30 noiembrie 2011

Vocea României, dincolo de aparenţe, direct de pe scena mea...

(Sursa: internet)

Deoarece am tot citit alte păreri, comentarii şi tot felul de reacţii referitoare la Vocea României şi la unii concurenţi, am decis să scriu şi eu azi, câteva trăiri personale legate de acest concurs, pe care îl consider de departe cel mai bun pe portativul emisiunilor de divertisment în media.

Demult nu mă mai uit la tv decât la discovery, canale de muzică, desene animate, diva, axn. Sunt plictisită şi frustrată deoarece nu găsesc nimic de calitate, făcut din inimă pentru inimă. Reprtajele au murit...noroc cu emisiunea lui Carmen Avram. În rest, numai gâlceavă politică ieftină, divorţuri, certuri,  şi non valori mediatice care pentru o sumă de bani sunt de acord să îşi pună viaţa şi sufletul pe tavă, de parcă nu le-ar aparţine lor şi unor persoane pe care cândva le-au respectat sau iubit. Tâmpenii. Mă rog. Nu judec, doar că am dreptul să mă simt dezgustată de ceea ce promovează azi televiziunea şi presa scrisă.

Revenind la Vocea României, nici la acest concurs nu voiam să mă uit. Totul a fost o întâmplare. Fericită pentru mine, dar întâmplare. Eram în hol şi mă pregăteam să spăl nişte vase, iar televizorul era pe pro tv. Întâmplător aş spune. Sau, nu. Deoarece eu nu cred în coincidenţe. Am auzit introul "Voceaaaa României" şi prima reacţie a fost să mut pe alt canal. Pe Kiss. Dar, am zis, lasă, după ce spăl vasele. Apoi, aşa a fost să fie şi Ştefan a deschis acest concurs. Bine a făcut. Dacă nu cânta el, mutam şi aflam despre Ştefan Stan doar din ziare sau de pe facebook. Şi de acolo ce puteam afla? Câteva rânduri fără culoare, fără suflet, ca şi cum "vremea trece, leafa vine, noi cu drrag muncim"., ca şi cum, dincolo de acele rânduri nu trăieşte, nu există un om, un suflet, un talent ci doar...era să spun o voce de două rânduri..., deoarece ei aşa se comportă. Aşa tratează ei talentele şi oamenii de mare calitate umană - în toate privinţele...cu două rânduri pe care apoi le preaiau toţi ceilalţi. Frustrant! Iritant! Enervant! Dacă nu din plăcere, măcar pentru banii aceia pe care îi primesc la fiecare sfârşit de lună şi din respect pentru intelectul cititorului ar trebui să se chinuie să scoată câteva rânduri originale fiecare presă scrisă din România. Dar la noi, dacă ai cumpărat un ziar, poţi considera că le-ai cumpărat pe toate. Ruşine!

Bun, am luat o gură de aer. Am expirat toate frustrările din ultima vreme legate de acest subiect pe care oricum l-am mai abordat de curând. Sper să fie mai senin o vreme.

Acum, legat de concurs, mie mi-a plăcut de la început. Mi-a plăcut juriul. Mi se pare unul de marcă. Reprezentativ pentru toate generaţiile. Fiecare din ei sunt artişti de mare fineţe şi adevăraţi profesionişti. Buni în tot şi toate. Îmi plac pentru că sunt compleţi.

Concurenţii, au fost şi sunt şi ei pe măsura juriului. Voci frumoase, bune şi care au exprimat muzica mult mai bine decât unii interpreţi de pe sticlă, care au ajuns acolo din orice alt motiv în afara muzicii şi totuşi...o reprezintă. În acest concurs am auzit mulţi concurenţi, tineri, copii talentaţi. Voci senine, clare. Un clinchet de rouă în dimineţile cenuşii. Fără sintetizări de voci, fără videoclipuri în spate, fără playbackuri...doar ei în vocea goală, cum îmi place mie să spun :). Şi ce voci! Chiar şi cei mai slabi mi-au părut mai buni ca mulţi consacraţi de azi.

De exemplu, mie mi-a plăcut mult Vlad Stoia şi Beatrice, care deşi au fost eliminaţi, eu m-am bucurat să îi aud şi să sper că poate într-o zi vor intra în industria muzicală spre beneficiul tuturor.

Mi-a plăcut mult de tot şi Max. Atâta bun simţ şi frumuseţe sufletească. Seninătate. Şi o voce...plină de gingăşie, de căldură.
Lucian. El mi-a creat cele mai reale emoţii. De el m-am temut. Regret că a ieşit astfel din concurs, dar Irina este o voce deosebită. Nu mă simt trădată ca şi ascultător de acest...schimb ca să spun aşa.

Îmi plac mulţi din cei care au rămas. Canaf, care a fost atât de discutat şi de etichetat, mi-a dat de la început senzaţia de mare artist. Se simţea ceva dincolo de el. Dar oamenii, preferă eticheta. Le place să se simtă mici Dumnezei care judecă tot şi toate ce contravin propriilor alegeri.

Marcel, o voce deosebită şi un om care mie persoanl îmi inspiră bun simţ şi modestie chiar dacă unora le-a părut arogant.

Cătălin...:). Când îl aud şi mă uit la el văd un tânăr pe care eu nu l-aş putea descalifica pentru nimic în lume. Are ceva atât de...ireal în el. Ochii ăia plini de sclipire, de seninătate şi de căldură. Un copil :) care se bucură la maxim de orice minut. Deşi am crezut că va ieşi data trecută, m-am bucurat tare mult să ştiu că a rămas.

Antony! Despre el toţi au considerat că nu meriăt să intre în concurs. Nu e român. Nu e corect. Dar, a fost corect ca alţi zeci de români să participe şi să câştige la alte concursuri internaţionale? Andreea Olariu, Costel Busuioc şi mulţi alţii au participat şi au fost respectaţi pentru talentele şi vocile lor. Nu a contat că sunt români. Oamenii i-au primit în inimile lor prin prisma talentului lor minunat! Noi de ce nu facem la fel? Antony e un om care cântă fenomenal. Are tot flerul necesar pentru orice astfel de concurs. Şi merită. Merită şansa ca oricare de pe scenă.

Mai sunt...Liviu, Sebastian, Oana. Defapt ştiţi ce? Mie îmi plac toţi :). De ce să nu îmi placă? Îmi oferă un tratament deosebit pentru suflet şi visare. Mă bucură. Mă emoţionează. Mă fac să trăiesc stări. Şi le mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte pentru asta.

Acum, deoarece la mine mereu există un "acum", un subiect anume în cele atinse de mine, ...am să vorbesc despre Dragoş Chircu, sau altfel spus, despre îngeraşul lui Lore, care m-a impresionat şi pe mine încă de la început. Dragoş cântă bine. Nu înţeleg de ce a creat atâtea "dispute" acest fapt. Suntem la un concurs. Toţi trebuie să aibă o şansă reală, iar vocile lor merită acest lucru. Dragos, are cu ce să se etaleze. Are ce arăta. Ce da mai departe. aseară a făcut-o remarcabil. Da, a uns pe suflet. Şi ce? Ar trebui să îi mulţumim, să ne simţim privilegiaţi pentru un astfel de moment şi, să ne vedem de favoriţii noştri.



Am citit azi nişte comentarii.pe facebook şi nu doar şi, recunosc că am rămas cu un gust amar. Cât de puţin avem nevoie ca să ne temem pentru favoriţii noştri... Doar un cântec interpretat bine şi deja am împărţit lumea în două tabere. E trist. Vocea României e un concurs unde, ne place sau nu sunt oameni cu vise şi trăiri. Nu ale noastre. Ale lor. Trebuie să le respectăm dincolo de ceea ce ne-ar place sau nu ne-ar place nouă.Vrem să recunoaştem sau nu, acolo sunt voci bune şi foarte bune. Ar trebui să ne bucurăm că avem ce auzi. Avem de cine ne bucura. Asta nu înseamnă să ne transformăm favoritul într-un pierzător...gândind că şi alţii au şanse. Toţi au şanse, dar doar una contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi. Acolo, trebuie să ne îndreptăm atenţia şi sufletul. Să devenim din simpli fani, susţinători. Astfel, o simplă şansă, va deveni o şansă reală...
Chiar dacă suntem într-o tabără sau alta, trebuie să recunoaştem şi să apreciem valoarea, dar, mai presus de orice,  indiferent cât de bine şi frumos, de "miere pe suflet" cântă cineva, nu înseamnă că ... unicul, singurul, primul intrat în suflet este periclitat, în dezavantaj, defavorizat de anumite momente anterioare prestaţiei lui.
Nu!
Doar gândind aşa îl transformăm într-un loser. Într-un concurent fără şanse egale. Ori, nu este aşa. Noi trebuie să fim mai mult decât nişte fani. Trebuie să fim susţinători. Să încercăm să ne dăm seama că prin noi, că din noi, din încurajări şi cuvintele noastre ei îşi trag aerul curat. Trebuie să ştim să îl oferim. Nu să punem la îndoială. Sau, mai rău. Să devenim dualişti cum am văzut că au devenit unii care au început să dea sms la două taste. Cum poţi spune că susţii un concurent din toată inima dacă tu promovezi şi alţi concurenţi în finală? Şi mie mi-a plăcut Dragoş. Mi-a plăcut şi Liviu. Şi băiatul acela de 18 ani care cântă minunat. Dar, nu am să votez niciodată pentru ei. Cum să fac asta? Vreau să spun că nu înţeleg această opţiune. Adică o înţeleg atâta timp cât nu eşti în grupul de prieteni al cuiva anume. Atâta timp cât nu spui că eşti susţinătorul unuia anume dintre ei. Obiectivitatea e bună, dar nu are de-a face în ecuaţia redată de mine mai sus. Cu alte cuvinte dacă l-am ales pe Ştefan, deoarece pe el l-a ales sufletul meu, cu el voi merge până la capătul capătului, indiferent de ce ar fi. Nu am să fiu eu cea care să îi diminuez şnsele doar pentru că un om a cântat foarte bine "unchained melody". Foarte bine! M-am bucurat de acel moment. DAR, nu am să uit cum a cântat Ştefan "still got a blues"...pentru mine, pentru noi! Nu am să îi uit acel "one reson"...

