putea despre aceste lumi. Şi despre tine...
Nu vreau să se piardă din acest cântec, nici măcar o notă muzicală...



Un cadou muzical...

28 ianuarie 2012

Şoapte în dimineaţă...

(Sursa foto: internet)

Dimineaţa îşi mijea răsăritul undeva departe. Melancolic, călduţ şi stingher. Ca o femeie care se ridică din aşternuturi învăluită în mătasea unor gânduri şi îmbrăţişări proaspete. În jurul ei, şalul stă pe jumătate căzut. Dimineaţa îi cade pe celălalt umăr. O umbră de lumină strălucitoare. Pe spate însă, îi coboară o privire cafenie şi adormită. Nu trebuie să se întoarcă. Ştie că e iubită în întregime. Aşa cum e ea. Femeie. Privirea îi încălzeşte spatele până în suflet. El zâmbeşte. Ea, se întoarce pe jumătate cu ochii mari şi îl acoperă din priviri. Peste el, soarele nu mai e mare şi portocaliu. E căprui. Toată lumina lui e căpruie. Şi vie. Cea mai vie. O poate atinge. O poate culege în privirea lui. Ea se ridică de pe şezlongul de lângă fereastră şi se apropie de pat. Paşii ei par ireali. El ridică pătura. "Haide, este încă atât de cald locul tău!". Ea se întinde alături şi îşi aşează mânuţa peste obrazul lui. Acolo, în căuşul palmei şi a privirii ei stă ghemuită toată lumea sa frumoasă. Aerul. Viaţa ei. Ea ştie. Când sub privirea ei nu va mai locui oaza aceasta de linişte şi de bine, ea va fi demult plecată. Nu îşi doreşte nici o secundă în plus lui. El îi sărută genele. "Sunt aici, draga mea! Nu plânge...". Iar ea zâmbeşte. Larg şi cald. "Aşa, vezi? Nici o lacrimă! Ia transformă-le aşa cum doar tu ştii în roua mea de dimineaţă! În apa aia vie din care eu îmi trag seninul!". Ea îl sărută pe frunte şi se ghemuieşte la pieptul lui. Mâna lui se ridică gingaş şi o cuprinde sub îmbrăţişarea sa bărbătească şi caldă. Acolo este casa ei! La pieptul lui. Iar liniştea e tot acolo. În cafeniul şi vocea aceea care cântă când o strigă şoptit pe nume. Oare mă vei şopti aşa cum ai făcut-o când eram doar doi copii?

27 ianuarie 2012

Ştefan Stan - o lună de la câştigarea trofeului...



Pe 27 septembrie, 2011, avea sa inceapa Vocea Romaniei!!!

Antrenorii au fost: Horia Brenciu, Loredana Groza, Smiley si Moga.

Primul concurent care avea sa inceapa concursul...a fost, Stefan Stan cu melodia "Bensonhurst Blues".

A cucerit atat publicul cat si antrenorii...dupa nici 34 de secunde. A interpretat melodiile: "One reson", "still got a blues", "Father figure", "Everything I do", "Fever", "Hai acasa", "My Way", "Satisfaction", "Vivo per lei".

Si astfel, azi, mi-am amintit de 27 septembrie. Asa ti-ai facut tu loc in sufletul meu. Ca o tresarire. ca un tremur frumos. prin vocea ta puternica, dar calda, puternica, dar asemeni unui caus de suflet unde ne tii si ne alinti. Mi-am dat seama ca orice vei canta...eu asa te voi recunoaste. Tarziu in noapte, privind cerul am sa "te pun" sa-mi canti Margherita, Bui Bui, One reson...si My way. Nu pentru ca altceva nu ti s potriveste. tie ti se potriveste orice, dar, acestea se potrivesc sufletului meu...

Asa, te recunosc eu pe tine suflete...

In piesa asta, recunosc in tine un Stefan pe care l-am auzit in trei piese la Vocea Romaniei. In: "Everything I do", "My Way", "Bensonhurst Blues"...
Stefan ia melodia, o asculta, o trece prin sufletul lui si o canta. iar daca nu ii place felul in care o percepe...o canta din nou si din nou pana cand...melodia devine una a lui. E cuminte, calda, plina de emotie, de...Stefan!
Si, se aude. Razbate. De oriunde ar fi.

Acesta e Stefan Stan!
Cel pe care il cunosc eu din muzica lui. Cel pe care il vad eu si il simt eu. si pe care ma voi incapatana sa il sustin si sa il arat oamenilor pana cand...vor fi in stare sa il recunoasca in orice limba a pamantului sau a sufletului...

Daca e nevoie...o sa i-o arat si lui...Artistului! Ori de cate ori va fi nevoie! Sa vada ce inseamna el pentru oamenii care chiar cred in el si in talentul sau.
Si, sa nu uite!
Sa nu uite ca asta vor oamenii de la el. Pe el! Pe Stefan Stan! Omul care a intrat in vietile lor printr-un Bensonhurst Blues, care a colorat si a reinventat muzica atat de frumos, alaturi de care am trait atat de multe trairi, bucurii...
Alaturi de care am ras, am plans, am legat prietenii si am invatat sa credem din nou ca visele se pot implini frumos! Ca stelele se pot atinge... Ca prieteniile pot trece impreuna prin orice...Ca oamenii frumosi chiar pot reusi alaturi...

Astfel ca, pe data de...26 decembrie 2011, Stefan Stan, primul concurent de la Vocea Romaniei, are sa isi inceapa cariera muzicala in... He's Way, cucerind in urma cu o luna...marele titlu, Trofeul Vocea Romaniei!

Povestea lui de abia atunci a inceput dar, iubind si iubit fiind drumul sau a continuat senin...fiind alaturi de noi, interpretand "Proud Mary" si lansand melodia "You give me love", alaturi de Alex Velea...

Bine ca ne-ai fost Vocea Romaniei si ne-ai daruit atat de multe emotii frumoase!


La cat mai multe vise implinite, Stefan!


Melodia: Margherita (cover)
Text si realizare clip: Ramona-Sandrina Ilie(Lady Allia)

Si, de la inceputul, inceputului au trecut patru luni..lungi, dar frumoase. Pline de emotii si de trairi. Tu, ti-ai implinit un vis rotund si frumos si alte cateva la fel de importante! Pe cerul tau se adauga mereu stele frumoase. Pline de sclipire si minune...

