31 martie 2013

Dor, dor tare de casă şi Focşani...






În ianuarie, aveam să părăsesc Focşaniul şi Vrancea. De data asta, pentru totdeauna, sau cel puţin pentru o vreme foarte îndelungată.
Ceea ce însă simt, nu pot descrie. Un dor imens...ca şi cum te-ai sufoca. Din 2006, Vrancea a fost casa mea. Mai exact Focşaniul. Îmi va lipsi mereu. Îmi vor lipsi oamenii, castanii, liniştea mea acolo. Îmi vor lipsi parcurile unde obişnuiam să ies cu fetiţa mea până seara târziu. Îmi vor lipsi plimbările, păsările de la fereastra mea, verdele.
Nu pot descrie sentimentul. E unul înăbuşitor. E un dor continuu. Simt mereu nevoia să intru pe camera web online să îl văd. Simt nevoia să deschid imaginile. Uneori, când ies afară la plimbare în Oradea, aştept să simt acel aer care să mă facă să uit totul şi să zâmbesc. Nu mai este...
Defapt, acolo m-am născut eu pentru prima dată în conştiinţa mea, în sufletul meu. Acolo s-a năcut fetiţa mea. Între mine şi Focşani va fi mereu o legătură magică, puternică. Cordonul ombilical nu se va putea tăia niciodată, decât cu mine...

Dor, dor tare de casă şi Focşani...

Contul meu de Facebook...

Pentru cititorii mei fideli, prietenii şi cei dintre voi care îmi urmăriţi activitatea şi pe contul meu de facebook, respectiv pe Hanul Poveştilor, vreau să vă asigur că voi reveni în curând! Au existat anumite probleme de ordin tehnic şi nu numai, care s evor remedia în curând!

Îmi cer scuze pentru că am dispărut în ceaţaă dintr-o dată, dar uneori, toată lumea...chiar şi Povestitoarele mai simt să se ascundă în carapacea lor magică din coji d enucă, unde ştiu că sunt în siguranţă de tot şi toate! :)




Ne vom vedea în curând pe facebook! Promit...şi mulţumesc tuturor celor care mi-au scris şi trimis mesaje. Au însemnat foarte mult pentru mine! Prietenia şi dragostea voastră mă bucură şi mă face încă o dată să fiu responsabilă pentru tot ce scriu şi dăruiesc mai departe! Am început să scriu dintr-un act de egoism..simţeam nevoia să mă eliberez, să las să curgă din mine prea plinul, dorul şi iubirea faţă de dragul meu, dar am ajuns să simt că voi faceţi parte toţi din lumea mea...că nu aş însemna nimic fără voi. Aş fi asemeni unui strigăt fără ecou! Un abis fără capăt care doar adună, dar nu dă mai departe. Un copac cu flori fără fructe:). Dacă el a fost cel care a dat naştere scrisului meu, voi sunteţi cei care m-aţi responsabilizat şi aţi dat rost! Fără voi nu aş fi decât un jurnal de gânduri...

Vă mulţumesc!

Relaţiile o colivie cu uşile deschise...

Astăzi, vreau să discut despre dăruire. Despre a te dărui şi a fi primit! este cel mai frumos fapt care se poate întâmpla şi în mod normal ar trebui să fie pentru totdeauna. Totuşi, fericiţi sunt cei care rămân în prima barcă în care s-au urcat...până la capăt şi navighează împreună pe orice vreme.

Când intri într-o relaţie o faci deoarece crezi în ceva. Crezi şi ai speranţa că va merge. Crezi că între tine şi omul celălalt există ceva special care v-au adus împreună. Aveţi vise comune, hobbyuri, vă place poate să gătiţi împreună, să vă zâmbiţi. Orice! Cel mai bine ar fi ca pe lângă acestea, ceea ce vă leagă să fie iubirea. Dar şi aşa, ca o relaţie să meargă, trebuie să fim corecţi şi cinstiţi cu celălalt. Să îi spunem de la început despre noi. Unde începem şi unde ne sfârşim. Ce putem trece şi ce nu putem trece. Ce putem duce şi ce nu am duce niciodată. Şi viceversa. Viaţa oricum are prostul obicei să dea totul peste cap, inclusiv felul nostru de a fi, de a gândi, de a simţi. Este bine să pornim relaţia de la ceva sincer. Transparent! Orice relaţie va cunoaşte compromisuri, iar dacă vrem să meargă, trebuie să învăţăm că din momentul în care am ales să ne împărţim viaţa şi sufletul cu cineva, nu mai suntem doar noi! Este şi celălalt! Şi trebuie să ştim să respectăm în asta sufletul său. Trebuie să învăţăm despre relaţie, despre căsnicie că este un fel de colivie cu uşile mereu deschise. Poţi pleca oricând. Poţi alege oricând să faci numai ce doreşti tu. Poţi să reiei oricând să fii ceea ce ai fost înainte...doar că, tu alegi să rămâi! Identitaea, individualitatea noastră, noi rămânem. Ni s-a oferit această şansă! Doar că adăugăm în plus! Avem dreptul la a fi noi, dar am şi câştigat ceva în plus! Dreptul de a fi mai mult! Dreptul de a fi sufletul pereche al cuiva, iubita sau soţia! Dreptul la o relaţie, prietenie, iubire şi...familie!

