29 ianuarie 2009

Andreea Simona Simon


COPILUL TAU E IN SIGURANTA?





DESCARCA SI DA MAI DEPARTE!


In Romania dispar anual 1.400 de copii. O parte dintre ei nu mai sunt gasiti niciodata. Altii sunt gasiti morti, victime ale rapirilor si abuzurilor sexuale.
Jurnalul National s-a implicat activ in cauza copiilor disparuti din toamna anului 2005. In acest moment, prioritatea noastra este prevenirea disparitiilor de copii. Nu mai vrem stiri despre copii disparuti in rauri, despre copii lasati nesupravegheati si rataciti, despre copii rapiti si ucisi, despre copii fugiti de acasa si cautati apoi saptamani la rand. Toate aceste tragedii pot fi prevenite!
Trebuie sa respectam doar cateva reguli simple. Sta in puterea noastra sa le urmam si sa-i invatam si pe altii sa faca asta.
Va rugam sa fiti alaturi de noi in aceasta campanie. Descarcati afisul atasat, tipariti-l si lipiti-l intr-un loc vizibil. La intrarea in scara blocului, pe usa scolii sau a gradinitei, in parc, in statii de masina. Aratati ca va pasa de fiecare copil disparut si ajutati ca acesti copii sa nu mai dispara! Impreuna putem pune capat acestor tragedii!

Va multumim pentru ca va pasa!

......

Articolul a fost preluat de pe blogul Andreei Simona Simon !

28 ianuarie 2009

"Atunci şi acum" cu Marian Voicu - Andreea Simona Simon!


Nu m-am oprit demult asupra unei emisiuni...pana astazi, iar asta deoarece nu mai avem emisiuni de atitudine. Avem doar emisiuni de cancan, emisiuni despre cum se cearta vedetele intre ele, despre care-cu-cine-si-cand-si-de-ce s-a mai maritat sau si-a mai "tras" o clapa peste maini...


Nimeni nu mai este interesat sa vorbeasca despre copii!
Nimeni nu mai este interesat sa deschida o emisiune in care sa se aduca in discutie problemele REALE, de sange ale oamenilor - COPIII!!!

Suntem o tara care avem deja cifre alarmante de copii bolnavi si foarte bolnavi, cifre alarmante de copii care nu pot sa mearga la scoala pentru ca parintii lor nu au bani sa ii imbrace, sa le puna o felie de paine in ghiozdan, sa le cumpere rechizite, cifre alarmante de copii care locuiesc in conditii inimaginabil de greu, copii...care au devenit doar simple statistici, cifre, numere..., copii atat de gri, atat de cenusii, atat de stersi incat nimeni nu mai vrea sa ii aduca in lumina si la lumina...

Ma gandesc ca daca cei din parlament ar dona una din masinile de serviciu ar hrani zeci de copii, ar putea salva o viata ce sta pe muchie de bani - , dar bineinteles asta nu poate repara talpa de la pantofii lor din piele de hiena sau leu slab.

Ma rog...ma ia valul! Probabil se trage de la caldura din ultima perioada care se pune de-a curmezisul visului meu de-a bulgari un cap patrat macar o data in iarna asta -, iar apoi ne vom confrunta cu o lege prin care se va interzice aruncatul cu bulgari de zapada in public din motiv de securitate a zarului!

Dar...sa revin!
Astazi, leganand Gargarita mea si chinuindu-ma sa o pacalesc sa faca nanica..., am pornit si eu televizorul ca tot romanul sa vad cum se mai piaptana babele si cum mai ard sufletele oamenilor inghetati de atatea neajusnuri, griji, frustrari.

Butonand telecomanda, ochii mei s-au ciocnit de chipul de-a dreptul ingeresc al Andreei Simona Simon, fetita care a disparut a 15 decembrie 2005 din Miercurea-Ciuc.


As fi butonat probabil mai departe daca nu o vedeam.
Cine nu s-ar opri cand ar vedea-o pe Andreea? Este o fetita frumoasa, inteligenta si care ar fi trebuit sa isi traiasca copilaria alaturi de mama si familia ei, dar din pacate - CINE STIE unde este? CINE STIE ce face? CINE II POATE STII COSMARUL????!!!!!!

Nu puteam sa inteleg...
Auzisem despre ea in 2006, dar pentru ca mass-media nu a mai readus la lumina acest caz am sperat ca a fost rezolvat, iar Andreea fusese gasita.
Din pacate...Andreea este tot disparuta, bunica ei o striga si acum disperata: "Andreea bunica, hai acasa si spune-ne cine te-a luat de la noi..." in timp ce hohotele de plans o inneaca facand-o sa taca brusc...
Bunicul ei plange aproape incontinuu si nici macar nu poate sa vorbeasca despre nepoata sa!

Mama...

Privind-o pe mama Andreei m-am cutremurat de tristete!
Fara sa vreau mi-am strans si mi-am apropiat puica mea adormita si mai mult de mine. Instinctiv as spune...asa cum ar face orice mama, orice parinte ca sa se asigure ca nimic nu i-l poate lua de langa el!

Si totusi...sunt mame care isi asteapta copii acasa de ani de zile - SPERAND!
Ma intreb si acum, m-am intrebat si atunci...oare cum sunt zilele si noptile acestei femei?
Oare ce poate fi in sufletul unei mame care asteapta de 3 ani de zile sa i se deschida usa casei si sa isi vada din nou copila in prag?
Oare cata durere, cate intrebari pot sa stea acolo mocnite si planse si stranse la piept???