Ce vreau să spun este că eu nici o clipă nu cred că Ştefan nu va câştiga. Va câştiga. Şi nu pentru că alţii cântă mai prost. Nu pentru că are concurenţă slabă. Ci, pentru că el este dincolo de toate un învingător, un om care răzbate, care ştie să intre în sufletul oamenilor şi să facă tot ce vrea el cu ele. El îşi doreşte să câştige, dar ştie să respecte şi nu şi-a dorit să calce peste ceilalţi doar pentru acel trofeu. Trofeul lui Ştefan este el însuşi. El vrea să rămână el şi să nu devină un om care în afară de un trofeu să nu reprezinte altceva. Nu am să-l pot pune niciodată în balanţă cu cineva din concurs. Nici să îl analizez vs cineva.

El este cel mai bun pentru mine. Nu există altul. Pentru mine acest concurs îmi oferă voci foarte bune, prestaţii deosebite, revelaţii muzicale şi sufleteşti, dar numai una este mănuşa sufletului meu.

 


Indiferent câţi concurenţi îmi vor încânta sufletul, doar tu l-ai cucerit Ştefan!
Nu voi fi niciodată în primul rând pentru a te vedea ci, pentru a te asculta şi a simţi privilegiul de a trăi o clipă muzicală în toate stările posibile!

Fiţi susţinători, nu simpli fani şi doar atunci, favoriţii voştri vor avea o şansă reală...

sufletar

 (Sursa: internet)

în fiecare zi,
mai moare o păpuşă în mine

vântul îmi suflă de pe suflet
ultimele şoapte ţie,

cuţitul se răsuceşte şi mai tare
sub piele

sunt un "sufletar"
unde visele stau ţintuite de aripi

păşesc în noaptea aceasta groasă
fără umbră iubite,

am închis şi ultima fereastră către tine
printr-un cuvânt

şi, 
mă zidesc,
mă zidesc,
mă zidesc

în iubirea mea precum Ana

29 noiembrie 2011

Culorile lui Dungha

pendulul canta
verzi cu nopti cu stele moi
frunzele soptesc

Seara asta este mai altfel. Mai tăcută. Poate şi pentru că se apropie iarna. Ajunul Crăciunului. Poate şi pentru că mie îmi place seara în mod deosebit. Seara, totul devine mai frumos. Alte culori. Alte sunete. Din fiecare casă se ridică câte un firişor de lumină plăpând, iar de dincolo de ferestre, siluete stau la mese, dansează, râd. Totul devine un fel de film cu încetinitorul. Te poţi bucura de el. Maşinile şi zgomotul pare şi ele să adoarmă încet. Ici şi colo se mai aude câte o pasăre. Adierea vântului. Copacii care foşnesc. Iar aerul, aerul miroase a zăpadă. Seara aceasta însă, e altfel. Auziţi, de departe se aud sunete de clopoţei...Sau să fie doar un vis?

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto şi haiku: Dungha    

28 noiembrie 2011

Tonka Soul Café - Evergreen Live Songs cu Stefan Stan

 
Tonka Soul Café / Biserica Amzei 19 / Rezervari: 0723.44.80.80
www.tonka.ro


In fiecare Joi seara, de la ora 21:00;
"Evergreen Live Songs" cu Stefan Stan;
Intrare libera.

Inutilitate

 (Sursa: internet)
câtă zăpadă sub suflet
şi câţi nămeţi de teamă şi de frig
aduce vântul din direcţia nordului meu
steaua mea polară e doar în vise
inima mea, adună încă o iarnă,
încă un ţipăt nerostit vreodată
am să adorm aici, în mijlocul acestui câmp
gol unde toate vrăbiile mi-au murit
voi rămâne aşa
sub gheţuri, nu se mai simte nimic
decât, cum îţi îngheaţă sângele
şi simţurile

(dar sufletul? sufletul iubeşte şi visează fără sânge!
transformă-te în tărâmul gheţurilor, dar el, el, tot va rămâne
să te încălzească toate eternităţile!)

...........

Ce vreau să spun este că sunt omul extremelor...cald-rece, entuziasm-tristeţe, cer-pământ, zâmbet-lacrimi, utilitate-inutilitate. La mine totul e la maxim sau nu este. Nu suport jumătăţi de măsură. Decât să fie doar de dragul de a fi, mai bine deloc. De aici şi toate sentimentele acestea care uneori înăbuşesc. Contradictorii. Antitezele din mine.

Nu prea am aşteptări. Poate e bine. Poate e rău. Nu ştiu. Ştiu doar că uneori mă simt om. Iremediabil om. Atunci îmi vine să urlu. Ca şi acum. Mă închid apoi în mine. Într-o cochilie a întrebărilor, a gândurilor. Un labirint în care uneori mă pierd. Când eşti atât de singur încât singurătatea te taie până la oase, totul capătă alt sens. Acum însă, mi-e atât de neclar tot. Confuz. Acum nici măcar nu pot fi o extremă. Asta mă face să mă simt inutilă. Nu pot fi nimic. Uneori, când suntem în astfel de stări aşteptăm un sunet, un gest mărunt, un zâmbet, un semnal de fum...cât un bob de nisip..., dar pentru noi atât de însemnat.

Am să lipsesc o perioadă de pe blog. Poate fi câteva zile, poate fi mai mult. Iubesc prea mult să scriu ca să pot sta departe prea mult. Altfel, probabil ar fi pentru totdeauna. Dar eu nu cunosc cuvântul, decât dacă e vorba să fiu lângă cineva. Ştiţi voi..., până la capătul capătului.... Defapt voi lipsi de pe internet. De tot ce a devenit o stare de a fi pentru mine. De prieteni. De, da. Oricum, pe 6 voi fi online. Este seara lui Ştefan, iar eu...nu cred că voi putea sta departe. Sau cel puţin nu am să pot sta departe de a-l asculta. regret doar că nu pot să-i ţin galerie. Eu stau doar aici, pe băncuţa sufletului, ţin pumnii şi strig tare: "Hai Ştefan! Hai Ştefan! Fi tu!".

Pe curând dragii mei...

26 noiembrie 2011

azi nu pot să strig cuvinte

(Sursa: internet)

şi, din mine, tocmai au zburat cocorii
albaştrii spre un cer sângeriu
au ţâşnit din piept
ca şi când
eu nu aş fi fost acolo cu ţipătul
îngheţat în mine

şi nu,
nici azi nu pot să strig cuvinte
numai tăceri,
tăceri amare
şi,
atât

23 noiembrie 2011

Brazi în Picătura de vopsea

Şi, câtă toamnă în jur! Câtă toamnă în mine. Sufletul se apleacă sub atât de mult ruginiu. Şi galben. A aminti, amintiri. Din suflet se ridică spre cer copaci goi. Şi tot de acolo, brazi. Brazi înalţi şi verzi. Speranţe. E ca şi cum te-ai găsi pe tine în tine. Arar, dar frumos. Brazii, îmi amintesc mereu de iarnă. Nu de cea geroasă. De cea caldă. De aia plină de lumină şi globuri. Chiar şi vara. Brazii sunt sufletul poveştilor mele. Din ei se nasc toate. Şi tot în ei adorm spiriduşi şi gânduri. Apoi, din nou galben. Să putem visa aproape în sepia...


Ştefan Stan - Still got the blues...for you...

(Sursa: Ştefan)

Ştefan Stan - Still got the blues...for you...şi, aşa a fost :). Cum putea fi altfel? Cum putea cânta Ştefan altfel decât aşa cum a cântat pentru fiecare din noi aseară? Ne-a dăruit nu doar un blues, ne-a dăruit încă o parte din el...una adâncă, adâncă...de acolo din toate trăirile şi emoţiile lui de om atât de frumos!!!


A dansat cu fiecare suflet în parte. Ne-a ridicat deasupra norilor şi ne-a coborât uşor jos, lângă zâmbetul lui, lângă vocea lui. Iar noi..., i-am fost! Îi suntem!Noi ne lăsăm sufletul pe vocea lui şi mergem unde ne duce el şi cum socoteşte el să ne facă să simţim, să trăim!

Totuşi, recunosc că a fost una dintre serile cele mai pline de emoţii pe care le-am trăit. Ştiam că Ştefan va trece. Nu asta a fost problema. Dar, aşteptam atât de mult să îl văd, să îl aud. Şi...parcă am bănuit că va fi lăsat la sfârşit să tragă cortina de stele peste concurs...să ne lase gustul acela de gutui şi frumuseţe până în suflet. Să ne încânte. Vorba aceea, ce e bun e lăsat la urmă :).

Ştefan a venit în faţa noastră cu zâmbetul lui larg şi, ne-a dăruit atât de personal, de intim, de natural...încă  un regal muzical. Ne-a dăruit încă o dată sufletul lui pe tavă.

A stat din nou...iar şi iar...în sufletul gol în faţa noastră şi DA...ne-a ridicat în picioare.

Ne-a ţinut cu aerul întretăiat. Eu am uitat să mai respir corect de când cu Ştefan :). Nici aerul, nici inima nu mai au ritmul corect. Ba au un..." reason", ba sunt într-un "Bensonhurst Blues", ba îşi urmează cursul în "My way" şi, toate sub tactul vocii, sufletului lui...

Nu am mai văzut în viaţa mea un om, o voce să aibă un astfel de impact asupra celor care o ascultă. Decât fără îndoială una de mare, mare excepţie! Şi, mă bucur că e lui! Cât de mult mă bucur!!! Şi cât de mult mă bucur că trăiesc în ţara asta, în aceşti ani, ieri, azi, acum...şi mi s-a oferit şansa de a participa la un astfel de eveniment, la lansarea sa certă şi incontestabilă ca şi artist! Nimeni nu poate să spună altceva despre el şi valoarea lui! Nimeni!