Mulţi însă consideră că renunţă la ei când fac acest pas. Eu cred că privesc problema greşit. Nu renunţi la nimic. Accepţi doar şi un alt om în viaţa ta şi înveţi să ţii cont de acest lucru. Că nu e uşor?! Nu este!!! Nu este uşor să nu îţi placă un meci de fotbal, dar în timp să înveţi totul despre fotbal numai pentru că unuia dintre noi îi place fotbalul. Nu e uşor să mergi duminica la slujbele religioase neînvăţat fiind cu asta, doar pentru ca să vezi fericirea pe chipul celui de alături. Nu e uşor să introduci încet, încet în obiceiurile tale şi alte obiceiuri sau să scazi. Dar merită! Merită să faci aceste compromisuri ca o relaţie să meargă.

Zilele trecute am auzit întrebarea: "nu crezi că ceri prea mult celui cu care va fi să fii?".

Întrebarea nu mi-a fost adresată şi nu am intervenit, dar, consider că a fost pusă greşit. Nimeni nu are dreptul să ceară ceva cuiva când este vorba despre o relaţie. Aşa cum am mai spus, are dreptul doar la o expunere despre cum este el şi ce poate duce. este vorba despre nişte aşteptări! Aşteptarea de a ţine cont şi de el cineva într-un anumit context! Altfel, la ce bun o relaţie? Singuri ştim ce dorim, ştim ce aşteptăm, ştim ce ne face fericiţi şi nefericiţi, dar avem nevoie de cineva care să facă asta pentru noi aşa cum şi noi facem asta pentru el. Ideea că nu mai luptăm singuri pentru noi şi fericirea noastră! Viaţa noastră înseamnă ceva prin acele acţiuni, alegeri, gesturi! Noi suntem martorul vieţii lui, iar el al noastre! Astfel, viaţa nu mai trece egoist, goală şi fără rost! Din clipa în care cineva a ales să fie în viaţa noastră şi să fim în viaţa sa, viaţa a prins rost, contur şi deplinătate!

Şi, ca să răspund la acea întrebare...nimic din ceea ce aşteptăm de la celălalt nu este prea mult atâta timp cât noi dăruim ceva atât de preţ: pe noi înşine! Trup, minte şi suflet! Pentru totdeauna! Şi viceversa! De aceea, o relaţie, o prietenie, o iubire, o căsnicie, nu ar trebui niciodată tratată cu iresponsabilitate, uitare, egoism! Cineva, ţi-a dăruit la un moment dat TOT ce era şi însemna! Oare e prea puţin? Mie mi se pare un gest de mare, mare încredere şi dăruire pentru doar câteva alte sentimente: încredere, respect, dragoste şi rămânere!



Kellemes húsvéti ünnepeket!


Am crescut într-o zonă unde sunt mulţi maghiară şi am învăţat că omenia, sufletul şi prietenia nu au etnie. Unde am crescut eu, Ioşka bacsi şi bunicul meu Dumitru nu s-au certat niciodată pentru nimic. Au fost prieteni buni o viaţă întreagă. Şi-au povestit amarurile şi bucuriile, iar politica li s-a părut o mare prostie, numai bună de dezbinat oamenii. De aia nici nu au luat-o în seamă şi nici nu au făcut parte din vreun partid! Spuneau însă că orice naţie îşi are ciurucurile sale, dar ceea ce contează cu adevărat sunt cei care fac diferenţa. Iar ei, au făcut diferenţa cu siguranţă. Şi-au apărat amândoi ţara pe al cărui pământ s-au născut.


Astfel că, astăzi, dragii mei oaspeţi, cititori catolici si reformaţi, eu vă urez un Paşte Fericit alături de toţi cei dragi! Vă doresc multă sănătate, bucurie şi o sărbătoare Luminată şi cu vreme frumoasă să aveţi!