Si...a trecut o luna de cand Pavel bartos a citit castigatorul pe care eu deja il rosteam cu sufletul la gura: Stefan Stannnn!!! :) Nu ai uitat emotiile inca, nu e asa?

Si,...trofeul a mai crescut cu o luna Stef:)! Si alte bucurii se nasc incet, incet, langa el. In curand, acolo va locui un disc...cu primele tale melodii. A tale! :) Si, tu inca ne canti frumos. Noi inca asteptam. Eu inca scriu emotii si inca...na na na na na na naaaaa....:)!

24 ianuarie 2012

lasă-mă nimănui...

(Sursa foto: internet)

nu trebuie să spui nimic dragul meu
în această ecuație cu "n" necunoscute
mi-am învățat de foarte mult timp, locul
stau așa, tăcută, la colțul sufletului...așteptând
să treacă timpul peste mine,
iar din pământul lacrimilor mele
să răsară flori

(doare atât de tare să fi mormânt oamenilor
ei vin, lasă vorbe adânci, rup o floare și pleacă
în urma lor în carne îți rămân doar amintirile,
privirile în care te scalzi ca într-o mare de liniște
apoi, nimic
numai tăcere)

nici tu nu trebuie să spui nimic dragul meu...
apleacă-te și rupe din mine toate florile,
răscolește-mi pământul,
întoarce-mi apele pe dos și
rupe-mă,
rupe-mă iubitul meu,
IUBITULE
(iubituleee)
în mii de bucăți
aruncă-le în cele patru colțuri ale lumilor mele,
ale lumilor tale
aruncă-le câinilor,
lupilor,
corbilor,
taie-mă cu privirea ta frumoasă
ca pe o bucată de carne vie
țipă-mă,
țipă,
șoptește-mi,
dar spune-mi ceva...
orice
spune-mi să plec,
să dispar,
să mor în mine,
să mă îngrop la picioarele tale,
ca o tăcere adâncă,
adâncă,
dar vorbește-mi dragul meu
despre orice,
despre tine,
despre o altă femeie,
despre cântec,
despre un cer turcoaz,
despre un apus purpuriu,
despre orice..
așa cum numai tu știi să vorbești
chiar și atunci când privești zâmbind
în mine
dăruindu-mi liniştea unui cer
atât de senin și larg
dacă nu poți,
lasă-mă așa
femeia cuvânt, femeia fără chip
femeia tăcerii...
femeia ce o poți șterge cu radiera
oricând
și pleacă
deșiră-mă ca pe un șal de vise
și lasă-mă nimănui
iubitule...

20 ianuarie 2012

Stefan Stan...asa cum il simte sufletul meu...



Pe data de 2 noiembrie, mi-am înmuiat inima în cerneluri și cu emoție, teamă, bucurie...am scris.

I-am spus...doar atât..."dictează'', iar ea, tremurând a dictat un text despre muzică, dragoste de oameni, emoții noi, zbor, artiști...despre Ștefan Stan și muzica lui care se poate auzi în culori.

Nu a fost nimic premeditat. Nu m-am așteptat la feed back. Nu m-am gândit că va citi atât de multă lume acel text. Nici nu m-am gândit că mulți dintre ei își vor face conturi pe facebook și îi vor fi alături. Nici nu am visat că Ștefan va zâmbi într-o zi de noiembrie, citindu-l. Cu atât mai mult nu aș fi mers până acolo cu sufletul și imaginația încât să prevăd că voi primi rânduri întregi scrise de el acestui text. A fost un moment pe care nu cred că îl voi uita vreodată. Un zâmbet scris și senin din partea „omului meu” care a reinventat muzica, a renăscut-o..., care i-a luat pe toți preferații mei din anii 30-90, i-a modelat prin vocea lui...dând sens, un nou sens notelor muzicale.

Și totuși...lucurile cele mai frumoase în viață se întâmplă când ne așteptăm cel mai puțin. Textul avea peste 1000 de vizite pe zi. Nu a scăzut niciodată sub 450 de vizite. Nici măcar acum...după ceva vreme de când Vocea României a luat sfârșit.
Mi-aș dori să cred că nu va scădea niciodată numărul vizitelor. Nu pentru că iubesc traficul pe site. Ci, pentru că vreau să cred că inima mea nu s-a înșelat nici o clipă. Deși, uneori tace. Deși uneori simte că viața artistică este mult mai mult decât ea poate înțelege. Dar știu un lucru. Când vizitele vor scădea, ea va dicta din nou. Probabil va face asta mereu. Pentru că iubește muzica acestui artist, artistul în sine, omul și pe prietenul ei, Ștefan.

Pentru că știe că Ștefan nu poate fi un artist mediocru. Și, sub nici o formă nu e artistul care să dispară odată cu această generație. Pentru că ea, când l-a auzit prima oară a înțeles că acest om poate cânta peste ani, poate să îi străbată și poate să rămână în inima generațiilor întregi. Nu e ușor să cânți. Să atingi. Să mângâi sau să plângi în sunete muzicale, dar el..., el, poate. Și poate să ia nota muzicală, să o pună în inima lui, să o înmoaie în toate trăirile lui și să ne-o dăruiască așa...ca și când nimic nu ar fi între noi și inima lui...decât o notă care plânge, trăiește, simte, se zbate, moare, învie, țipă, râde...!!!

Nu am nevoie să i se dea lui Ștefan Stan posibilitatea să ne arate că el poate cânta muzică disco, jazz, blues, reggae, rap, latino sau alte stiluri. Știu asta. Așa cum știu că dacă el ar vrea, ar putea să cânte orice melodie a oricărui artist. De ce? Pentru că pur și simplu asta știe el să facă! Să cânte! Pentru că e un perfecționist! Pentru că el ia melodia, o ascultă, o trece prin suletul lui și o cântă. Iar dacă nu îi place felul în care o percepe...o cântă din nou și din nou până când...melodia devine una a lui. E cuminte, caldă, plină de emoție, de ... Ștefan! Și, se aude. Răzbate. De oriunde ar fi.