Copila ei a disparut intr-o seara de iarna si avea doar 9 ani. Acum ar avea 13 ani. O adevarata domnisoara cu zambet larg, frumos, increzator si atat, atat de senin cum numai o inima atat de frageda o poate avea!



Asa incepe si arata cosmarul.
Care cosmar?
"TU STII UNDE ESTE ACUM COPILUL TAU?" - ACEST...cosmar!

M-am intrebat...CINE? CE fiinta poate sa fie aceea care a smuls unor parinti, unei familii fericirea de a-si vedea fetita crescand, alergand, de-a o imbratisa, de-a se bucura de ea, de a o vedea pur si simplu???

CE fiinte pot sa fie acestea care smulg niste vieti atat de nevinovate, de senine, de naive, de inocente de langa familiile lor pentru a le azvarli intr-o lume a beznei, a fricii fara capat, a lacrimilor, a teroarii, a disperarii - departe de lumea aceea calda in care a crescut, departe de tot ce cunostea, de tot ce ii conferea siguranta si liniste?

CE fiinte isi pot lua dreptul de a distruge printr-un capriciu nebun atat de multe destine???
Sa fie ei oameni?
sa fie nebuni?

Nu cred...
Eu cred ca sunt fiare ale intunericului si indiferent cate vieti ar avea nu merita sa le traiasca in lumina nici una, iar asta doar pentru ca a frant aripi de copil plin de inocenta!

Sunt convinsa ca oricine, orice i-ar spune acestei femei nimic nu o mai poate alina, nimic nu o mai poate incuraja decat sa afle odata adevarul pe care ea il poate vedea si simti doar unul: Andreea traieste!

Si...da; m-am gandit ce mama ar fi raspuns altfel la intrebarea:

"va ganditi vreodata la faptul ca Andreea poate fi moarta?"
"NU!"

cum ai putea ca si parinte sa iti pierzi vreodata speranta ca nu ai sa iti mai vezi vreodata copilul, ca nu ai sa-l mai poti mangaia, alinta, tine in brate, ca nu poti sa il mai privesti in ochii aceia minunati ai sai sa-ti culegi din ei toata puterea si seva de a inainta in viata?!!!

...............

Revenind la emisiune..., vreau sa ii salut din suflet atat pe Marian Voicu moderatorul acestei emisiuni, cat si pe Dna Tatiana Tarfulea care a realizat-o.
Printre emisiunile "balon", fara culoare desi pline de "sclipici", aceasta emisiune cu siguranta este una de atitudine si cu atitudine - motiv pentru care mie personal mi-a starnit interesul si m-a bucurat sincer!

Am retinut o fraza si cred ca in aceasta fraza s-a concentrat tot ceea ce simt eu cand e vorba despre statistici si copii:

"În fiecare an, în România, sunt raportate peste 1500 de cazuri de copii dispăruţi.
Dar viaţa unui copil dispărut nu încape în cifre."


La aceste cuvinte as mai schimba doar atat:

"
viaţa unui copil nu încape în cifre."

decat in cele ale anilor sai !


Emisiunea "Atunci şi Acum", prezentată de Marian Voicu şi difuzata pe TVR 1, revine asupra acestor teme, in format alert, de talk-show cu reportaj, cu o revista a presei, materiale filmate „atunci" si „acum", precum si interviuri cu autoritati si persoanele implicate in cazurile puse in atentia publicului.

In cadrul emisiunii de astazi, invitatii au fost Bujor Florescu - chestor de politie, Director la Directia Investigatii Criminale , Gabriela Coman, Director Executiv Fundatia Focus si mama Andreei.

Despre Fundatia Focus este bine de stiut ca se ocupa de cazurile copiilor disparuti si au diferite modalitati de a "educa" parintii si copii prin materiale scrise sau prezentate pentru a stopa oarecum aceste drame reale: disparitiile sau fuga de acasa!

Daca dorti sa revedeti emisiunea, puteti accesa siteul TVR1 AICI !


26 ianuarie 2009

GAZA - FASIA LACRIMILOR...


"Dupa o saptamana de bombardamente aeriene, Israelul a decis ca trebuie sa intre cu tancurile in Banda Gaza. Razboiul a pornit din cauza rachetelor lansate de Hamas impotriva oraselor israeliene. Sambata noaptea, tancurile si trupele israeliene au lansat o ofensiva terestra in Banda Gaza, si oficialii se asteapta la o lupta grea cu militantii Hamas. Hamas a avertizat armata israeliana ca: "Gaza nu va va astepta cu flori, va fi un drum pavat cu foc si infern".. - sursa AICI"

Ca si ripostă...

"Israelul, care s-a angajat "într-un război fără milă" împotriva Hamas în vederea ameliorării securităţii naţionale "pe termen lung" în jurul Fâşiei Gaza, a atacat luni mişcarea islamistă a treia zi consecutiv, provocând în total moartea a 360 de persoane. "Ofensiva noastră are ca obiectiv ameliorarea situaţiei securităţii pe termen lung în regiunea de la graniţa cu Fâşia Gaza", a declarat Benjamin Rutland, purtător de cuvânt al armatei israeliene, adăugând că operaţiunile în curs vizează de asemenea "întărirea capacităţii disuasive a armatei". - sursa AICI"

Rezultatele acestui război INUMAN, a acestor conflicte de interese de ORICE NATURĂ AR FI ELE au dus...