Ieri, toată seara s-a vorbit despre cum a cânta x, despre cum a cântat y. La Ştefan, însă, până şi cei din juriu au fost doar simpli ascultători în faţa unui spectacol oferit cu atâta naturaleţe de un om atât de talentat! Cuvintele nu s-au putut spune nici măcar de ei.

Azi, am citit că Ştefan, un concurent din echipa lui Smiley a ridicat în picioare toată sala şi...am zâmbit.

Ştefan a ridicat în picioare de la prima sa apariţie în acest show. Din clipa aceea în care sufletul meu s-a făcut mic şi a tremurat tot de emoţie şi plăcere, de bucurie, de atâta suflet... Din clipa în care am ştiut că Ştefan este concurentul cel mai bun, că el va face senzaţie şi că tot el va câştiga. Ştefan va mai ridica în picioare! Ştefan, asta ştie să facă! Să ridice oamenii în picioare! Să te facă să ţipi de bucurie! Să te inunde cu strălucire şi minune!

Nu cred că mă poate convinge cineva de contrariu. Sunt voci bune, dar a lui este unică. Ceea ce oferă el este unic. Fără precedent în lumea muzicală naţională şi internaţională...de mult, mult timp!!!

Eu, aşa am simţit de prima dată. Că el este VOCEA! Şi, tot de atunci am început să scriu despre el. Şi tot de atunci, Ştefan mă uimeşte şi mai mult...de parcă nu ar fi de ajuns cât îmi dăruieşte oricum... Şi, tot de atunci, mă bucur de fiecare clipă la intensităţi despre care habar nu aveam că pot exista. Parcă aş trăi în lumi paralele...pline de licurici, de emoţii, de mirări, de atât de multă viaţă...

Pentru mine iarna este anotimpul preferat. Cel care îmi adaugă mereu ceva. Aştept mereu iarna cu nerăbdare şi, în special Crăciunul. Ziua aceea specială când viaţa ne pune sub brăduleţ cadouri. Nu toate însă sunt împachetate. Nu toate se văd. Acelea sunt cele mai frumoase. Mai speciale. Acelea sunt împlinirile. Acelea sunt visele atinse cu sufletul.Acelea sunt emoţiile noastre cele mai adânci. Speranţele!

Anul acesta, sub brăduleţul meu va sta cu siguranţă un astfel de cadou şi va străluci atât, atât de frumos! Ce mai contează beteala? Ce mai contează luminile din brad? Sub el se va afla toată strălucirea necesară să dau "foc" unei lumi întregi să se încălzească!!!

De abia aştept ca Ştefan să îşi desfacă şi el cadoul din acest an de Crăciun :). De abia aştept să vadă cum viaţa i-a răsplătit fiecare aşteptare, tristeţe, lacrimă, revoltă sufletească. De abia aştept să simtă cum e să primeşti înapoi tot ceea ce a dăruit el de-a lungul timpului. Să culeagă. În acea seară, cu siguranţă va fi...Crăciun! Crăciunul cel mai fericit...

Şi, deoarece am spus că pentru mine aseară a fost o seară destul de grea...cel mai tare a apăsat acest moment... Nu e uşor să îl cunoşti pe Ştefan şi să îl vezi atât, atât de emoţionat...aşteptând.
Eu, trebuie să recunsoc că am plâns ca un copil. Dar, la mine acest lucru nu este ceva neobişnuit. Eu am mereu în buzunar un pachet de batistuţe. Dar aseară...a fost altceva. Să vezi un om care îţi dăruieşte atât de multe...care se dăruieşte pe el fiecăruia din noi atât de simplu, de necondiţionat...aşteptând înapoi dragostea pe care el a oferit-o...a fost răscolitor! Va trece mult timp până să îmi iasă din minte această imagine...

 (Sursa: Ştefan)
Mă bucur că oamenii însă nu l-au dezamăgit! Că i-au fost, i-au rămas şi îi vor fi mult, mult timp încă!
Iar Ştefan, a zburat din nou...mai sus...aşa cum mi-am dorit să o facă. Îi doresc însă să zboare şi mai sus de atât. Şi, chiar dacă va câştiga acest concurs să nu se oprească aici. Şi nici la câteva CD-uri. Ştefan trebuie să fie al tuturor, nu doar al românilor ci al tuturor oamenilor care simt şi vorbesc aceeiaşi limbă...muzica!

Ştefan a adunat în jurul lui oameni, care în scurt timp i-au devenit prieteni şi, în şi mai scurt timp au devenit un fel de familie. A adunat cu iubire, iubire şi a transformat-o în dragoste sinceră. Şi atunci...cum să nu câştige un astfel de om? Cum să nu ridice săli pline de oameni în picioare? Cum să nu te facă să îl votezi? Cum să nu nască în tine valuri de emoţii?

Ştefan este mai mult decât un om care cântă şi are o voce de excepţie! Este un suflet de excepţie care nu ştie decât să dăruiască...atât cât poate un om să dăruiască în clipa în care îşi depăşeşte condiţia cunoscută de el până atunci...minunea din el!
Ştefan merită toată iubirea din lume...

22 noiembrie 2011

Duşca - Picătura de vopsea

blazon fluturat
adunare timida
doar noi printre noi

Şi aşa, în fiecare zi, nea Petre se oprea la birtul de lângă casă. Nu stătea mult. Doar cât să îşi înnece amarul şi frustrările. Dacă ar fi fost să le înnece pe toate nu ar mai fi ieşit, dar aşa, el amăgea sufletul. Măcar ieşea zâmbind. Tanti Ioana nu merita să îl vadă altfel. Ea îi dăruise patru prunci frumoşi şi mulţi ani de căsnicie. Unii nici măcar nu ştiu că o căsnicie poate dura atâta. Cât aproape o viaţă de om. Dar a lor dura. Mereu se vedea cu Vasile. Om bun. Îl cunoştea dinainte să ştie a vorbi. Petre fusese cândva om mare. Respectat. Avusese şi multe responsabilităţi. Şi mulţi oameni de făcut oameni. Dar cine îşi mai amintea? Nici măcar statul pentru care îşi rupse oasele şi sufletul în două, în trei, în zece, în sute. I-a luat de la o vreme şi picătra de onoare ce şi-o mai permitea. Mai dădu o duşcă pe gât. Mai bine nu ar fi ştiut nimeni vreodată că prin mâinile şi sub fruntea lui trecuseră cândva armate întregi de oameni. Se ridică. Vasile salută ca de obicei: "Sara bună să ai dom' Maior". Maiorul, zâmbi. O să aibă când o vedea ochii Ioanei.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto şi haiku: Dungha      

Votul la Vocea României se va face prin SMS - eu votez Ştefan Stan!

(Sursa: Ştefan)

 În seara asta, am să mă retrag mai repede la somnic. Sau în pătuţ, în timp ce o să mă uit a nu ştiu câta oară la "You've got mail" cu un pachet de batistuţe la mine :). Eu plâng la aproape orice film. Mai ales când sunt într-o stare mai de...suflet plin :). Emoţii. Melancolii.

Înainte însă, de a ieşi, vreau să vă spun că din păcate voturile de pe linkul online de la Vocea României nu se iau în considerare. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, nu e corect. E chiar aberant. Dar..., regulile sunt reguli.

Votul de care se va ţine cont este cel prin SMS! Numărul de SMS va fi dat mâine, în cadrul concursului!

Deci, dacă vă va face plăcere, dacă Ştefan a intrat şi în sufletul vostru atât de natural, sincer şi frumos ca şi în al meu...m-aş bucura foarte tare să ştiu că i-aţi oferit şansa de a merge mai departe, de a ne dărui în viitor muzică de calitate şi de a deveni...VOCEA!

Pentru că...merită. Pentru că toate îl califică să primească acest premiu, aş spune eu, mai mult sufletesc. Pentru că un om care a trecut prin atât de multe şi nu s-a dat bătut şi a rămas un om deosebit...merită şansa, merită să ştie cât de mult îl iubesc oamenii şi apreciază ceea ce este el înainte de toate! Pentru că Ştefan este muzica..., muzica pură, nealterată...muzica aceea din suflet pentru suflet!

Dacă eu nu v-am convins, aruncaţi în al doisprezecelea ceas un ochi peste muzica lui, peste pagina lui...@Stefan. Veţi putea vedea de ce fanii lui nu sunt fani ci prieteni şi de ce unele prietenii de ale lui s-au tranbsformat în prietenii comune, într-o familie mare, frumoasă, pusă mereu pe şotii, veselie şi zile de senin!

Aştept ca ziua de mâine să vină repede cu interpretarea lui Ştefan. Mi-e dor să îl aud cântând. Şi, aştept să decurgă aşa cum e normal şi natural să decurgă. Cu Ştefan în finală :). Deci, "ne vedem" la Vocea României. Sunt sigură că vom respira la unison, iar asta se va simţi.

O noapte frumoasă şi liniştită să aveţi!

Şi, vă las în compania lui Ştefan...încă odată şi încă odată şi...

http://www.trilulilu.ro/AlexDJay/fef298a400ab5e

http://www.vplay.ro/watch/1qxhnif4/

http://www.vplay.ro/watch/b8hqxhva/

21 noiembrie 2011

Votaţi-l pe Ştefan Stan sau, altfel spus, votaţi-mă pe mine...

(Sursa: Ştefan)

Nu va fi un articol lung. Tot ce am avut de spus despre Ştefan, am spus: Aici şi Aici... Ce aş putea eu să mai adaug în plus? Nimic. E inutil să descrii culorile din suflet. Nu se poate. Sper doar, că am reuşit să vă fac să îl percepeţi aşa cum l-am perceput eu. Un om minunat înainte de toate. Un prieten. Un zâmbet mereu pregătit pentru cei care au nevoie de căldura unui zâmbet. Un artist desăvârşit. Pentru mine el este toate la un loc şi, înmulţiţi apoi totul "cu un infinit, gândiţi-vă la eternitate şi de abia atunci veţi avea o idee vagă despre ceea am vorbit.", despre ceea ce am scris în toate articolele mele. Despre ceea ce este el, pentru sufletul meu.