Acesta e Ștefan Stan! Cel pe care îl cunosc eu din muzica lui. Cel pe care îl văd eu și îl simt eu. Și pe care mă voi încăpățâna să îl susțin și să îl arat oamenilor până când vor fi în stare să îl recunoască în orice limbă a pământului sau a sufletului. Dacă e nevoie...o să i-o arat și lui. Artistului! Ori de câte ori va fi nevoie! Să vadă ce înseamnă el pentru oamenii care chiar cred în el și în talentul său. Și să nu uite! Să nu uite că asta vor oamenii de la el. Pe el! Pe Ștefan Stan! Omul care a intrat în viețile lor printr-un Bensonhurst Blues și care a făcut un duet de excepție cu o copilă minunată interpretând One reson. Care și-a încheiat drumul la Vocea României și și l-a deschis pe cel în lumea muzicală prin My Way!

Deoarece l-am iubit de prima dată pe artistul Ștefan Stan, nu vreau să cred că el se va lansa într-o carieră balon...care e explozivă, dar doar atât. Vreau să cred că el se va lansa într-o carieră unde și el are ceva de spus. Pe el! Că nu va accepta melodii doar de dragul succesului aparent ci din dragoste pentru muzica pe care el o iubește atât, din dragoste pentru susținătorii lui, din dragoste pentru cei care peste ani de zile îl vor descoperi cu aceeiași emoție cu care l-am descoperit eu.
Despre primul single, eu mi-am spus deja părerea. Are ritm. Are culoare. Are și emoție. Dar nu are personalitate. Este balonul pe care l-am descris mai sus. Acum e tare în top. Va fi probabil câteva luni, dar apoi muzica va apărea cu o altă melodie comercială, iar Ștefan va ajunge undeva în ceața lumii muzicale. Se va pierde prin lumea comercială, superficială, prin muzica frumos fardată, dar care e doar o adolescentă plină de viață, nu o doamnă pe care să și-o amintească oamenii în timp!

Eu vreau ca într-o zi îndepărtată, când va veni un timp cărunt, iar eu voi sta într-un șezlong împletind botoșei, de undeva din casă să răzbată melodie, cu gust de vin vechi, dar ncă aromat...puternic, care să îți facă sângele să vrea să fie tânăr din nou, să zboare, să viseze, să danseze, să pângă de emoție! Vreau ca atunci să șoptesc încet...așa cum o fac și acum oriunde sunt și îl aud...: „Cântă Ștefan...” și să zâmbesc, deoarece el a rămas omul pe care poți să îl recunoști dintr-o mie, dintr-un milion...chiar și dacă ai fi la milioane de ani lumină depărtare, iar muzica lui ar încânta stelele...!!!

Ce melodie vreau eu pentru tine Ștefan? Una care să ți se muleze perfect pe trăirile tale, pe emoțiile tale, pe tristețile și bucuriile tale, pe iubirile tale, pe căderile și ridicările tale, pe...sufletul tău Ștefan!
Muzica adevărată este aceea...care se naște în inima noastră, care prinde ritm în inima noastră și răzbate de acolo direct în inimile celor care o ascultă!
Asta vreau și aștept eu de la tine Ștefan...

Mă iartă dacă am scris ceva greșit sau dacă nu am știut vreodată a fi un susținător bun...






Poate că nu ai interpretat-o perfect, dar te-am recunoscut în ea, am plâns când te-am auzit spunând „I die for you”...pentru că exact asta mi-ai transmis...că mori, reînvii și iubești așa cum nimeni nu o poate face...

18 ianuarie 2012

mă învelesc în iubirea ta

(Sursa foto: internet)

era atât de multă furtună în depărtare
şi atât de multă răceală
încât nu am ştiut nimic altceva
decât
să te iau,
să mă învelesc în iubirea ta
paravan celor ce vor fi să fie
morţii din mine
şi tăcerii!

Și povestea se numește...Ștefan Stan!

(Sursa foto: internet)