AICI:







fotografiile sunt luate de pe site-ul

Oanei Niculesc Mizil


..............

"Leagăn fără cântec

Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cantece de leagan pe pământ.
Basmele pe care nu le spun
au murit sub uruit de tun.

Au murit sub tancuri, de un veac,
soarele si luna în cerdac.
Nu te-alinta soapta nimanui
si nici lapte-n tata mamei nu-i.

Căci pe lumea asta n-au rămas
decât vanturi cu suspin în gals,
foamea ta în albia de tanc,
plansul mamei cu blestem adânc

si scrasnirea lantului zalud
...
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cantece de leagan pe pământ.

(Radu Gyr)"

+++

OPRIŢI MASACRUL

PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU

SAU

ALLAH

INDIFERENT CUM S-AR NUMI "EL" PENTRU VOI !!!

+++


Războiul nu poate fi niciodată o soluţie pentru a rezolva o problemă între două sau mai multe naţiuni!

Războiul este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu indiferent sub ce religie ai lupta sau cum s-ar numi Dumnezeul Tău!!!

În mijlocul unui război mereu mor cei mai nevinovaţi!!!

+++

În lume,...peste tot în lume, oamenii militează pentru OPRIREA acestui război, a acestui masacru, dar lor nu le pasă!
Nu le pasă de faptul că zeci, poate sute de copii zac morţi sub dărâmăturile unui război tâmpit, lipsit de orice, dar absolut de orice ... ORICE ... !!!

Nu pot şi nu am să pot vreodată să înţeleg
CE, CE, CEEEEE...
poate să învrăjbească astfel o lume, două lumi fie ele... - diferite, foarte diferite - , dar ce poate să îi facă să continuie o astfel de atrocitate văzând şi ei imaginile acestea???

Ce poate să fie atât de important în faţa DUMNEZEULUI LOR încât să ajungă să nu le mai pese de copii, de oameni, de viaţă, de dreptul acelor micuţi la viaţa pe care puteau să o trăiască...!!!
Eu nu ştiu ce aş mai putea scrie...ştiu că Dumnezeu ESTE, dar mă întreb, pentru că sunt om şi mamă şi păcătos...
UNDE LE EŞTI TU DOAMNE ACUM???

"ÎNTREBARE

Adanca-i noaptea, orele profunde…
Gemand, spre raftul cartilor mã-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin sã mã scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mã prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface…
Mã-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sunt

(Radu Gyr)"


De la Isabelle...am aflat că Societatea Studenţilor în Medicină din Bucureşti susţin refugiaţii din Gaza şi au dat naştere unui proiect denumit:

Ajuta-i sa supravietuiasca

Acest proiect este unul de strangere de fonduri: bani si haine groase sau paturi - pentru refugiatii din Fasia Gaza şi ei invită pe toată lumea sambata 24.01.2009,
ora 16 la Facultatea de Medicina si Farmacie « Carol Davila ».

VINO !!!

Proiectul se va desfasura in perioada 26-30 ianuarie in aceeasi locatie, coordonat de echipa SSMB. Ajuta-i sa supravietuiasca pe acesti oameni care au reusit sa treaca peste un razboi sangeros si acum mor de frig, foame sau lipsa de medicamente!

Persoana de contact :

Micky Radu – mickyrd@yahoo.comAceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. - 0727 342 141
Mutasem Maher – mu3tasm@yahoo.comAceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. - 0761 365 017


Tot ei ne fac cunoscut şi un mail de la reprezentatul IFMSA din Fasia Gaza.(tradus din limba engleză) şi trimis către Andreea Rosca NORP Ass, coordonator SCORP Bucureşti.

"Draga mea,

Imi pare ca nu am putut sa iti raspund mai devreme, dar nu am avut curent electric si pot doar sa folosesc acest computer din spital, cateodata.
Situatia este foarte proasta si sunt sigura ca voi vedeti asta la TV. Nu pot pleca din acest loc in care ma aflu(un spital). Toate drumurile dintre orase sunt inchise si nimeni nu este in siguranta, chiar daca se deplaseaza cu o ambulanta sau cu un autocar al UNRWA.
Cateva persoane din IFMSA m-au rugat sa fac un interviu, dar nu pot aduna medicii sau studentii la medicina, deoarece le-as pune viata in pericol.
Mi-as dori ca, vorbind cu mine si cu ceilalti medici, sa puteti sa prezentati criza in care ne aflam in acest moment.
In ceea ce priveste strangerea de fonduri, am contact deja reprezentantii IFMSA din mai multe tari si cu totii se straduiesc sa ne ajute. Acesta este contul bancar in care puteti sa trimiteti banii, daca reusiti sa strangeti ceva : 604714 contul Gaza IFMSA la Palestine Islamic Bank.
Am primit deja de la FQMS si toti banii sunt folositi pentru a-i ajuta pe oamenii ramasi fara casa si pe cei raniti.
Iarna aceasta este grea si este foarte frig, de aceea oamenii mor pentru ca nu au unde sa se incalzeasca.Asa ca incercam sa cautam tot ajutorul pe care l-am putea primi de la oameni sau de la organizatii dinafara.
Ne dorim ca acest razboi sa se termine cat mai repede, la fel ca si suferinta noastra.
Ma rog in fiecare zi pentru voi, toti cei care ne asculta, ne inteleg suferinta si ne dau o mana de ajutor. Sper ca toate eforturile voastre sa fie rasplatite.