Unii, s-au mirat de fiecare articol şi l-au înţeles exact aşa cum era el. Alţii însă, şi-au format diverse păreri. Consider însă, că aceia din urmă, nu mă cunosc. Nu de atâta vreme de cât mă cunoaşteţi voi. Ei nu ştiu că eu iubesc oamenii în general şi pe fiecare în parte. Nu ştiu că mie nu îmi e teamă să iubesc! Nu ştiu că eu iubesc mulţi oameni, iar pe unii, în mod deosebit. Sincer. Dezinvolt. Fără aşteptări. Îi iubesc doar pentru că sunt. pentru că există. Aşa îl iubesc şi pe Ştefan! Pentru că există atât, atât de frumos!

Iubirea e un sentiment nu doar pentru un om anume, deşi atunci este cel mai acasă dacă îl adăugăm alături de a fi îndrăgostit. El este însă un sentiment faţă de familie. Faţă de cei care ne îndrumă în viaţă. Faţă de copiii noştri. Faţă de oamenii frumoşi cu care ne intersecăm la un moment dat drumurile şi ne rămân alături sub diverse forme. Faţă de... A iubi, nu înseamnă mereu a fi şi îndrăgostit! Am simţit să vorbesc şi despre asta, deşi, sinceră să fiu, nici nu m-am gândit că ar fi cazul - până când a devenit cazul şi..., sper că am făcut lumină :).

Totuşi, în toată această ecuaţie, contează...Ştefan! Ştefan a iubit muzica de mic. Aşa cum am spus, unele iubiri se împlinesc mai greu. Viaţa lui a fost grea. A luptat pentru orice a visat. Nimeni nu i-a dat nimic. A perseverat singur pentru fiecare speranţă şi vis de al său. A fost un om puternic, încercat, dar care a ştiut să îşi rămână şi să rămână un om frumos. Ştefan cântă de o vreme pe la diverse cluburi, live. Visul lui însă nu e acesta. El doreşte să împartă muzica lui mai departe către noi. Doreşte să scoată un disc. Să aibă concerte. Să dăruiască bucăţi din el, nouă! Doreşte să ajute. A fost mereu alături de copiii încercaţi. S-a implicat în muncă voluntară şi de caritate. Ştefan este un om bun. Un om bun cu o voce absolut unică! Merită să îi daţi o şansă! Să îi dăm o şansă! Merită să îmi daţi şi mie o şansă. Vreau să cred că măcar o dată în viaţă se poate întâmpla un lucru cu adevărat bun şi frumos! Vreau să cred că oamenii buni pot fi la locul şi în momentul potrivit! Vreau să cred în şansă! Vreau să cred că şi cine luptă pentru idealurile sale începând de foarte jos poate să ajungă acolo unde merită!

Ştiu că sunt printre voi oameni neinteresaţi de acest concurs...Vocea României. De aceea, vă rog din suflet, cei care îmi susţineţi sufletul, gândurile şi alegerile, cei care mi-aţi fost mereu aproape şi m-aţi susţinut fără să întrebaţi, fără să vă îndoiţi, faceţi asta pentru mine acum. E foarte important pentru mine! Foarte important!

Susţineţi-l pe Stan Stefan, aici, printr-un vot aici:

http://www.vocea-romaniei-online.info/voteaza-vocea-ta-preferata

Daţi muzicii de mare calitate o şansă! Votaţi!
Vă mulţumesc!

18 noiembrie 2011

Picatura de vopsea - 53 - FOCSANIUL Ramona Sandrina Ilie

M-am născut la Oradea, într-o zi de iarnă, undeva prin februarie 1977. Nu aş fi crezut vreodată că voi iubi un alt oraş la fel de mult. Totuşi, s-a întâmplat. Focşaniul! Focşaniul a fost dragoste la prima vedere. Acum ştiu însă că mai mult nu se poate iubi un loc. Aici, pe aleile lui a făcut fiica mea Augusta-Maria, primii ei paşi. Aici mă simt acasă. Sufletul meu la fel. Astfel că, locuiesc în Focşani din 2006. Emoţiile mele locuiesc şi ele cu mine. Iar eu în ele. Nedespărţite. Am mai multe pasiuni, dar cele mai apropiate mie sunt scrisul, fotografia şi ascultatul muzicii. La scris, cred eu sunt mai pricepută decât la fotografie. Totuşi, fotografia e o altfel de iubire. Deci, am să vorbesc despre fotografie. Aici, la Dungha, este la ea acasă.

Fotografia, pentru mine, este o stare de spirit, o altfel de poveste pe care noi o ducem în timp şi chiar dincolo de el. Fotografia e cea care poate păcăli timpul. Îl fură şi îl întinde peste o bucată de hârtie, iar apoi ne-o dăruieşte nouă. Să vedem cine suntem. De unde venim. Ce am fost. Este aceea emoţie pe care sufletul nostru o simte, iar ea, fotografia poate să o redea. O formă de comunicare cu gândurile, simţurile, trăirile noastre. Cu noi înşine. Iubesc să fotografiez copacii, cerul, natura, păsările. Totuşi, pentru mine fotografia înseamnă oamenii. Cei din ea şi de dincolo de ea. Amintiri dragi, ipostaze, gesturi, mirări, zâmbete, lacrimi, culori, copilării, adolescenţe, naştere, bătrâneţe..., cum spuneam, amintiri.

Îmi amintesc că tata avea un aparat rusesc, negru. Era într-o husă neagră de piele groasă şi tare. Mi-a plăcut de prima dată când l-am ţinut în mână. Avea soluţii de developat şi extrem de multe fotografii alb-negru. Stăteam ore în şir şi le admiram. Le aranjam cerc în jurul meu şi ştiam totul despre fiecare dintre ele. Erau multe chipuri în acele fotografii. Oameni prinşi în timp. Oameni dăruiţi. Oameni daţi mai departe. Fiecare într-o anumită stare. Atunci am înţeles valoarea fotografiei, dincolo de sentimentul care ţi-l oferă. Fotografia este singura care, aşa cum am mai spus, poate să se joace cu valoarea temporală. Este singura care poate ţine timpul în loc sau poate să sară din trecut în prezent, din prezent în viitor. Atunci am înţeles că aşa o pot ţine pe bunica mereu aproape. Şi pe bunicul. Şi pe mama. Pe tata. Momentele alături de fraţii mei. Prin fotografie, bunicii mei nu au murit. Sunt mereu aici. Bunicii nu mor. Tot atunci mi-am dorit să am şi eu un aparat al meu. Cu care să fiu prietenă bună. Să ne cunoaştem şi să ne înţelegem.

Tot mai cred că Sony al meu mă cunoaşte mai bine decât îl cunosc eu. Reuşeşte să facă fotografiile ba mai înainte, ba mai târziu decât îmi doresc şi, de cele mai multe ori, mai bine decât le-aş fi făcut eu :). Am făcut multe fotografii împreună. Fetiţa mea a avut fotografii din fiecare săptămână a vieţii ei. I-am surprins orice mirare, orice zâmbet, orice pas. Pentru mine, acesta este punctul culminant al fotografiei. Al fotografiei mele. Îmi plac copacii. Defapt îi iubesc. Am fotografiat mulţi. Aşa ne apropiem noi unul de altul. Apoi, ne rămânem. Iubesc cerul şi norii, pentru că sunt o visătoare convinsă. Îi fotografiez în cele mai ciudate ipostaze şi mă bucur de fiecare pată albă pe o mare albastră. Mi se pare o tablă imensă pe care o mână de artist pictează cu vată de zahăr.

Iubesc Focşaniul. Şi el pe mine, deoarece îmi arată ceea ce alţii nu reuşesc să vadă la el. Sau nu pot. Sau li se pare prea banal. De câte ori ţin aparatul în mână am emoţii. Tot de atâtea ori îmi amintesc de aparatul tatei. De fotografiile mele stângace. De bucuria pe care o simt când le privesc de zeci de ori pe fiecare. Acum, timpul poate să zboare. Unde vrea şi cât vrea. Eu tot i-am furat câteva clipe veşnice cu ochiul unui aparat de fotografiat şi le-am aşezat frumos într-un album de suflet. De acolo, nu va mai putea zbura, iar eu am locurile şi oamenii mei dragi şi frumoşi alături, pentru totdeauna...cu aproape toţi paşii, toate zâmbetele, lacrimile şi mirările lor!



Ramona Sandrina Ilie
în Picătura de Vopsea la,
Dungha

Gânduri...

(Sursa: internet)
Ce zi nebună. Am uitat până şi gustul culorilor. Al sunetelor. Câteodată, fără să vreau mă reântorc. Mereu acolo. În hăţişul acela groaznic unde îmi vine să urlu. Nici măcar în cuvinte nu mai cred. Până şi ele pleacă uneori. Pleacă şi tac. tac ca naiba. Şi dor în tăcerea lor. Aş vrea să plec. Undeva unde e multă linişte. Şi apă. Şi munte. Şi pădure. Doar eu şi Augusta. Uneori visez cpă nu suntem numai noi. E o siluetă. Care ştie zâmbi şi iubi până în adâncul oaselor. sau poate e doar închipuirea mea. Sau teama. Teama de a nu ştii cum e. Să nu fi singur. Când afară urlă câinii, iar frigul te taie în două. Citesc şi scriu. Dar totul e pe dos. Cum se face oare că eu sunt în cădere liberă şi nu e nimeni aici să îmi întindă măcar un zâmbet? Câteodată, chiar îţi vine să joci baseball cu tot şi toate.

Noapte bună...

17 noiembrie 2011

Ştefan Stan, o poveste frumoasă...