În urmă cu patru luni, pe data de 27 septembrie, a început emisiunea de divertisment, Vocea României. Cel care a deschis acest concurs, nu a fost altul decât Ștefan Stan. În afara celor care i-am iubit vocea, căldura și emoțiile și am crezut în el din primele secunde, nimeni și nimic nu îl recomnda pentru marele titlu.
A cântat melodia "Bensonhurst Blues"..., melodie deja binecunoascută, dar a cântat-o în stilul său propriu, a cântat-o în stilul Ștefan Stan. I-a dat viață altfel. A remodelat-o și a reinventat-o. Și, a făcut-o într-o clipă fericită și deosebită.
Îmbrățișat apoi de încrederea susținătorilor săi, de talentul său unic și inconfundabil, de sprijinul antrenorului său Smiley care a știut cum să îl aducă în față și să îi dezvolte calitățile vocale și artistice, Ștefan a reușit să treacă de fiecare etapă fără nici o problemă.
A avut emoții, căderi, bucurii, tristeți, fericire, dar a știut să și le depășească pe toate! A urcat pe scenă și, de fiecare dată a dat ceea ce a avut mai bun în el! A fost ca și când ar fi cântat cu sufletul dezgolit de tot și toate...ca și când acolo și atunci, el ar fi vrut să ne arate că Ștefan nu este doar o voce deosebită, puternică, dar totuși sensibilă și plină de căldură care poate să răzbată de oriunde în inimile noastre ci, este și un om de o calitate umană și sufletească rară!
El a mers acolo cu gândul să învingă, dar a făcut-o frumos! Nu și-a făcut cale prin sentimentele și sufletulu celorlalți concurenți, dovadă prieteniile care au rămas și după acest concurs între ei...sprijinul pe care și-l acordă unii altora și dragostea infinită pe care doar un artist o poate dărui unui alt artist atât de frumos!
Pe data de 26 decembrie 2011, Vocea României avea să se apropie de final. După o perioadă plină de emoții, de entuziasm, de exubernță, de teamă, de bucurii nemărginite, Ștefan, Smiley și susținătorii acestora, aveau să trăiască un moment aboslut deosebit, unic și sărutat de succes...câștigarea concursului de către Ștefan Stan.
În finală, Ștefan a interpretat piesele finale: "My Way", "Vivo per Lei" și "(I Can't Get No) Satisfaction". Fiecare interpretare a fost defapt o transpunere a emoțiilor direct în inimile noastre. A fost o baie de căldură și frumusețe. Un regal de talent și suflet. Și, îi mulțumim de toate aceste bucurii p care ni le-a oferit, rămânându-ne aproape atât pe parcursul drumului său la Vocea României, cât și după finalizarea acesteia.
Ștefan și-a început în urmă cu câteva săptămâni..."His way"...și a pornit prin țară să le fie aproape celor care au creyîn el și l-au sprijinit. S-a bucurat de primiri emoționante și de dragostea acestora, așa cum, probabil nici el nu a prevăyut și nu s-a așteptat. Însă, dragostea are un singur răspuns...dragostea! Când cineva dăruiește iubire, iubire primește, iar el, cu siguranță merită toată dragostea, admirația și respectul celor care iubesc muzica lui și pe el ca și artist!
A înregistrat alături de Alex Velea un single, "You Give Me Love" în studiourile de la HaHa Productions și, deși a fost altceva decât poate s-a așteptat, Ștefan a spart audiența în momentul în care melodia a fost lansaternet. Acest fapt nu poate să arat un singur lucru...Ștefan este un artist iubit și așteptat de mult timp pe piața românească muzicală de către cei care iubesc muzica de calitate! Ștefan nu este artistul din umbră care va dispărea din lipsă de promovare sau de albume lansate!
Ștefan a fost, este și va rămâne un artist neașteptat, a cărui stea s-a născut cu un Bui Bui fericit și va străluci eternități în sufletele noastre!
Ca și susținător al lui am cunoscut emoții deosebite. Am plâns și m-am bucurat pentru el. Am fost fericită de fiecare moment pe care ni l-a dăruit prin muzică și nu numai! Și, am știut din prima clipă că el este Vocea. Nimeni și nimic nu m-a putut convinge de contrariu. Când o voce devine emoție transpusă și îți intră atât de adânc șîn suflet, nu poate fi decât o unică, de învingător! Când a luat trofeul m-am simțit mai mândră și decât niciodată! Și, am știut că Ștefan va porni pe un drum fericit șicces, deoarece el nu a clipă un artist ca oricare altul!
Am să scriu despre el mereu. Așa cum știu. Așa cum pot. Așa cum simt. Am să-l dau mai departe oamenilor care îl iubesc și îl admiră, deoarece asta merită orice artist frumos și valoros. El ne hrănește inimile și frumusețea muzicii sale, iar noi trebuie să nu uităm asta niciodată! Noi trebuie să îi rămânem și să îi fim alături în acest drum pe care eu îl prevăd a fi unul neașteptat de plin de succes și frumusețe!

Cum am spus cândva înainte de finală..."Twinkle, twinkle...little star!", iar strălucirea ta cu siguranță va lumina tot cerul emoțiilor noastre, iar inimile noastre te vor purta în ele mult, mult timp de acum înainte!

Felicitări și mult succes, Ștefan!


17 ianuarie 2012

Stefan Stan feat Alex Velea - You Give Me Love - primul single

(Sursa foto: internet)

Pentru toti cei ce doriti piesa in original, o gasiti aici:

 http://www.getmusic.ro/produse/Melodii-mp3/p440751-Stefan-Stan-feat-Alex-Velea-You-Give-Me-Love.html

Stefan Stan feat. Alex Velea  - You Give Me Love
    


Îi doresc să fie într-un ceas bun şi fericit! Îi doresc să lanseze cât mai multe albume şi să ne încânte sufletul mulţi, mulţi ani de acum înainte!

Cum am spus...zboară cât mai sus Ştefane...!

12 ianuarie 2012

şi te-ai dus...

(Sursa foto: internet)

în clipa aceea, nu mai vorbea nimeni
tu plecaseşi demult
nu mai vedeam în urma ta nimic
decât umbra groasă
asemeni unei ceţi
pe care nu o puteai tăia cu nimic
poate doar cu lama unei lacrimi
tăcute
precum urletul unui câine
rămas neurlat!

şi te-ai dus,
ţi-am pus doar pe umăr o clipă de senin
să o ai de răscruci grele

statică

(Sursa foto: internet)
şi, te aştept...
nu contează timpul sau locul
din suflet îmi cad gânduri galbene
zimţi de dor adânc,
uneori, la asfinţit, când ies păsările
din mine
se deschid flori din colţ de privire
şi se apleacă peste pământ
peste tot pământul tău
treci săgeată prin mine
de la dreapta la stânga,
de sus în jos
nu ştiu unde eşti acum
ştiu doar că ea ştie
ea
cea care deschide şi închide porţi de iubire
sub sânul meu stâng
şi sângerează uneori
când nopţile cad asemeni unor cortine de frig
şi teamă,
iar pescăruşii îmi ciugulesc
şoaptele

pe unde-ţi porţi sufletul, dragul meu?
cât de mari sunt cerurile sub care te plimbi?
ştii tu, că eu pot încăpea sub o frunză?
mi-e dor...

11 ianuarie 2012

268

lipsa zapada -
alb cu sanii si copii
derdelus lucios.
.....

Nu voi uita niciodată când am conştientizat prima zăpadă. Mi se părea că acolo sus este cinva care poate face magie. Atâta delicateţe şi gingăşie în fulgii de nea. ne amintesc mereu cât de scurt şi fericit ar trebui să fie drumul prin viaţă. Ca un zâmbet mare şi alb. Senin. Care te ţine conectat la bucurii! Când nu este zăpadă, îmi rămân beculeţele. Sunt seri pe care mi le ptrec fotografiindu-le, privindu-le şi bucurându-mă de ele ca şi un copil mic. La început erau beculeţe firave...doar lumini albe, micuţe. Acum, au diverse forme. Stele, fulgi, culori. Un joc de culori şi amintiri peste străzi şi privire. Copaci care par îmbrăcaţi în basme. Şi colinde. Acum e 268. O stradă unde visele se derulează frumos...ca o poveste mereu repetată...


Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds ARTE Zinnaida 
Text: Lady Allia; Foto şi haiku: Dungha 

10 ianuarie 2012

Sunt un anticar de sentimente vechi....