Sa aveti grija de voi,
Maha B. Temraz" sursa - AICI"

Fie ca Dumnezeu să nu ne părăsească şi să nu uite că TOŢI suntem COPIII LUI!!!

Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei care nu mai sunt!!!


22 ianuarie 2009

o simplă cruce


de dincolo de piatră sau lemn

îmi şoptea un înger
despre ieri,
iar eu plângeam
pentru azi,
pentru mine,
pentru golul fără lacăt
şi cheia copilăriei ascunsă sub prag
de inimă
adânc, adânc în carne
asemeni unor rădăcini

îngerul însă
îmi şoptea necontenit despre ieri,
despre vis
şi despre cum se deschid uşile de piatră
sau lemn
cu o simplă cruce
într-un lacăt de suflet
sub formă de amintire

21 ianuarie 2009

Petiţie împotriva (şi pentru abolirea) legii nr. 298/2008a


Daca vreti ca si alte persoane sa afle despre aceasta petitie, le puteti trimite urmatorul link:

http://www.petitieonline.ro/petitie-p37662052.html


Petitie împotriva (şi pentru abolirea) legii nr. 298/2008 (privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii...)

19/01/2009 17:37


destinatar:Guvernul României



Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21/11/2008, este vădit neconstituţională!!!

Potrivit Art. 28 din Constituţia României, "secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil"!

Ori, potrivit legii nr. 298/2008, autoritatea română chiar asta are de gând să facă - să ne asculte şi înregistreze convorbirile telefonice private, să ne citească şi arhiveze e-mail-urile şi SMS-urile şi să stocheze date despre numele, adresa fizică şi IP-ul celui care s-a conectat la internet, data şi ora la care s-a conectat, precum şi data şi ora la care s-a realizat deconectarea. Pentru ce şi în virtutea cărui articol din Constituţia României??! Să nu-mi spuneţi că cel despre siguranţa naţională...

Vreţi să reînvie securitatea? Pentru asta au luptat "golanii" în decembrie 1989? Vreţi ca o ureche străină, de vulpe securistă, să asculte cuvintele dulci, de dragoste, pe care i le şoptiţi persoanei iubite, ori păsurile pe care i le naraţi părintelui? Dar glumele kinki pe care vi le permiteţi cu prietenii? Vreţi să vă fie violată legal intimitatea? V-aţi împăcat deja cu gestul de închidere a ochilor în faţa încălcării constituţiei de către iubiţii noştri conducători? Aţi răspuns cu "nu" la toate întrebările? Atunci... semnaţi petiţia de faţă!!!

Noi, cei care vom iscăli această petiţie, cerem Guvernului României să anuleze această lege, care sfidează libertăţile şi drepturile democratice şi încalcă articolul 28 din Constituţia României, în virtutea cărui articol această lege 298/2008 este neconstituţională şi, ca atare, devine nulă.


Autor: Alin Farcas

.............................................................

Aceasta petitie se adreseaza oamenilor cu atitudine, oamenilor care hotarasc ca nu le mai place felul in care ii trateaza politicienii, oamenilor care le sta deja in gat atitudinea aroganta a celor care au incetat sa le mai reprezinte interesele de cetateni, oamenilor care NU SE SIMT INFRACTORI asa cum se pare ne vad altii pe noi...poporul lor...cica...!

SA VA FIE RUSINE!
SPER SA CITITI ASTA DOMNILOR !!!

SI MAI SPER SA CITITI SI DESPRE OAMENII ATAT DE SARACI...OAMENI CARE AU MUNCIT O VIATA PENTRU O PENSIE DE RAHAT!

SI MAI SPER SA CITITI SI DESPRE COPIII NOSTRI CARE SE ZBAT INTRE VIATA SI MOARTE, IN DURERI INIMAGINABILE, AGONIZEAZA DIN CAUZA BIROCRATIEI DIN TARA ASTA, A UNUI SISTEM DE SANATATE DE TOATA RUSINEA, ...

A UNUI SISTEM POLITIC CARE IN LOC SA SE OCUPE DE LEGILE CE AR TREBUI SA NE AJUTE SA TRAIM MAI BINE SI MAI FRUMOS...

->>> PREFERA <<<-

SA ISI PIARDA TIMPUL ASCULTANDU-NE PE LA "USI" DAND LEGI
INGRATE SI INFECTE!!!

15 ianuarie 2009

La Multi Ani Raz !!! La Multi Ani dragul meu frate!!!





Sa ne fi mereu ceea ce ne esti acum: zambet, bucurie, dragoste de viata, suflet...!
Sa iti fim mereu ceea ce iti suntem: nebunie, veselie, sprijin...!
Sa ai mereu umerii drepti si mersul frumos!
Sa ai parte doar de IUBIRE, FERICIRE, SANATATE!!!

LA MULTI ANI RAZVAN!!!