 (Sursa: Ştefan Stan)

Am mai scris despre Ştefan, dar am promis că am să mai scriu. Mulţi dintre voi aşteaptă demult acest articol. Îl scriu acum, pentru că simt că atât Ştefan cât şi noi, avem nevoie de el. De un imbold. De zâmbet. De încredere. De invincibil! Totuşi, de fiecare dată simt că mă repet, simt că nu pot să exprim îndeajuns. Cuvintele mele tac. Nu ştiu cum să fac din ele o poezie frumoasă, o poveste, orice...doar să îl spună şi mai frumos de atât. Constat că nu prea sunt cuvinte când îl descriu. Nu poţi descrie emoţia în stare pură. Nici lumina. E ca şi cum ai vrea să scrii despre momentul în care înfloreşte o floare sau despre sunetele unei cinteze. Despre surâsul din ochii unui copil. Sau despre iubire. Indiferent cât încerci, mereu rămâne ceva nespus. Aşa păţesc eu, când vorbesc despre Ştefan. Am urmărit foarte mult ceea ce s-a spus şi s-a scris despre el şi, constat că mulţi vorbesc doar despre interpretarea lui într-o melodie sau alta, într-un loc sau altul. Eu am să vorbesc despre transpunerea lui. Despre el. El nu interpretează. El transpune. Şi pune atât de multă dragoste, dăruire şi emoţii încât nu mai există timp sau loc. Spaţiul se micşorează şi el este lângă toţi şi peste tot în acelaşi timp.Trece dincolo de orice.  El este portativul. El este notele muzicale. El este sunetul. Este atmosfera de pe scenă, dar şi cea de dincolo de ea. Este muzica în starea ei cea mai pură, mai caldă, mai nealterată. Şi este un egoist. Cu el. Nouă ni se pune pe tavă. Ni se dăruieşte în întregime. Nu contează că este obosit, trist, că are momente în care simte că nu mai poate, clipe în care se simte nesigur, sau în care cade. Pentru noi, el este mereu un zâmbet în spatele căruia nu poţi ghici că s-ar ascunde şi altceva decât zâmbet. Decât rar. Când lasă garda jos. Mai mult ca şi sigur că şi atunci e o întâmplare. Ştefan este asemeni unui foc mare, mare. Un foc care însă nu arde. El doar încălzeşte, luminează, împarte scântei frumoase. Te dezgheaţă. Te face să simţi furnicături din degete până în cel mai adânc loc din suflet. Eu de exemplu, habar nu am avut că pot simţi atât de frumos. Hibernam. Îngheţam în mine. A fost ca şi o gură de aer curat. De apă vie. Da, Ştefan este apă vie. Acum, veţi spune că nu poate fi şi foc şi apă. Am să zâmbesc. Credeţi? Ştefan poate fi orice simte el să fie! Oricând. Regret însă că viaţa asta este cum este şi el a apărut în viaţa muzicală doar acum. Mi-am intoxicat sufletul cu atâtea non-talente promovate fără pic de ruşine faţă de auditoriu, încât nu pot să nu mă revolt în mine. A existat mereu o astfel de voce deosebită care a stat cuminte, încercată, undeva prin viaţă, deoarece... găsiţi voi o raţiune la asta, că eu nu pot. Da. Aţi văzut vreodată un curcubeu? Cred că aşa este Ştefan peste viaţa şi sufletul multora. Chiar şi peste al lui. După ploi a venit şi momentul acesta de...soare :). Ce să mai spun eu despre Ştefan? Că este un om de mare calitate umană? Un om căruia îi pasă? Un prieten pe al cărui suflet te poţi baza? Că el doreşte să fie el, indiferent cât de sus sau de jos ar ajunge? Este cineva care să nu ştie asta? Să nu o fi simţit? Este deschis tuturor celor care au să îi spună ceva. Nu are pic de trufie în el. Este plin de bun simţ şi modestie. Noi toţi vedem în el o vedetă. El vede doar un om ca oricare altul. Un om care vrea doar să stea la o cafea cu tine. La taclale. La un banc bun :). La distanţă de un zâmbet. Dacă nu aş ştii că există, cu siguranţă aş spune că e ireal :). Nu că nu ar fi într-un fel sau altul. Ştefan e muzică în tot ce face şi spune. Chiar şi când râde. Sau când priveşte. Trebuie să ştie că noi cei care îi suntem, îi vom rămâne mereu indiferent de ridicările sau căderile lui. Pe mine, nu mă interesează nici un premiu, nici un concurs ca să îl iubesc... În primul rând este...el! Mie nu trebuie să îmi confirme Vocea României, Loredana, Smiley, Marius, Horia că Ştefan este cel mai bun. Ştiu asta. Eu am ales deja: Ştefan este cel mai bun! Eu simt şi ... cu asta basta. E atât de simplu! Ei doar mi-ar face o mare fericire arătând întregii ţări şi lumi chiar o voce inegalabilă, de o valoare incontestabilă şi de o emoţie fără precedent. Ar pune doar premiul pe sufletul şi vocea celui care o merită cel mai mult, pentru că Ştefan a venit acolo fiind el însuşi. El şi vocea lui. Defapt, Ştefan a venit în faţa noastră absolut transparent. S-a dăruit. Şi-a dezgolit emoţiile în faţa noastră. Sincer. Dezinvolt. Natural. Total. În toată acea nebunie, nu a contat decât să se facă simţit, perceput, auzit. De asta, eu voi merge cu "Ştefan al meu"...(spun aşa deoarece sunt convinsă că e şi "al tău, al altui tău, al vostru, al nostru...")...până la capătul capătului, acolo unde va rămâne doar muzica şi zâmbetul unei călătorii frumoase. O să am o singură dorinţă la Doamne Doamne atunci...să schimbe ritmul muzicii de acolo cu Ştefan Stan, că altfel va trebui să mă lase să introduc pe sub mână... căştile :))). Defapt, sunt convinsă că şi Doamne Doamne îl iubeşte mult pe Ştefan! Cum să nu o facă? El e unul care de departe ar trebui să fie printre preferaţii lui. Îl rog să pună mâna să voteze şi EL la Vocea României :). Are mai multă putere de convingere decât noi :D.

Pentru mine Ştefan este Vocea României. A României sufletului meu. Este un câştigător doar pentru că are puterea şi emoţia de a sta în faţa oamenilor în...sufletul gol!


Ca să închei, pentru că eu îmi pot petrece întreaga viaţă scriind despre Ştefan...tare, tare mi-ar plăcea ca oamenii să îl simtă aşa cum îl simt eu, iar asta să se transpună în încrederea lui atunci când şi-o pierde. Să ştie că oamenii cred în el nu doar pentru că ne cântă frumos ci pentru că el este şi ne este...Ştefan!

Ştefan, în 22 tu doar...cântă. Aşa cum cântă Ştefan. Fii doar tu acolo. Tu şi noi. Noi te vom redona fiecare în suflet şi te vom susţine. Eu şi marţi am ţipat cât m-a ţinut sufletul când Smiley a spus: Ştefan! Ştiam că spune. Ştiam că vei fi ales. Dar a fost nebunia, exuberanţa, fericirea! Ştiu şi că tu vei învinge. Nu se poate altfel. Nu este vorba despre faptul că acolo nu sunt voci remarcabile. NU! Sunt. Dar tu eşti mult mai mult de atât! Când o să se spună că tu eşti finalistul...cred că o să surzească toată România! :)

Fi tu şi toate cele fireşti şi nefireşti se vor topi...
te vor iubi şi auzi aşa cum eşti defapt...numai suflet şi emoţie!!!

Şi, pentru că ţi-am promis o surpriză...ţi-o dăruiesc suflete şi, sper să te bucure...


~~{{~~

12 noiembrie 2011

Uite cum deschideţi voi, cutiuţa Pandorei...

(Sursa: internet)

Un prieten citindu-mă, mi-a spus că ultima mea poezie tace, dar sfâşie. E ca şi o rană deschisă peste care pui sare. Uneori, în viaţă, e bine să ai câte o astfel de rană deschisă. Simţi mereu viaţa mult mai intens. Şi emoţiile. Şi lacrimile. Sarea e bună şi ea. Ne ajută să nu uităm. Eu vreau mereu să îmi amintesc ce simt acum şi cum simt. Poate de asta sfâşie. În rest, e linişte. E multă, multă linişte. Iar, buna mea prietenă Crenguţa, îmi vorbea despre lupi. Lupii care urlă a regăsire, a respiro... Eu spun că uneori, lupii sunt buni. Când îi laşi să urle. În nopţile acelea când nu rănesc pe nimeni ieşind. Nici pe tine. Sunt o eliberare. În rest, sunt răni pe dinăuntru. Vor mereu să iasă, iar noi îi închidem şi mai adânc. Atunci aerul..., aerul se opreşte. Apoi expiri...te expiri ca să nu te mai simţi...să nu simţi cum în tine neputinţa se agaţă cu ghearele de suflet şi sfâşie. Când nu îţi mai eşti...nu mai doare. Rămâne doar el, sentimentul, emoţiile şi dragostea. Mai contează că nu o spui? Că nu e decât a ta? Că o şopteşti în gând să nu ţi-o audă cineva? Dragostea, tot dragoste este când se măsoară printr-o iubire..., iar când o duci până la capătul capătului se numeşte...veşnicie...unica dragoste. Iar tu, habar nu ai despre cine vorbesc eu aici, nu?...Nu-i nimic...afară încă este lună plină! Mai am lupi închişi în mine.