(Sursa foto: internet)

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi plac "vechiturile"...cu gust de copilărie şi frumuseţe. Sunt ca un anticar. În sufletul meu adun mereu lucruri de altădată. În inima mea păstrez cufere cu miresme ce pot răzbate zeci de ani ca şi când acum le-ai scoate din cuptorul inimii ca pe o pâine caldă. Iubesc emoţiile vechi cu margini dantelate asemeni unei rochiţe de mac. Melodiile vechi asemeni unui disc de patefon care răzbate gălbui din noaptea anilor, o lună mare şi melancolică peste visele noastre. Mi-e dor de gustul dulceag-amărui al gândurilor şi simţurilor de altădată, al iubirilor şi sentimentelor cu tăria unui vin vechi, uitat undeva în raftul unui beci unde, dacă baţi de trei ori din călcâie totul se poate transforma în magie! În magia omului cu vise unde se regăseşte mereu mirosul unor cărţi îngălbenite de timp... În mine timpul e amorţit şi se poate simţi mirosul unei biblioteci în care totul e atât de relativ...

8 ianuarie 2012

Diana Ionescu, balerina de porţelan a României...






La vârsta de patru anişori, pe poarta Teatrului Oleg Danovski din Constanţa, intra o fetiţă cu vise frumoase, cu dragoste pentru dans, care nu peste mulţi ani, va ajunge să reprezinte România pe multe scene ale lumii.

Mulţi români cunosc cine le sunt sportivii de performanţă, muzicienii de elită, dar nu ştiu, că dincolo de cortinele scenelor, ţara aceasta este reprezentată de copiii cu adevărat talentaţi care îşi pun visele în vârfurile sufletului şi...plutesc!

Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de Diana Ionescu, dar, ea cu siguranţă merită să fie văzută, admirată şi aplaudată de către mulţi oameni...atât aici în ţară, cât şi dincolo de graniţele ei.
Pe Diana am cunoscut-o aboslut întâmplător. Ne-a adus aproape dragostea faţă de muzică. De muzica lui Ştefan Stan. El este artistul care a adunat împreună mulţi oameni frumoşi şi i-a transformat în prieteni. Probabil prieteni pentru totdeauna. Muzica nu este doar o manifestare a emoţiilor şi sentimentelor este şi un alfabet comun, folosit de oamenii care vorbesc aceeiaşi limbă cu muzica...şi anume...iubirea, frumuseţea, melancolia, sentimentele.

Când am vorbit prima oară cu Diana, am avut impresia că ascult o tânără de cel puţin 20 de ani. Are o maturitate deosebită în gândire. Un bun simţ cum rar mi-a fost dat să întâlnesc şi o sensibilitate aparte.

Mi se părea că discut cu o micuţă balerină de porţelan care dintr-o dată a prins viaţă. Până şi cuvintele, rezonanţa lor mi se părea că pot să o transforme în ţăndări, dar...Diana este o balerină modelată dintr-un porţelan aparte, care nu se sparge greu. este un copil extrem de puternic, acre ştie să se concentreze, să îşi focalizeze emoţiile şi să scoată în evidenţă o artistă deosebită, o artistă deja formată...o tânără deja modelată de viaţă şi de o educaţie impecabilă. De multă dragoste!

Şi, pentru aceia dintre voi care nu ştiţi nimic despre Diana, am să vă spun despre ea câteva cuvinte...împânzite de premii şi realizări, iar apoi, am să vă las tot pe voi să vă răspundeţi la întrebarea "de ce o iubesc eu pe Diana..., de ce simt eu să scriu despre Diana"!!?

Diana Ionescu este o balerină din Constanţa care a reprezentat nu doar sufletul şi visele ei pe scenele lumii ci şi ale noastre. Ea a reprezentat România la diverse concursuri internaţionale, revenind în ţară cu premii deosebit de importante.

În presă s-au scris foarte multe articole de cancan, despre divorţuri penibile şi certuri politice de doi bani, dar despre ea s-au scris doar câteva rânduri...şi acelea...greşite! De aceea am simţit că este de datoria mea să oarat pe Diana românilor care mai au în ei un dram de dragoste pentru frumos, pentru talente adevărate şi frumuseţe sufletească. Pentru a-şi respecta şi iubi semenii, mai ales când aceştia sunt cu mult deasupra multora dintre noi...prin puterea lor de a visa şi a-şi împlini visele!

Anul ce s-a sfârşit a fost încărcat de concursuri dar şi de premii : în martie a participat la primul ei concurs important, la Bucureşti, unde a fost semifinala pentru European Star Dance Union. Diana a câştigat 2 premii importante ( II şi III ) şi s-a calificat în finala concursului internaţional care s-a ţinut în mai în Croaţia.
Pentru ea a fost o adevarătă provocare concursul din Croaţia , Dance Star World Tour 2011, Porec, unde au participat concurenţi din peste 40 de ţări .

A obţinut alte 2 premii ( I şi II ), iar juriul a răsplătit-o pentru talentul ei cu marele premiu : “Premiul Special al Juriului pentru cel mai bun Talent Feminin” al competiţiei.

Vara trecută, când toţi copiii erau în vacanţă, Diana era în sala de balet, muncind ore întregi pentru a putea să îşi continuie pregătirea şi a participat la Youth Fest Dance Mangalia, unde a fost primită în concurs cu dispensă de vârstă .

S-a prezentat pe scenă ca o adevărată artistă. O artistă care a ştiut să lase deoparte, în spatele cortinei toate emoţiile şi temerile şi care, în momentul în care reflectoarele s-au coborât asupra ei, a dat dovadă de multă, multă maturitate competiţională, câştigând în acest fel Marele Premiu al Festivalului.

Acum două luni s-a întors de la Paris unde a participat la Youth America Grand Prix , cea mai importantă competiţie de gen din lume, pentru elevi. Mulţi dintre noi, nici nu ştim că baletul este reprezentat în lume. noi ştim că baletul este doar o alră formă de a ne încânta sufletele şi ochii pe scene de teatru. Ştim doar că baletul înseamnă multă muncă, renunţări şi eforturi. Şi, atât!

Şi totuşi..., Diana Ionescu, a înfruntat în Franţa sute de tineri din Europa, reuşind să urce pe primul loc al podiumului, la categoria ei de vârstă, ceea ce înseamnă că va merge in primăvară la etapa mondială, de la New York.

Competiţia are loc între 22-27 aprilie 2012, termenul maxim de înscriere în concurs fiind 1 martie 2012.