Dragul meu Raz...cred ca in felul meu pe care dealtfel tu il stii destul de bine - il simti (poate cel mai bine si mai apropiat de ceea ce se vrea a fi...) - vreau sa ITI MULTUMESC in primul rand ca te-ai nascut printr-o intamplare fericita mie in familia noastra si mi-ai daruit fericirea de a te avea ca si frate...cel mai mic :)!
Mi-ai fost o bucurie nespusa de prima data si la fel mi-ai ramas!
Dragoste la prima vedere - asta mi-ai fost!
Apoi...vreau sa iti multumesc pentru toate diminetile de vacanta inghesuite in pat :))) cand eram obligata sa ma uit la desenele cu beast machine si tomata aia nebuna :)))))))!
Iti multumesc pentru multele zile in care ne povesteam, in care beam cafea dulce cu 3 in 1, in care mancam sandviciuri ca si spartii si imi puneai filme care stiai ca-mi plac ca sa ma bucuri...
Iti multumesc pentru umarul plin de drag si sprijin pe care mi l-ai oferit mereu...

pentru faptul ca IMI EXISTI si EXISTI atat, atat de frumos!!!

Sa nu uiti ca TE IUBESC ENORM "piticanie"! (Ruţi)

14 ianuarie 2009

Miracolele din jurul nostru!


Lacrimi de durere, dar şi de bucurie în familia unei foste sportive din Marea Britanie. Jayne Soliman, 41 de ani, campioană naţională la patinaj în 1989, a adus pe lume, zilele trecute, o fetiţă, pe nume Aya ( numele inseamna “miracol” in Coran ), la două zile după ce a murit.


Femeia era însărcinată în 25 de săptămâni când s-a prăbuşit în camera sa, în urma unei dureri crunte de cap. Ea a fost adusă la spitalul John Radcliffe, din Oxford, cu elicopterul, dar doctorii nu au mai putut decât să constate că Jayne intrase în moarte cerebrală. Ei au explicat că pacienta suferise o hemoragie cerebrală din cauza unei tumori care îi afectase un vas important de sânge, provocându-i decesul. Totuşi, medicii au încercat din răspunteri să salveze măcar viaţa bebeluşului, a cărui inimă continua să bată în pântecele mamei.
Cu aparate speciale, doctorii au reuşit să-i menţină pulsul mamei timp de 48 de ore pentru ca ea să o poată aduce pe lume pe micuţa pe care familia o aştepta de mult timp.


Soţul lui Jayne, Mahmoud Soliman, în vârstă de 29 de ani, a rămas cu un gol enorm în suflet. “Era visul ei să fie mamă, dar nu a mai apucat să îşi vadă fetiţa”, spune Mahmoud.
Copila s-a născut prin cezariană şi cântăreşte doar 950 de grame."

>> Articolul a fost preluat de pe site-ul Libertatea! <<
"Membrii clubului sportiv din Southampton, unde Jayne Soliman era legitimata, sunt devastati de vestea mortii colegei lor. Anita Curtis, unul dintre membrii fondatori ai clubului britanic, spune ca Jayne iubea nespus copiii. "Isi dorea cu disperare sa aiba un copil", spune femeia. Ilene Long, purtatorul de cuvant al clubului, si-o aminteste pe Jayne ca pe o persoana adorabila. "Era plina de viata, energica si iubea patinajul. Este o veste teribila si o pierdere pentru comunitatea noastra". - Articolul a fost preluat de pe site-ul ZIUA"

.................

Miracolele se intampla in fiecare zi, in fiecare clipa in jurul nostru si in noi - totul este sa fim dechisi sa le vedem si sa le simtim!
Dumnezeu sa odihneasca sufletul acestei femei, sa dea tarie sotului ei si sa binecuvanteze aceasta micuta faptura, aceasta minune care s-a vrut in aceasta lume!

Bine ai venit in lume draga Aya!



13 ianuarie 2009

LA MULTI ANI...IUBITA MAMA!!!



Pentru o mama si un copil nu sunt departari!
Mamele sunt acele fiinte care pot fi invizibile, care pot fi invincibile si pot sa faca sa ne creasca aripi - mamele sunt peste tot in noi, ne curg pe obraji, ne curg in maini, in corp, ne fac inima sa ne fie puternica si frumoasa, ne tin de mana mereu, chiar si atunci cand nu sunt cu noi!

Mamele sunt oriunde te-au atins vreodata!
Ele sunt singurele care incep si se sfarsec in sufletul nostru!

La Multi Ani MAMA!

Sa ne fi fericita, sa ne umpli sufletul cu cat mai multi ani, sanatate si zambete! Sa ne fi aproape si sa ne uimesti in continuare cu dragostea ta! ne privesc in ochii adanc si ne zambesc..., iar noi, atunci simtim sa mergem mai departe!

LA MULTI ANI MAMA!

Daca vreodata am gresit ca si un copil prost,
ma iarta...
Poate in viata trebuie sa devenim parinti
ca sa ne dam seama cat ne iubesc
parintii nostri pe noi!
Indiferent insa de tampenii,
vreau sa stii
ca mereu, dar mereu
te-am avut aproape de suflet
si
TE IUBESC MAMA MEA DRAGA!!!