Melodia, am ascultat-o azi pentru prima oară. Spre ruşinea mea. Stefan e vinovatul :). Însă, nu cântă Adele. Am încercat altceva şi,...a mers :). :P

11 noiembrie 2011

celui ce nu va fi să fie

 (Sursa: internet)

era o zi cu un cer amar
atunci
îmi luasem sufletul la plimbare
ca şi cum ai trage după tine
un câine
trebuia să înveţe odată,
odată,
o dată pentru totdeauna!
el însă căuta şi în clipele alea
printre fierea norilor
şi tăişul pietrelor
respira şi aştepta să se despartă
apele tristeţilor mele
şi să apari

când ai apărut,
nici măcar nu ştiam culoarea ochilor tăi,
(privirea aceea de unde a mea îşi va culege
toate dimineţile cu tine)
îţi auzeam doar vocea
mi-a fost de ajuns să simt sub inima mea
cum tremură pământul
şi vin în zbor de vise primăveri peste primăveri

nu am să te păstrez femeii din mine, iubite
am să te las lor,
tuturor anotimpurilor care-mi vor aduce sufletului
gustul tău, clipei neclipe
ar fi ca şi când aş vrea să închid cerul în colivie
cerul în colivie

eu doar te-am înrămat în mine
pentru totdeauna
şi te privesc cuminte în timp ce alte lumi tremură
sub ochii mei
olăresc clipe ce nu vor fi să fie vreodată
le trăiesc cu tine în toate câmpurile mele de maci
zidesc oameni în jur
să te pot ţine în braţe preţ de un gând cu noi

din când în când,
ies afară şi las toţi lupii din mine să urle
paşilor tăi,
apoi, mă învelesc în vocea ta şi adorm

E frumos prin oraşul sufletului, toamna!



În seara asta am să mă plimb din nou peste tot cerul meu. Nu ştiu ce voi găsi. Nu caut nimic. Demult. Dar uneori descopăr noi lumi. Nu am să fac gălăgie. Nu am să strig. Nu am să plâng. Vreau doar să-mi iau gândurile la plimbare peste tot. Să le pierd. Să le regăsesc. Undeva, în mijlocul lui aş vrea să mă opresc. Să urc într-un carusel de vise. Desculţă. De tot şi toate. Gândurile vor fi departe. Se vor scălda în alte ape. Acolo, desupra lumii am să deschid larg braţele şi am să ating aerul. Cât de goale îmi sunt palmele fără atingerea ta. În ele ţi-as strânge mângâierea. Dar tu nu ştii. Eu strâng pumnul încet şi-i şoptesc numele tău. Nu îl aud decât îngerii. Aerul. Şi sufletul meu. El tresare. Se cutremură. Mâna mea închisă se aşează pe piept. Sufletul tace. Cum poate un om să-ţi adoarmă toate neliniştile doar fiind... Zâmbesc. Nu am să deschid pumnul niciodată. Mi-e teamă că ai să-mi zbori. Nu din pumn. De pe suflet. Caruselul se opreşte. Gândurile se întorc din apele lor. Nu mai sunt desculţă. Lumea a revenit. E atât de mult zgomot. Tu eşti acum acolo, în lumea ta în care eu nici nu exist. Doar în pumn strâng un vis şi în suflet. Şi lumea s-a liniştiti ca prin farmec. Zâmbesc. E frumos prin oraşul sufletului, toamna!

10 noiembrie 2011

Visând, vise...

 Pentru că v-am obişnuit să visaţi alături de mine...



câte dimineţi goale am cules în suflet, câte seri şi nopţi
fără pasul cald al privirii tale peste toată fiinţa mea
pământ de gânduri şi apăsări
nimeni, nimeni să pună o haină de zâmbet peste umeri,
în timp ce lumea se crăpa în mii de bucăţi,
departe,

încă mă adun din toate colţurile lumilor mele
încă învăţ să strig dimineaţa pe nume
încă învăţ să mă las iubită
de tine,
omul care nu vei avea vreodată un nume

 (Sursa: internet)

Bună dimineaţa oriunde aţi fi...

(Sursa: Ştefan)

Bună dimineaţa tuturor! Vă dăruiesc un zâmbet, o cafea aburindă, biscuiţei, o muzică frumoasă şi soare! Să aveţi o zi minunată! Aşa cum se pare că a început şi a mea!

Şi, pentru că mai jos aveţi un clip cu Stan Stefan, vreau să vă spun tuturor celor care aşteptaţi un nou articol despre el, că scriu, lucrez momentan la el...după cum simt ideile şi, sper să fie ceea ce îmi doresc...şi ceea ce merită Ştefan. Aşa cum am spus cuiva special şi,...ştie el cine :), "nu aş vrea să mă repet" - deşi, scriind despre Ştefan, nu ştiu cum aş putea face asta! Aştept însă un gând să fie bine...

O zi plină de senin!

8 noiembrie 2011

Ştefan Stan - This is a man's world - (Refresh)

Mulţumesc Anonimului :), pentru că mi-a reamintit să pun linkul... Enjoy It!

Îmi cer scuze, pentru lipsa clipului, dar cine l-a adăugat pe youtube, a socotit să îl scoată. Probabil că e dureros să laşi oamenii să se bucure de cineva... Urât şi egoist comportament!

Pentru aceia dintre voi care nu aţi înţeles de ce alegerea mea a fost şi este Ştefan. Nimeni nu trebuie să simtă la fel. Nici măcar în muzică. Însă, eu aşa simt.

Mă întrebam şi îmi spuneam la un moment dat pe facebook..., de ce muzica ne poate spune totul mult mai frumos decât orice altceva?...Nimeni nu m-a întrebat niciodată de ce vreau să fiu pasăre! Toţi au bănuit că îmi doresc asta pentru zbor şi libertatea albastră..., dar nimeni nu a întrebat. Vreau să fiu pasăre ca să umplu dimineţile şi serile cântând...



Mâine, la ora 20:15, veţi putea urmări din nou emisiunea de divertisment, Vocea României. Am înţeles că Ştefan se pregăteşte să cânte din nou. Dacă o va face, sunt convinsă să va fi un nou regal muzical, o călătorie prin lumea emoţiilor şi a culorilor, cum deja ne-am învăţat să ne plimbe. Smiley, probabil se va întrece pe el ca de obicei prin show-ul pe care îl va pregăti, iar noi, vom uita câtva timp de toate...

Mult succes, Ştefan! Îţi ţin pumnii! Pentru mine, pentru noi cei care deja te-am ales,  TU eşti cel mai bun!

Poemele mele, prin ochii ei...

Aşa, mă bucură pe mine Blue a mea... Dăruindu-mi mereu nişte clipuri delicate textelor mele. Mulţumesc, draga mea...

Good Will Hunting

(Sursa: internet)

Îmi place atât de mult acest film... Este deosebit. O lecţie despre prietenie, despre iubire, despre încredere. Iubirea lui Sean (Robin Williams) pentru soţia sa m-a bucurat şi m-a emoţionat. Mi-a confirmat ceea ce eu credeam deja. Să iubeşti înseamnă să poţi trăi alături de cineva cunoscându-i imperfecţiunile. Tu pe ale lui, el pe ale tale, dar totul să fie perfect. Da... Vă las în compania unui pasaj de suflet...

6 noiembrie 2011

Gânduri în noapte - Bileţelul al optulea...

(Sursa: internet)

"Ceva în ochii tăi mă face să îmi doresc să mă pierd...în braţele tale. Este ceva în vocea ta care îmi face inima să bată repede. Sper ca acest sentiment să-mi fie până la capăt. ... Mă simt ca acasă,.. ca acasă pentru mine. Simt că m-am întors în întregime de unde am venit. Mă simt ca acasă... sunt din nou acolo de unde aparţin... ".

Şi zâmbesc. Şi eu mă simt acasă. Ori de câte ori aştept să apari. Aer. Atât de mult aer!!! Şi mă simt acasă când îţi simt privirea mângâindu-mă, alintându-mă, zâmbindu-mi,..., iubindu-mă. Aşa arată răsăriturile perfecte. Ca tine. Cu tine. Şi cine ar fi crezut că soldaţii răniţi ai iubirii se pot întoarce de pe fronturi reci? Cine ar mai fi crezut în minuni? În linişti?! Nu ştiu care pe care a vindecat sau doar s-a întâmplat să ne trezim fără răni. Ştiu doar că vocea ta întoarce cheia în inima mea de fiecare dată. Mă trezeşte. Mă simt vie şi fericită. Dezmiardă, cutremură, bucură. Inima ta este locul unde am găsit în sfârşit casa. După atâta timp. Începusem să cred că nu mai sunt poteci frumoase în viaţă pentru mine. Şi m-am nimerit în mijlocul celui mai neaşteptat drum. Acela către tine. Către "acasă"...acel loc unde sufletul meu e atât, atât de bine. Nu aştept nimic. Decât să fi! Şi, să zâmbeşti. Îmi e atât de cald în suflet când zâmbeşti. Atât de cald...

5 noiembrie 2011

Gând rotund

(Sursa: internet)

Nu ştiu, chiar nu ştiu ce se întâmplă, cu mine. Toate lumile mele se învârt şi dansează. Nu mă pot agăţa nici măcar de un cuvânt. Numai de stele. Sunt atât de aproape, încât le pot culege margarete de gânduri şi vise. Am să împletesc asemeni unei salbe, dragul meu. Am să mi-o pun apoi, la suflet şi am să alerg peste tot cerul!!! Liberă.

Când am să fiu aproape de fereastra ta am să intru încet. Salba era pentru tine. Eu doar am scăldat-o-n lumină şi drag de tine. Am să o pun pe pernă lângă tine cu toată iubirea mea. Şi, am să rămân şi eu un pic. Şi lumile mele peste ochii tăi adormiţi. Şi e linişte. Atât de linişte încât mă cutremur. Şi ştiu. Că niciodată nu mi-a fost mai frumos. Nu am să stau mult. Lumile mele şi lumea ta s-ar putea să se fi intersectat preţ de o atingere şi atât. Dar a fost bine. Momentul în care eu am aflat că inima mea poate fi completă de acum înainte. Că a cunoscut în sfârşit acel sentiment care te împlineşte şi cu care poţi trăi vieţi întregi fără să te simţi gol sau înjumătăţit. Eu sunt doar o femeie cu vise. Tu eşti mai mult de atât. Dar eu sunt o femeie care iubeşte, iar asta e de ajuns să fac Pământul să se oprească ori de câte ori vreau eu. Şi pe tine. Fie şi în gândul meu.

Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Cuvintele-mi tac de minune. Ce ar putea ele defapt să spună din ce nu e de rostit? Nimic. Doar inima poate. Ea face totul să sune perfect. La unison. Şi ne cântă. Pe ea şi pe noi. Muzicianul perfect al vieţii. Şi nu, nu pot spune ce nu am mai simţit vreodată. Atât de nou. Simplu. Magic. Sau, să spun că eşti asemeni unor artificii iscate din senin, undeva, într-o seară aproape oarecare până la tine? Era atâta monotonie până atunci! Şi brusc cerul s-a umplut de culoare şi sunete.

Nu am înţeles nimic decât că tremurul sufletului nu e un semn de slăbiciune ci, de iubire!

Şi, de atunci, toate serile îmi dau un semn, iar eu, nu mă pot agăţa nici măcar de-un cuvânt!"

4 noiembrie 2011

E bine doar că eşti

(Sursa: internet)

Nu contează mâine când ai să-mi iei de pe umeri mantia
în care sufletul meu se înfăşura atât de frumos în vise
Nu contează nici măcar că nu vom mai fi.
Nici anotimpul în care pleci.
Visez de multe ori că e iarnă când îmi intri în viaţă.
Şi dintr-o dată se face atât de cald în mine.
Şi în jurul meu.
Şi în lumea mea.
Când pelci, visez că e primăvară.
Pentru că atunci vor înflori toate visele mele.
Iar şi iar.
Ca o repetiţie.
De fiecare dată cu acelaşi gând:
tu!
Contează însă înter aceste anotimpuri, anotimpul iubirii tale.
Acela când apari şi lumea mea se topeşte
într-un lac senin şi cristalin
în care totul devine atât de clar
când privesc şi mă arunc fără teamă!
Contează doar cum mă şopteşti.
Pieptul meu se sparge de emoţii.
Ca şi cum s-ar sfărâma un zid, iar apoi s-ar naşte-n loc o fereastră
mereu deschisă din care ţâşnesc atât de multe păsări
cu aripile larg deschise, cu ochii către cerul şoaptelor tale...
ţipând tăceri fericite!
Tot cerul ar fi plin de ele.
Stoluri de chemări şi culoare.
Un dans în sufletul gol!
Şi peste tot în mine sunt flori.
Deschise ţie.
Peste tot îmi e soare în mine cu tine.
Tu ştii? Ştii câte pietre s-au dezgheţat sub pasul inimii tale?
Şi ce drum cald îmi laşi în viaţă?
Vei ştii?
Dar ce contează?
E bine doar că eşti...

3 noiembrie 2011

La nesfârşit

(Sursa: internet)

şi fără tine ce aş fi?
nimic din ce-am fost pân'acum
mult mai frumoasă m-ai lăsa
şi mult mai plină de frumos
decât aşa cum m-ai găsit
dormind o viaţă fără rost
viaţa mea

de n-ai fi fost eu ce-aş fi fost?
un om cu visele-n pământ
ce nici să ceară nu-ndrăznea
nici să primească n-aştepta
n-aş fi ştiut s-aud culori
nici să privesc soarele-n zori
pe palma ta

de vei pleca eu ce rămân?
un om cu mult mai mult mai bun
un suflet ce-adunat în el
atâtea clipe de magie şi numai una
de-ar fi fost era de-ajuns să dea un rost
acelui timp şi-acelor ani
fără de tine

dar n-ai să-mi pleci
nu prea curând, iar când va fi
va fi demult peste-anotimpuri încă vii
din care eu deja-am cules atât de mult
că nu vom ştii cum a-nceput, cum s-a sfârşit
de s-a sfârşit, sau a-nceput
mereu vei fi!

iubitul meu cel mai iubit
la ceas de viaţă şi de gând
la nesfârşit!

2 noiembrie 2011

Ştefan Stan sau despre cum se pot auzi culorile...



Pentru mine acest fel de spectacole nu mai spun nimic, de foarte multă vreme. Vocea României însă este altceva. Îmi place juriul, îmi place formatul emisiunii şi calitatea concurenţilor. Sunt foarte mulţi concurenţi buni. Chiar foarte buni. Totuşi, ştiaţi că urmează acest totuşi..., nu? :), alegerea mea a venit de la sine. La mine ori e, ori nu e. Şi a fost. Ştefan, desigur. M-am dat de gol cu titlul. Acum o să întrebaţi: "De ce Ştefan?!". Iar eu zâmbesc. Pentru prima dată o să răspund fără răsuflare: "Pentru că e perfect!" :). Pentru că de la prima notă muzicală am ştiut că dintre toţi concurenţii, el este cel care cântă doar pentru mine. Are un pic din toţi cei pe care i-am iubit eu de-a lungul timpului...Sinatra, Dylan, Dean, Evoria, Lionel, Ella, chiar şi din Billie. Şi...hmmm, simt că îmi scapă cineva anume. Îmi amintesc eu pe parcurs. Însă. Ştefan e toţi în unul pentru mine. O reverie. Magic! Nu aş fi crezut că se poate asta. Defapt nu aş fi crezut că voi putea vreodată să spun că îmi place cineva la fel de mult ca şi pe Dean de exemplu. Nu am putut vreodată să aleg între cei de mai sus, iar acum nici măcar nu mai este nevoie :).  Când l-am auzit cântând m-am bucurat atât de mult că în sfârşit, cineva, după atâta amar de timp şi atâţia amari de ani...cântă dincolo de ecran, de timp, de sunete..., ascultându-l pe Ştefan am realizat că până şi culorile se pot auzi din muzica lui. Mi-a tresărit sufletul. E frumos să simţi din nou. Să te simţi. Să simţi viaţa altfel prin tine. Şi să te bucuri atât de natural. Are atâta tandreţe, căldură, emoţie în glas. Dă atât de frumos mai departe ceea ce simte el. Răzbeşte. Cutremură. Te învăluie. ASTA, e important şi esenţial în muzică. Să răzbeşti dincolo de orice imagine, de ecran, de timp...până în inima celui care te ascultă. ASTA, înseamnă muzică! Să nu vrei videoclipuri ci pur şi simplu să nu te mai saturi de un om ascultându-l. La mine e pe repeat de peste zece ore :))) şi jur că l-aş putea asculta o viaţă. Dincolo de muzica lui absolut deosebită, Ştefan m-a ajutat să îl cunosc ca şi om. Staţi! Nu trageţi concluzii. Nu îl cunosc pe Ştefan mai mult decât voi. Nu l-am văzut decât la televizor. Din păcate. Probabil am fi fost prieteni buni, în altă ordine de idei :). Însă. M-a ajutat să-l percep. Cum? Ascultându-l. :) Mi se pare o persoană care are toate calităţile necesare de a fi: om! Poate de aici şi muzica lui atât de frumoasă. Un om cu suflet frumos, cum ar putea cânta altfel decât minunat? Mie mi se pare a fi un om căruia îi pasă de oameni. Un tip inteligent, spontan, plin de sclipire, romantic, carismatic, perseverent, caritabil. Se simte că îi pasă. Îi pasă de toţi şi de tot ce face. Oarecum, dincolo de toate zâmbetele lui minunate, largi şi pline de drag de viaţă, mi se pare că e multă tristeţe sau a fost. Nu ştiu. Dar mie aşa îmi răzbeşte. E ca şi cum din toate durerile, tristeţile şi greutăţile lui a strâns toată frumuseţea şi a lăsat-o să zboare. Măcar o dată în viaţă mi-ar plăcea să greşesc, iar el să fi fost fericit mereu. Chiar mi-aş dori asta. M-am bucurat în mod deosebit când l-a ales pe Smiley! De ce? Păi, nu ştiu...e cineva care să nu îl iubească pe Smiley aşa ca mine? Eu nu pot concepe oameni să nu iubească nebunia, sclipirea, frumuseţea, spontaneitatea, doza de viaţă a lui Smiley :). E ca şi un Red Bull :))). Îţi dă energie şi zâmbet numai cum îl vezi. Cum îl guşti cu privirea şi cum îl asculţi. Când Smiley l-a ales pe Ştefan, am ştiut că aici e mai mult decât alegere. E mâna altcuiva. Poate a destinului sau a şansei reale pentru Ştefan. Se potrivesc. Sunt aproape identici :). De aici nu poate ieşi decât ceva bun şi foarte, foarte bun! Adică, va ieşi Ştefan învingător. Oricum este. Şi oricum, pentru mine el a fost din prima clipă. Îmi doresc însă să câştige pentru ca el să aibă o şansă şi pentru ca noi toţi să avem o şansă. Şansa de a asculta multă vreme muzică de calitate. Muzica aia care linişteşte sufletul. Care îl alimentează. Aseară, am mai aflat ceva despre Ştefan. Că e incredibil!  A spus "Nu vreau să ies în faţă. Nu vreau să o pun pe ea în umbră. Nu. Vreau să iasă bine ca şi cuplu." El vrea doar să cânte... Să fie frumos. Şi, a reuşit. A dovedit că dincolo de toate el iubeşte muzica şi când aceasta nu e cântată doar de el. E o persoană matură şi corectă. Cu mult, mult bun simţ. Cum spuneam...,e perfect :). Duetul dintre ei doi a fost o revelaţie muzicală pentru mine. O simfonie de emoţii, sunete, trăiri, senzaţii, culori. O infuzie de bine, linişte, dragoste, frumos! Mi-a părut rău când Smiley a fost nevoit să aleagă. Nu aş fi vrut să fiu în pielea lui. Cred că îi venea să îşi muşte din suflet sau din mână :), dar el şi-a făcut-o :))) când i-a pus împreună. Ştia că va fi ceva minunat. Ştiu. A dăruit o cutiuţă muzicală. Un cadou. Însă, dureros la sfârşit. Ceea ce îmi doresc eu, este ca pe viitor, undeva, cândva, să îi mai văd măcar o dată împreună cântând. Tare mi-au plăcut. Acum însă, tot ascultându-l, nu ştiu de ce ajung la o melodie a adolescenţei mele...la "Cry to me" a lui Burke. Da. Pe Burke îl uitasem mai sus :))). Nu mă pot gândi deloc la Chapman. Iese din ecuaţie. Rămâne doar această melodie. Poate pentru că e foarte, foarte apropiată de sufletul meu? Poate pentru că îl văd cântând-o şi pur şi simplu mă bucur până în suflet?  Nu ştiu. Oricum. Eu mi-am găsit omul ca să spun aşa. Şi e un om frumos. Şi mă bucur că am lăsat tv deschis la Vocea României. Eram în hol. Televizorul mergea. Şi am auzit atât: "Bay Parkway wonder...". În clipa următoare am ştiut! Zâmbeam şi mă cutremuram în acelaşi timp. Îmi venea să plâng. Am intrat şi l-am ascultat până la capăt. Îi mulţumesc pentru ceea ce mi-a oferit prin interpretările sale şi pentru că există atât de frumos. Îi doresc mult, mult succes şi ştiu că îl va găsi indiferent de situaţie, pentru că, altfel, viaţa m-ar dezamăgi. Şi credinţa mea la fel. De ce? Pentru că oamenii frumoşi nu merită să trăiască în umbră sau mediocritate ci merită să zboare cât mai sus şi cât mai frumos!
Deci...zboară Ştefan :)! Pentru tine şi, pentru noi toţi!
(Sursa: internet)