A participat la numeroase spectacole pe scena Teatrului de Opera şi Balet Oleg Danovski, sub îndrumarea coregrafei Elisabeth Pandichi Lux din 2007 până în prezent, ultimul fiind în decembrie 2011.

Totodată, a câşstigat o bursă de studiu la Academia de balet “Princess Grace” din Monaco .

Banii necesari pentru ca Diana să ne poată reprezenta în New York sunt în jur de 2700 USD.

În această sumă constă reprezentarea României la acest nivel! Bineînţeles că România nu are nici în acest caz banii necesari pentru susţinerea tinerelor talente.

Eu sper din suflet ca acest copil să nu fie dezamăgit de către noi, iubitorii de artă şi frumos...,iar noi să îi fim aproape şi săi susţinem atât visul ei cât şi al nostru!

România are nevoie de talente, de artă ca să poată depăşi multe etape ale acestei perioade şi nu numai. România are nevoie de talenteiar ca ele să se dezvolte, să ne înfrumuseţeze, să ne dăruiască, iar noi trebuie să învăţăm să fim responsabili faţă de ele şi să le sprijinim pentru ca lumea noastră şi a lor să fie mult mai frumoasă!

Aşa cum am spus, artiştii au o inimă în plus! A lor pentru ei şi a lor pentru noi! Ca să poată zbura, artiştii au nevoie de aripi frumoase şi durabile. Ei sunt îngerii noştri pe scenă, iar noi suntem îngerii lor aici...pe scena vieţii!

Am ajutat muzica să zboare frumos! Haideţi să ajutăm împreună să zboare şi să plutească dansul! peste tot sufletul nostru, ca şi peste o scenă din Spărgătorul de nuci..., peste tot cerul emoţiilor noastre!

Zboară Diana! Desfă larg aripile viselor tale frumoase şi ia-ne sub aripile slendorii dansului tău şi pe noi!

Pentru cei care doriţi să o sprijiniţi pe Diana, datele de contact ale părinţilor ei sunt:

Ionescu Lucian Eugen: 0722679742, e-mail: lei70_ct@yahoo.com
Ionescu Andreea Marina: 0722695114 e-mail: marandion@yahoo.com
Adresa: Bld. Mamaia, Nr. 75, Bl. LS1, Sc. A, Ap. 28, Constanţa , Jud Constanţa




7 ianuarie 2012

Ştefan Stan dincolo de Vocea României...impresii...

 (Sursa foto: Ştefan)

Pe 27 septembrie 2011, Pro Tv a început difuzarea concursului Vocea României, emisiune care mie, mi-a adus multe bucurii şi împliniri din foarte multe puncte de vedere.

Niciodată nu aş fi crezut că muzica poate să schimbe atâtea în sufletul unui om şi să aducă atât de multă mulţumire şi frumuseţe doar prin simplul fapt că o asculţi... O asculţi, iar ea răzbate de dincolo de orice închipuire şi...te ia la dans prin toată fiinţa ta.

Eşti, după mult timp o femeie care se dezbracă de cenuşăreasa din ea şi îşi pune condurii de cristal plutind peste tot cerul viselor ei alături de cineva anume care ştie să dăruiască atât de frumos bucăţi din sufletul şi talentul său. Eu, aşa m-am simţit...o femeie plină de zâmbet, care a încercat toate ritmurile muzicii lui Ştefan. Din 27 septembrie, muzica mea cunoaşte doar câteva ritmuri, câteva melodii, dar este atât de bogată...mă plimbă prin timpurile lui Cize, a lui Sinatra...unde dansez în ploaie pe calea aleasă de...Ştefan :). Sunt în timpul lui Bryan,încercând tot ce îşi doreşte inima mea, când simte să iubească fără de sfârşit. Încec ritmurile lui Elvis, Beatles, Chapman, Dean şi îi recunosc în el pe Billie, Ella, Louis, Ray, Burke şi uite aşa, sufletul meu este fericit.

Am cules într-o voce, un buchet de voci..pe care, din când în când, încerc să îl dau şi eu mai departe către voi...din gândurile şi sufletul meu...aşa cum l-am primit, cum l-am simţit eu.

Uneori, mă gândesc la cei care nu au reuşit să îl audă, să îl perceapă aşa ca şi mine şi alţii. Eu, chiar cred că au pierdut mult. Ştefan poate să dăruiască zeci de ani de muzică prin muzica sa. De la anii 30' până în prezent, el poate interpreta şi transpune orice..., iar atingerea vocii sale este inconfundabilă.

În concurs au fost foarte multe voci frumoase, calde, pline de emoţie şi este bine pentru muzica şi lumea muzicală românească. Etapele se schimbă, artiştii se schimbă şi ei, iar când în locul celor de altădată apar talente deosebite...este minunat!

Concursul Vocea României prima ediţie s-a sfârşit. Vocea României a fost aleasă. Nu m-a mirat deloc când am auzit că învingătorul este Ştefan.

Asta înseamnă că oamenii au simţit muzica lui aşa cum a încercat el să o transmită. A transpus mii de trăiri în vocea sa. Oamenii şi-au regăsit iubirile de altădată în muzica lui, tristeţile, bucuriile, emoţiile, lacrimile... Ştefan a râs şi a plâns prin note, prin acorduri, prin muzica sa!

Ştefan a înţeles de la început un lucru important...degeaba ai studii muzicale dacă nu ştii să atingi cea mai importantă notă de pe portativul muzicii...cea a sufletului, a inimii, a percepţiei emoţionale! oamenii vor să simtă ceva când ascultă...nu doar să audă o interpretare perfectă!

Ştefan, a urcat pe scenă şi a cântat din suflet, pentru suflete. Uneori a oscilat, dar oamenii au simţit în vocea lui căldura. L-au recunoscut chiar şi atunci când notele nu au fost perfecte. Şi, mai mult de atât, s-au bucurat de el, de vocea lui.

Mulţi l-au contestat. Foarte bine. Asta îi dă şi mai mult valoare artistică. Îl transformă într-un artist complex, care are multe de arătat oamenilor. Din punctul meu de vedere însă, vocea şi talentul lui Ştefan sunt incontestabile, iar faptul că are un charm aparte şi ştie să dea din el tot ce este mai bun când se află pe scenă, îl apropie foarte mult de un artist complet. Iar sufletul şi caracterul său, îl apropie de public, de oamenii pentru care el cântă...de prietenii săi, cum îi place lui să spună.