(Ruţi a ta )

11 ianuarie 2009

poveste




pentru ca nu trece zi sa nu bat la usa blogului Isabellei...macar de vreo 3-4 ori :D...asa si azi.
mereu gasesc la ea printre cazurile umanitare grele...cate o poveste despre frumusetea umana, despre daruire, despre intelepciune, despre oameni, despre suflet...

azi a scris despre oamenii strazii AICI, iar mie mi-au revenit in minte cateva chipuri frumoase si dragi mie.
oamenii strazii nu sunt niste anonimi desi unora asa le place sa ii priveasca. nu sunt nici rauvoitori sau raufacatori cum cred altii - sau daca sunt..., procentul e acelasi ca in orice padure :) unde mereu exista uscaturi pe langa orice e verde si viu...
aceste persoane care noua ni se par atat de "pe alta lume" sunt doar niste oameni obositi sa mai zambeasca, oameni pe fetele carora uneori a inghetat o privire adanca si pierduta, alteori o lacrima, iar alteori asteptarea...sa nu mai existe!
multora dintre noi ne e teama sa ne oprim de vorba cu ei. multora ne e sila. multora ne e rusine, iar majoritatea nici macar nu ii vedem in graba nebuna a zilei, dar indiferent ce simtim noi sau cum ar fi ei..., ei sunt acolo - de obicei in aceleasi locuri, in aceleasi straie, in aceleasi dimineti grabite noua si aproape neschimbate lor.

la un moment dat unii dintre ei nu mai apar. in cele mai fericite cazuri au gasit un adapost sau un loc cald, dar de cele mai multe ori nu mai vin deoarece pentru ei s-a terminat chinul si au devenit dintr-un anonim in viata, un numar la morga. un numar la fel de singur, la fel de anonim, la fel de neprivegheat si neplans.

desi si eu am fost invatata pe de-o parte sa nu cred in oameni, in vorbele lor si in instincte, am preferat mereu sa iau cealalta parte care mi-a lasat totusi libertatea de a alege in care oameni sa cred, in care vorbe si in instinctul meu si astfel in drumul meu mi-am facut timp si pentru alte drumuri si opriri, pentru alti oameni. la urma urmei...nu a fost capat de timp si nici de intamplare...

asa i-am cunoscut pe ei...:

un batran cersetor din oradea.
cersetorul meu cantaret cum ii spuneam eu.
il daduse copiii afara din casa, dar el tot ii iubea si ... cateodata de craciun mergea si le lasa cate un cadou pe pragul caselor (la fiecare copil de-al lui). niciodata nu am stiut cum il cheama, dar stateam langa el si il ascultam in timp ce ne mancam sandviciurile (mereu ii duceam mancare).
intr-o zi batranul meu nu a mai aparut. Doamne ce am mai plans!
murise intr-o seara de iarna sub conductele de apa calda. nu de frig. de batranete si oboseala de viata. pana l-au gasit il ciugulisera sobolanii.
am auzit insa ca macar la moartea lui i-au venit copiii si l-au ingropat omeneste. nu am stiut decat la mult timp dupa. intamplator.
mi-e dor d eel si acum. era un om bland, frumos si avea un glas ingeresc!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

...

am mai cunoscut doua mogaldete mici. o fetita si un baietel. nici unul nu cerseau. spuneau doar: "pot sa spal vitrina pentru un ban tanti?". i-am auzit intamplator cand au intrebat o vanzatoare. plangacioasa cum sunt am izbucnit pe loc. le-am cumparat niste hainute de la second-hand, i-am dus acasa si le-am dat mancare, jucarii...- parca acum ii vad!!!
"locuiau" intr-o scara de bloc si munceau pe unde puteau, dar erau atat de mici...
lui ii spuneam Frumosul, iar ei Printesa. asa ii spun si azi ei. el a plecat. nu stiu unde. sper doar sa fie bine si sa-l revad intr-o zi.

Printesa intr-o zi...(avea 13 ani atunci) statea cu o papusa in brate si ii canta. am intrebat-o: ce faci? mi-a raspuns: ii cant si o alint cum mi-ar fi placut sa mi se cante si mie. mi-ar placea sa am copii intr-o zi.

atunci am inteles ca e ziua in care sa ii vorbesc de la mama la copil :). i-am explicat si mi-a raspuns: aaa! nu iti face griji tanti meu drag eu nu las barbatii sa isi bata joc de mine ca si alte fete. stiu ca daca isi bat joc o sa ma doara si o sa sufar si mai mult.

uite asa ai de invatat de la copii...
am imbratisat-o si i-am adus toate papusile mele de acasa. eu nu aveam nevoie de ele, dar ea da. a stralucit! pret de o clipa cred ca a uitat cu desavarsire cat suferea!
zambea mereu cand ma vedea! mereu!
intr-o iarna insa cand am mers la facultate era trista. eu o tot intrebam de ce, dar ea nu mi-a raspuns. i-am dat bani, mancare, dar ea nu zambea.
m-a durut tare.
in statia de autobus m-am tot gandit "de ce?" si o priveam. apoi...mi-am dat seama. nu zambea pentru ca nu putea.
avea un palton lung si larg, rupt, cizme vai de ele, niste ciorapi de lana si aminile erau vinete de frig.
m-am intors si i-am dat manusile si fularul. mi-a zambit!

nu...oamenii strazii nu sunt oameni singuri decat daca noi ii lasam sa ramana asa.
eu cand merg la parinti in oradea mereu imi doresc sa imi revad Printesa. e frumoasa. ma striga mereu cat o tin plamanii: tanti meu drag! tanti meu drag!