1 noiembrie 2011

Săptămâna Bibliotecii Adjudene, Ediţia a XXVIII-a

Aşa cum v-am obişnuit, am să vă ţin la curent cu toate manifestările Bibliotecii Municipale Adjud, la care, am marea bucurie şi onoare de a fi mereu prezentă şi invitată. Pe data de 31 august, biblioteca Municipală din Adjud îşi deschide din nou poarta către iubitorii de cultură în cadrul celei de-a XXVIII-a ediţii a „Săptămânii Bibliotecii Adjudene”. Evenimentul va fi debuta oficial la orele 10:00, ca mai apoi, la ora 11:00 să continue printr-o expoziţie de carte "Scriitori vrânceni în colecţiile Bibliotecii Municipale". Acest eveniment deosebit de important pentru Bibliotecă, dar şi pentru iubitorii de carte şi frumos, va continua până în 6 noiembrie. Pe parcursul acestei frumoase incursiuni în lumea minunată a culturii şi artei, bibliotecarii ne-au pregătit expoziţii, seminare, lansări de carte, lecturări de cărţi, dezbateri, concursuri, prezentări pro natura şi multe alte surprize.

Că vă aştept azi, marţi, de la orele 12:00, la Biblioteca Municipală Adjud, unde are loc evenimentul: "Săptămâna Bibliotecii Adjudene, Ediţia a XXVIII-a"...ştiţi. Mereu mi-am dorit să vă am alături pe cei care aţi simţit să îmi fiţi. Vă aştept şi acum cu emoţie şi drag să gustăm o felie mare de cultură şi artă, de frumos, de oameni şi suflet!

Eu, am să fiu acolo, pentru a le lectura celor mici, povestea scrisă de mine, "Povestea Micuţei Rămurici".

De la orele 12:30, vor avea loc lansări de carte, după cum urmează:

- ora 12:30 Lansare de carte:
* Versuri cu soare pentru Doamna Învăţătoare de GEORGE ZARAFU şi MARIANA CRISTEA
Editura Ametist ‘92, Bucureşti, 2008

- ora 13:00 GEORGE ZARAFU - membru a Uniunii Scriitorilor din România lansează cărţile:
* Zarafisme. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale LIBRA, 2008
* Epigrame cu şi despre femei. Editura Grafit, Bacău, 2010 Ediţie îngrijită de RODICA HANU-PAVEL şi GEORGE ZARAFU

- ora 13:30 GEORGE CORBU - Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România lansează volumul:
* Corbigrame. vol. 2. Bucureşti, Editura Maşina de Scris, 2003

- ora 14:00 - Carnet pestriţ. Oradea: Cogito, 2005
Autor: Valentin Lipatti, Ediţie îngrijită de dr. LILIANA PAVELESCU şi GEORGE CORBU
Prezintă: GEORGE CORBU

Invitaţi: Beneficiarii Centrului comunitar pentru persoane de vârsta a treia, Adjud -Fundaţia Pro Armonia Focşani

Programul integral al manifestării:

LUNI, 31 OCTOMBRIE

- ora 10:00 - Deschiderea Săptămânii Bibliotecii Adjudene
- ora 11:00 - Expoziţie de carte: Scriitori vrânceni în colecţiile Bibliotecii Municipale
ora 12:00 - Bogăţiile toamnei - expoziţie de lucrări artistice - expun preşcolarii şi elevii de la Grădiniţele şi Şcolile adjudene
- ora 13:00 - Tabloul toamnei - expoziţie de lucrări din seminţe realizate de elevii clasei a IV-a de la Şc."Mihail Armencea", înv. Viorica Hîngu
- ora 15:00 - Parada costumelor de Hallowen - prezintă elevii Şc. "Mareşal Alexandru Averescu", înv. Adriana Bocman
- ora 17:00 - Artă şi speranţă - expoziţie de lucrări artizanale realizate de copiii de la C.H.A.R.T.A. Adjud - Fundaţia Pro Armonia Focşani

MARŢI, 01 NOIEMBRIE

- ora 10:00 - Sfinţii îngeri, prietenii şi ocrotitorii copiilor
- Expoziţie de icoane pe sticlă – expun elevii de la Cercul de pictură "Preot Alexandru Antoniu" de la Şc. Rugineşti, îndrumaţi de Protopop Preot Ion Ciobotea
- Concurs de creaţie creştină cu participarea elevilor de la Şc. Rugineşti, Şc. Angheleşti, Şc. Păuneşti, Şc."Mihail Armencea”, Liceul "Emil Botta" şi Colegiul Tehnic "Gheorghe Balş" sub îndrumarea Protopop Preot Ion Ciobotea
- ora 11:30 - Toamna târzie - moment artistic prezentat de preşcolarii Grăd. nr.1 şi Grăd. nr.4 îndrumaţi de doamnele educatoare Aurica Răuţă, Elena Năstac şi Tincuţa Trif
- ora 12:00 - Povestea micuţei rămurici în lectura autoarei RAMONA SANDRINA ILIE


MIERCURI, 02 NOIEMBRIE

- ora 12:00 - Contribuţii româneşti la dezvoltarea culturii europene
Expune: ION CROITORU - scriitor adjudean
- ora 13:00 - Lansarea volumului "Sub ploaia cepheidelor": mozaic umoristic. Focşani: Editura Pallas Athena, 2011
Autor: ION CROITORU
- ora 14:00 - Amintiri despre Sadoveanu - viaţa şi activitatea, concurs literar; Participă elevii cls. a X-a A, a X-a F şi cls. a XI-a C de la Colegiul Tehnic "Gheorghe Balş"
Expunere: prof. ANCA FERARU
ora 14:30 - Sfinţii sărbătoriţi în luna octombrie - expoziţie de icoane realizate de elevii Colegiului Tehnic "Gheorghe Balş", îndrumaţi de prof. ALINA ALBEIU
- ora 16:30 Audiţie - Sala Multimedia

JOI, 03 NOIEMBRIE

- ora 13:30 - Expunere - Dezbatere: Poezia viitorului şi viitorul poeziei?
Expune: poetul PAUL SPIRESCU - membru a Uniunii Scriitorilor din România

SESIUNE DE LANSĂRI DE CARTE

- ora 14:30 Lansarea volumului de poeme "PE PRAG (VALE- DEAL)" al scriitorului adjudean: LIVIU IOAN STOICIU - membru a Uniunii Scriitorilor din România
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2010
- ora 15:00 Scriitorul şi criticul literar TUDOR CICU – membru a Uniunii Scriitorilor din România lansează volumul:
* Liviu Ioan Stoiciu -Poezia şi subteranele ei. Buzău: Editura Aldin, 2011
- ora 15:45 Lansare de carte:
LIVIU-IULIAN ROMAN - Păuneştii Vrancei, între pământ şi ape. Focşani,
Editura Terra, 2011
Invitaţi: Adrian Botez, Ion Croitoru, Gheorghe Neagu, Marin Moscu, Janine Vladislav, Culiţă Uşurelu, Virgil Panait, Ştefania Oproescu, Marin Ifrim, George Pătrăşcanu
- ora 16:00 - Toamna în sărbătoare - moment artistic prezentat de corul de elevi "Armonia" al Şc."Angela Gheorghiu" sub îndrumarea prof. IONELA CHIRIAC

VINERI, 04 NOIEMBRIE

- ora 11:00 Anul European al Voluntariatului
"Bibliotecar pentru o oră" (cititorii vor fi bibliotecari pentru o oră)
- ora 14:00 Seminar: "Pădurea - plămânul verde al Planetei" dedicat Anului Internaţional al Pădurii, cu participarea elevilor cls. a VIII-a de la Şc. "Mareşal Alexandru Averescu" îndrumaţi de prof. JOSEKPINI STRATULAT
- ora 15:00 ORA DE INFORMARE EUROPEANĂ cu tema "Eu şi Europa".
Participă elevii cls. a X-a şi a XI-a de la Liceul "Emil Botta" sub îndrumarea prof. LUMINIŢA LUNGU
- ora 17:00 Seara de film - Sala Multimedia

SÂMBĂTĂ;, 05 NOIEMBRIE

- ora 10:00 Prezentări proiectate: Adjudul în imagini
- ora 11:00 "Eu circul corect?" – teste de circulaţie pe calculatoarele BIBLIONET, participă elevii de la Clubul Copiilor Adjud, îndrumător, prof. PETRE VALEA

DUMINICĂ, 06 NOIEMBRIE

- ora 10:00 Expoziţie şi atelier origami, îndrumător bibl. CIPRIAN IRIMESCU
- ora 12:00 Biblioteca viitorului - expun utilizatorii de la Clubul de pictură al bibliotecii