Ştefan este dincolo de toate un învingător. Ar fi fost oricum. A învins cu mult înainte de a i se decenra trofeul. A învins prin vocea sa, prin sinceritate, prin caracter şi mai ales prin atitudine. Chiar dacă şi-a dorit să câştige, nu şi-a dorit să ajungă acolo sus oricum. Şi-a apreciat colegii şi nu a subestimat nici măcar o voce din concurs. A încercat să preia orice sfat şi s-a folosit de el pentru el, pentru şlefuirea talentului său.

Deşi a fost de multe ori pus la zid, nu a ripostat. A fost mereu un om cu mult bun simţ şi a dat mereu dovadă de maturitate artistică. "Când ceva nu te ucide, te face mai puternic"...pntru el se pare că acest motto a fost perfect adevărat. I-a dat putere şi energie. S-a regăsit în toate melodiile, în oamenii care l-au susţinut, în familia sa de unde şi-a luat energia şi a demonstrat că el poate să revină mereu când poate nimeni nu se aşteaptă.

A dat startul la Vocea României prin "Bensonhurst Blues" unde după primele 34 de secunde a întors trei scaune şi alte câteva mii în rândul ascultătorilor...şi pe al meu. A dat startul acestui concurs plin de emoţie, de strălucire, de zâmbet, de atitudine frumoasă şi a încheiat concursul la fel prin interpretarea melodilor: "Vivo per Lei" alături de Andra, "Satisfaction", alături de Smiley şi "My Way"...în ritmul unui altfel de Sinatra...unul plin de căldură, de dăruire, de culori.

Muzica lui Ştefan este pe departe un concert de culori pe portativul inimilor noastre!

Felicitări Ştefan...! Pentru mine ai fost mereu vocea, dar mai ales, sufletul acelei voci :). Ai fost primul din primele 34 de secunde, când eu te-am declarat învingătorul, unicul învingător al muzicii mele. Ai fost şi vei fi mereu omul care îmi aduce multă, multă bucurie, fericire şi emoţii fără de sfârşit în suflet...ascultându-te sau...nu. Cum am spus mai demult, de când cu tine, inima mea nu mai are un ritm normal. Are ritmul notelor tale muzicale şi nu doar al lor...şi, îţi mulţumesc pentru asta.

Aşa cum ţi-am mai pus...am să scriu mereu despre tine. Nu doar în timpul concursului. Nu doar acum. Am să scriu mereu, deoarece nu aş ştii să nu scriu despre tine, nu aş ştii să nu mai fac asta... Nu aş vrea ca oamenii să uite repede de Vocea României sau de Vocea României mele... Tu trebuie să fi rezent mereu pe scena sufletelor noastre, iar eu...am să ţi-o deschid mereu prezentându-te:

"Urcă Ştefan...şi...uimeşte-mă! Uimeşte-ne! Uimeşte-te"
 

4 ianuarie 2012

visez, să pot trăi...


 (Sursa foto: internet)

şi iarăşi cântă noaptea, iar stelele tresar
în timp ce luna toată de drag se înfioară
eu, te aştept să-mi vii, ca-n fiecare seară
pe pleoape să-mi cobori, în vise şi în suflet
tu' arcuş, iar eu vioară

tu mă priveşti în suflet, eu te cuprind în palme
şi lume nu mai este şi nu mai este teamă
sunt numai ochii tăi şi zâmbetul senin
mă chemi să-ţi fiu aproape, dar eu de-acolo vin
şi mă-nvelesc cu tine
să poţi să-mi fi, să-ţi fiu

în visul meu iubite, în fiecare noapte
de oriunde ai fi, tu vii să-mi stai aproape
şi mi te-ascunzi în sânge, în tot ce eu însemn
apoi mă cânţi încet, iar eu zâmbind te-ndemn
să ne dansăm iubirea

în vis sunt fericită, iar viaţa mi-este plină
de dragoste, de tine, de noi şi de lumină
nimic nu mai contează şi nu port nici o vină
căci te iubesc aşa cum nici n-aş fi crezut
a se putea iubi...
un soare cu o lună

în vise suntem doi şi doi mereu vom fi
când lumea iar adoarme şi stele vor sclipi
mă chemi să-ţi fiu aproape, te chem să pot trăi
şi mă-nvelesc cu tine să pot iar adormi
tu suflet şi eu suflet
altfel nu vreau a fi

când zorii se arată şi viaţa iar aleargă fără să-mi fi aproape,
eu, doar aşa răzbesc să o trăiesc frumos
te iau cu mine-n suflet, în paşi, în cer, în şoapte
în tot ce eu trăiesc, în tot ce eu cunosc
te las să ieşi în noapte

în vise suntem doi,
visez, să pot trăi...

3 ianuarie 2012

De mână prin viaţă...

 (Sursa foto: Kinkade paintings)

Adrian, vrea să locuiască în Viena. Cred că îl înţeleg de ce. Acolo e capitala muzicii şi a luminii. O lume boemă. Care te trimite în timp. Mie mi-ar fi plăcut să mă nasc undeva în timp...departe...pe vremea când el, te plimba în parc, îţi citea pe o pătură sub frunzele copacilor, te ţinea d emână, se uita în ochii tăi ajungând până în inimă şi nimeni nu se grăbea să sară la cealaltă etapă atât de repede... pe vremea când femeilor nu li se părea demodat să poarte pălării, mănuşi şi rochii largi, să înveţe să cânte la pian sau să gătească pentru soţii lor. Să se nască pentru a fi femeie, soţie, mamă.
Însă, nu m-am născut atunci. De aceea, mi-ar plăcea să locuiesc într-un oraş mic. Nici nu mi-ar păsa dacă oamenii nu îi ştiu numele. Dar aş vrea să fie înconjurat de munţi, de ape, iar oamenii să se cunoacă toţi între ei. Să fie o familie care de Paşte ciocnesc împreună ouă, iar de Crăciun cântă colinde în mijlocul oraşului lângă bradul pe care l-au împodobit împreună.
Mi-ar place să mă plimb prin cimitir şi să pun flori pe mormintele celor de acolo, iar ele să nu îmi fie străine.