10 ianuarie 2009

erotism

(Sursa foto: internet)


mă opresc din alergat prin tine - sunt goală şi curg respirând
uit să mă mişc sub ochii tăi
în timp ce buzele tale mă privesc până sub piele - mă cutremur
şi sunt asemeni unei dantele,
iar tu mă destrami încet sub palme dezbrăcându-mă de mine
mă răsuceşti după degete
şi mă întorci pe dos - sunt o vioară ce nu-şi mai aparţine
sub arcuşul trupului tău
muzicianul perfect ce ştie să nască simfonii şi din ultima mea coardă
întinzându-mă până la sunet
te ascult cum îmi cânţi şoptind - pari o ploaie ce mi se prelinge
între recifuri de stele
pipăim noaptea cu ochii fierbinţi cuibăriţi unul într-altul
iar din palme ne cresc vulcani
degetele noastre curg încet peste piele asemeni unui dans de fluturi
şi zburăm împreuna prin noi

8 ianuarie 2009

nu am învăţat


cineva îmi spunea odată în timp
ce mă săruta pe creştet:
"despărţirile dor doar când rupem
oamenii din suflet ca pe nişte flori
şi-i aruncăm cu ochii închişi în spatele nostru trasformându-i
în fân bun de rumegat timpului până când
acesta albeşte şi uită,
iar ei devin amintiri, amintiri, uitări...în alte uitări."

cineva îmi spunea odată în timp
ce-şi lua la revedere:
"acum uită tot ce ţi-am spus şi smulge-mă
din tine ca pe o buruiană
şi dă-mă carne uitare corbilor cărunţi
sau creşte-mă în tine din nou
la umbra liniştită a unui zâmbet."

cu vorbele astea mi-a murit mie îngerul
ghemuit între aripi,
iar întoarcerii mi-a lăsat
un sărut, două lacrimi şi un zâmbet.

eu nu am învăţat însă nici acum
să-mi iau "La revedere"
şi-s tot mai goală cu fiecare om

moartea cuvintelor


Nu ştiu de ce, de la o vreme cuvintele mi se lipesc de degete, de buze, de suflet şi stau aşa - agăţate în gol ca o inimă dezgolită.
Nu vor să mai plece, nu vor să se mai rostească, nu vor să mai simtă pagina - stau înfipte în mine asemeni unor păcate şi răscolesc, răscolesc, răvăşesc, inundă şi rămân.
Azi mi-au ajuns cuvintele în gât şi simt că mă sufoc, dar nu pot nici măcar să le rostesc. Cuvintele mele au învăţat să se revolte şi să moară.
Se aruncă de pe buze înapoi în suflet şi tac! Tac!
Am să mor ucisă de tăcerea lor şi-am să mă rostogolesc asemeni unei lacrimi pe care nu o mai vrea nimeni.
Sunt plină de cuvinte şi nu mai pot dărui niciunul!

7 ianuarie 2009

locul timpului


am alergat după timp desculţă
cu sufletul în palme,
cu flori de mac în păr
şi albăstrele pe gene

am vrut să-l prind ca pe un fluture
în insectarul aşteptărilor mele
unde împlântam pumnale
în ore ce nu vor să fie
sau nu vor să stea
am vrut să-l scot secundă cu secundă
printre degete
să-l storc de toate clipele
rele, bune
să-l pun la ureche ca pe o scoică
să aud marea din mine,
dar când l-am avut preţ de o răsuflare
în pumn
am înţeles

locul timpului e în suflet,
iar sufletul are nevoie de libertate
ca să nu îmbătrânească

5 ianuarie 2009

Drumeţie prin Apuseni


Într-o vreme mă părăsiseră gândurile. Mi se scuturaseră din priviri asemeni unor frunze. Unul era ici, altul colo. Părea că nu vor să se mai adune. Stând în mijlocul lor m-am ridicat zâmbind în picioare şi am strigat cât m-au ţinut corzile sufletului: „- Adunarea!”.

Din trecut, din prezent, din viitor...au apărut. Unele bătrâne şi obosite, altele plânse, altele săltăreţe şi vesele...Fiecare gând cu timpul lui. Unele gânduri crescuseră mari, altele erau mici, dar toate erau nişte copii nostalgici.

M-am gândit mult printre copii-gânduri din mine..., m-am gândit dacă să fac sau nu această călătorie înspre mine şi cu mine. Şi... „-De ce nu?” – a sărit la apel gândul meu cel mai bătrân care m-a însoţit pretutindeni.

Mi-am luat inima în dinţi, rucsăcelul în spate, aminitirile într-un buchet legat frumos la suflet şi...am pornit.

Pe drum am început să cânt „Mi-e dragă pădurea”, un cântec al drumeţiilor de munte şi al focurilor înalte de tabără:

Mi-e dragă pădurea şi murmurul ei

Mi-e plin iar rucsacul bocancii sunt grei

Străbat iar poteca vreau munţii să-nfrunt

Şi liniştea pietrei din nou s-o ascult.

Pornesc către creste cu dorul hoinar

Şi fluier într-una şi nu am habar

De vânturi mi-adună deasupra nori grei

De plouă, de ninge, nu-mi pasă de ei.

Nu sunt niciodată prea singură-n munţi

Mă-ntâmpină brazii şi jepii mărunţi

Izvorul mă-ntreabă "Urcuşul e greu?"