Mi-ar place să duc prăjituri la cei în vârstă care nu mai au pe nimeni şi să le citesc seara. Nu vreau o viaţă pompoasă...vreau o viaţă normală, dar care să nu mă priveze de oameni speciali. Însă, îmi doresc o viaţă de prinţesă pentru fetiţa mea. Eu, am ales să fiu o Cenuşăreasă care nu alege să meargă la bal. Oamenii mari fac alegeri ciudate, dar ştiu că e alegerea lor şi şi-o asumă.

Ea însă, îmi doresc să aleagă noaptea aceea magică şi balul. Şi prinţul perfect care să o ducă de mână prin viaţă ca şi când atunci ar fi mereu prima lor seară. Până la sfârşit...dacă nu vor fi trăind cu mult şi după...

Cum spuneam...sunt un om simplu, deşi mulţi se încăpăţânează să nu creadă asta. Singurul lucru care mă scoate din notorietate şi mă pune undeva într-un loc special pe cerul vieţii este...Augusta! Doar prin ea, sunt un om deosebit. Şi prin tine, suflete, prin iubirea ta atât de frumoasă...oraşul liniştit al sufletului meu...mereu!

2 ianuarie 2012

Visând, vise...

 (Sursa foto: internet)

Pornind de la ceea ce i-am spus prietenei mele dragi, lui Ramona...şi anume că "cel mai frumos lucru în lume după faptul că poţi visa, este că nimeni nu are dreptul să râdă de visul tău. Unii oameni visează ca să aibă ceva, să realizeze ceva. Eu, constat că visez ca să pot trăi."...am ajuns la concluzia că aproape toată viaţa ne este bazată sau porneşte de la vise.

Azi, am revăzut a nu ştiu câta oară filmul "Dirty Dancing" şi m-am simţit oarecum o persoană privilegiată, dar şi tristă. Am crescut cu Michael, cu Elvis, cu Sinatra, cu Billie, cu Etta, cu Ella şi Cize, cu Mel şi Patrick. Lumea mea avea chipurile lor şi vocile lor. Totule era culoare şi vise. Zâmbet. Iubire. Multă iubire. Cu ei, nimic nu se putea întâmpla. Iar dacă se întâmpla...erau acolo. Închideam uşa, puneam în casetofon o casetă cu Elvis şi ascultam..."Love me tender". Când se termina melodia se termina şi durerea. Sau tristeţea. Dacă era foarte mare o ascultam pe Cize. Ea m-a învăţat că totul e posibil. Doar că trebuie să ai un reper de unde ai pornit. Ea cânta desculţă. Eu, cred că ar trebui să visez desculţă. Să îi vorbesc desculţă. Să îl privesc desculţă. Să nu uit. Că sunt doar un om cu vise. Frumoase. Dar, vise.

Şi, multă vreme am uitat...chiar şi acum o fac uneori...că ei, oamenii aceştia frumoşi sunt doar oameni. Şi se duc. Se duc să fie stele. Şi mă înjumătăţesc. Mă înjumătăţesc apoi şi din acea jumătate care mi-a rămas. Şi tot aşa. Şi fac lumea mea mai săracă, mai goală fără ei. Când a murit Patrick...lumea mea s-a cutremurat. Mă învăţase paşii...Unii dintre ei mi-au folosit în viaţă.

Când am văzut prima oară filmul Dirty Dancing, am crezut că a fost filmat în întregime pentru mine. Copila aceea care iubea dansul. Care tot cu Patrick l-a învăţat. Privindu-l. Apoi, şi-a luat inima în dinţi şi a dansat pe scenă. Fără trac. Doar din suflet. Însă, nu am dansat desculţă şi visul de a deveni mare dansatoare nu s-a împlinit. M-am trădat pe mine, talentul meu şi visul. Totuşi, uneori mă îmbrac frumos, îmi pun săndăluţele, închid ochii, deschid braţele şi dansez. El e acolo. Un vis. Dar este. Şi când nu este...cânt şi eu..."Sylvia... Yes Mickey... How do you call you're loverboy...Come here loverboy...And if he doesn't answer...Oh loverboy...And if he still doesn't answer...I simply say...Baby, oh baby, my sweet baby, you're the one"..., iar el apare de fiecare dată. Zâmbind. Cântând. Dansând.

Noi oamenii, suntem uneori dependenţi de vise. Ne luptăm pentru ele. Ne hrănim din ele. Unii, trăim prin ele. Eu. Eu trăiesc prin visele mele. Cine va găsi sursa lor şi o va opri, îmi va stinge şi mie stelele şi luna şi cerul. Şi pe mine. S-a întâmplat oarecum de două ori în viaţa mea. Dar am avut în suflet visul de rezervă.

Şi, în afara faptului că simt că mi-am trădat un vis, mă regăsesc foarte mult în Baby. Doar că ea e mult mai puternică. Eu sunt mai normală. Un om cu o viaţă simplă, mediocră chiar. Care nu are curajul să o ia în mână. Să o pună la punct. Să o depăşească. Nu viaţa. Ea e importantă aşa cum e. Condiţia. Pe mine nu m-a învăţat încă nimeni prin iubirea sa omul care îmi doresc să vreau să fiu. Sau nu m-a iubit nimeni atât de mult încât să îmi arate cine sunt. Eu sunt doar femeia cu vise din care se hrănesc alte vise. Femeia aceea pentru care nimeni nu a luptat să scoată în faţa sa, a lumii, a iubirii şi să strige: "O vedeţi? Nimeni nu are dreptul să o pună la colţ!"...apoi să mă urce pe scena aceea a vieţii şi să fie mândru...să fie fericit pentru gestul său. Eu am fost doar...tăcere. În toate formele posibile.

Şi ştiu, că sunt mulţi care se regăsesc în ce scriu eu. Şi acum. Şi altă dată. Sunt o carte fără coperţi care vă împarte şi vouă uneori din gustul amar sau dulce, pentru că aşa simte...

Acum însă, mă tem de un singur lucru. Iubesc desculţă. Toate emoţiile sunt desculţe. Sufletul mi-e la fel. Tristeţea. Bucuria. Exuberanţa. Toate sunt desculţe. Şi, nu am nici un vis de rezervă. Nu aş fi crezut niciodată că omul poate depinde chiar şi de un singur vis.