Şi-aşteaptă răspunsul din cântecul meu.

Căci cântul mi-e veşnic tovarăş de drum

Îl cânt la tot pasul, cum cânt şi acum

El ştie tot dorul din sufletul meu

Mereu e cu mine la bine şi greu.

Eram atât de emoţionată!!!

Părea că mă întorc acasă după ce deja se sfârşise veşnicia!

Drumurile rămăseseră aceleaşi, de parcă anii şi timpul nu trecuseră pe acolo. Cărări înguste unde praful se ridica în norişori înecăcioşi de fiecare dată când bătea vântul sau trecea câte o maşină. Margini de drum verzi de iarbă groasă şi proaspătă, înconjurate de brazi înalţi şi scorţoşi. O mare de culori şi ţârâituri stridente de lăcuste şi greieri.

Ici şi colo în drum, şiroia din pădure câte un izvor mic, dar rece asemeni unui cubuleţ de gheaţă topit din sufletul munţilor.

Aşa ne aşteaptă ei pe noi! Cu magie, culoare, viaţă şi ape reci care să ne ostoiască durerile şi inima de drumuri grele, de gânduri şi aer obosit.

Dragi mai îmi sunt Apusenii mei!

Drag îmi este pasul ce mă poartă către Padişul meu iubit. Fiecare piatră de pe drum e un ecou vechi pe care-l cunosc. Parcă le-aş stii şi murmurele nisipoase ce le-a întărit asemeni unor semne de drum. Parcă ar zice...”- Suntem aici la fiecare pas să îţi arătăm calea. Suntem firimiturile lui Hansel şi Gretel, doar că pe noi nu ne poate lua vântul şi nu ne pot ciuguli păsările. Numai timpul şi vremea ne mai roade, dar tot aici vom fi!”

Padişul face parte din Parcul Natural Apuseni şi este cuprins între Masivul Bihor-Vlădeasa – M-ţii Gilău şi M-ţii Trascăului.

Îmi amintesc şi acum când eu şi Padişul ne-am cunoscut prima dată. Nu cred să mai fi cunoscut acel sentiment de frumuseţe şi emoţie sub fiecare por de piele şi privire.

Este...o minune!

Cred că Dumnezeu atunci când a creat lumea a vrut să aibă un loc deosebit unde să îşi odihnească eternităţile şi aşa a suflat viaţa şi magia asupra acestei bucăţi de Rai.




Munţi înalţi cu ceţuri ce le sărută vârfurile doar atât cât soarele să poată pătrunde şi să creeze insule de lumină şi strălucire, o Lume Pierdută unde te învârţi în cerc, în cerc, uitând parcă de tine şi de noapte...acesta este Padişul şi ai vrea să nu se mai termine cercul niciodată, să rămâi acolo...pierdut între ferigi înalte şi flori firave sărutate de rouă.

Nu departe, dar nici aproape, Cetăţile Ponorului se înalţă asemeni unor uriaşi sărutând ceţurile groase.





Undeva în inima pădurii Gheţarul Focul Viu ţâşneşte în fiecare dimineaţă asemeni unei săgeţi de feerie din străfunduri negre către Cer. Pare o torţă de lumină către turiştii rătăciţi ce calcă cu sfinţenie cărările bătătorite, aşa cum numai cei care iubesc munţii ştiu să o facă.



În dimineţile mereu răcoroase, dacă stai liniştit poţi jura că îl auzi pe Iancu cântând de pe troiţa Bisericuţa Moţului, poţi jura că totul îţi vorbeşte...fiecare floare sub adiere, fiecare brad, fiecare norişor, fiecare râu, fiecare ţipăt de pasăre din pădurile adânci şi bătrâne, iar dacă eşti răbdător şi mai aştepţi încă puţin...auzi hergheliile de cai nechezând şi fornăind peste coline.



Nu departe se aud tălăngile animalelor, lătratul câinilor şi vocile „muntenite” ale oamenilor. Seara, la foc de tabără să le asculţi cântările şi poveştile te scuturi de plăcere şi te pierzi în drumurile lor către munţi în sus şi în jos unde îşi duc animalele, te pierzi în păţanii de la stână şi pluteşti în sunetul vocilor lor calme şi vesele...mereu vesele.

Cu ochii închişi...şi sufletul uită să respire de atâta măreţie şi frumuseţe!

În mijlocul unui basm eşti tu însăşi o filă ce va rămâne acolo mereu.

Păşesc încet să nu strivesc vreun gând rămas încă acolo, iar în ochii duc cu mine copaci înfloriţi...deşi floarea lor a căzut demult, iar acum între frunze li se cuibăresc păsărele.

Drumul...merge mai departe însă...către altă poveste. Padişul însă, pentru mine e o poveste nemuritoare!




(Sursa foto: www.padis.ro)


2 ianuarie 2009

îţi mai aminteşti?!...


îţi mai aminteşti

verile acelea tinere
ce se întindeau sub talpa iubirii noastre verde şi necoaptă?
ploile ascunse
sub buze calde ce ne mângâiau umerii goi potolind setea?
inelele împletite
din iarbă simplă ce ar fi trebuit să ţină o veşnicie magică,

menită mereu să fie doar
visul unei nopţi de vară?

îţi mai aminteşti
cum am plecat în lume atât de şchiopi
de suflet?

îţi mai aminteşti?!...