Kellemes húsvéti ünnepeket!



30 martie 2013

29 martie 2013

Tu...ai simţit asta vreodată? Că fericirea cuiva e mai presus decât a ta?

"- De ce nu ai mers mami în braţe la doamna aceea frumoasă?
- Pentru că nu are braţe la fel de călduroase ca ale tale, mami! Şi tu eşti mai frumoasă ca ea! La tine în braţe e cel mai bine!

- De ce ai făcut asta, draga mea? Ştiu că ai fi vrut altceva!
- Pentru că asta face ochii tăi să râdă! Aşa am simţit mami...Nu am vrut să te rănesc!

- Iubita mea, ce e mama pentru tine?
- Tu mami eşti iubire! De aia m-am născut...să te iubesc mult!

- Augu, ce îţi place ţie cel mai mult la mama?
- Să fie fericită! Atunci şi eu sunt! Mă gâdilă la inimioară!"

Acestea sunt cuvintele fetiţei mele de doar 5 ani şi 6 luni...Ea iubeşte sincer, dezinteresat şi necondiţionat.! Ea simte să facă anumite gesturi, să zâmbească sau să stea în braţe la mine pentru că...SIMTE să facă asta! Simte să fie acolo! Simte să mă vadă fericită! Fericirea mea e şi a ei... Ştie la doar 5 ani să renunţe la mici plăceri pentru a mă vedea zâmbind şi radiind. Asta îi dă o stare de bucurie, de linişte, iar asta pentru că iubirea simte şi se simte. se dă sau nu se dă! Şi pentru ea mama nu trebuie să fie top model ca să ştie sigur că nici o altă femeie nu va fi la fel de frumoasă ca mine...Cam asta ar fi...cu iubirea şi dorinţa de fericirea a cuiva! E simplu nu, când iubeşti cu adevărat?!

Tu...ai simţit asta vreodată? Că fericirea cuiva e mai presus decât a ta?

27 martie 2013

Atât cât poate fi ea, eternitatea!

Nu am pretins niciodată că ştiu totul despre iubire. Din contră aş spune. Sunt omul care ştie cel mai puţin despre ea. Dar cred în ea. Şi cred în faptul că ea ne schimbă din clipa în care ne-a atins. Eu, sunt doar femeia care iubeşte. Aşa cum ştie. Aşa cum îi cântă inima. Şi nu mă tem de cuvinte. Nu mă tem să vin aici...goală de mine în faţa voastră şi să spun: "Iubesc!". De ce m-aş teme? De ce ar trebui să tac? Nu am furat nimic. Doar simt! Simt... Simt că sunt vie! Simt că trăiesc! Simt cum inima mi-e cuprinsă de milioane de emoţii şi bate frumos. Uneori o ia razna ca o nebună. Alteori stă mică, mică...doar într-o bătaie. Atunci îi e dor. Şi, o ia razna din nou. Zboară! Iubirea crede. Nu se îndoieşte. Poate totuşi, uneori se ţine într-o zvâcnire de teamă. Teama că poate totul e un vis. Dar tot ea inima ştie. Ştie că dacă e iubire, nu e vis! E zbor. E căldură. E un cuib în care locuiesc două suflete. Din clipa aceea, nimic nu mai va fi la fel. Două suflete, vor merge mână-n mână şi se vor uni într-o bătaie de inimă pentru totdeauna...atât cât poate fi ea, eternitatea!

 

„Între cer și pământ” - Naivul

Te-am visat, dar nu arătai așa cum te știam eu. Aveai tot trupul alcătuit din licurici! Mii de licurici! Nu puteam să-mi dau seama dacă îți stau lipiți de piele sau adunați în jurul inimii tale. Căutau căldură.
Ai văzut că te privesc mirat și ai zis:
-Da, sunt licurici! Mi i-am prins să nu mă rătăcești prin noapte!
Nu știam dacă să mă bucur sau nu. Mă întrebam de ce ai fi crezut tu că aș fi putut să te pierd. Nu te cunosc doar după chip, îți știu sufletul și l-aș putea recunoaște în orice alt trup. Și acum, așa cum ești, cum aș fi putut să te mai sărut?
Ai râs și râsul tău ți-a zguduit pieptul desprinzând miile de licurici de pe pielea ta. Doar doi au mai rămas prinși de irișii tăi cu două lacrimi de fericire.

„Între cer și pământ” - Naivul


Soare pe strada mea - o pagină frumoasă

La sfârșiţ, averile nu mai înseamnă nimic, ambiția este o fantezie copilărească. Până și frumusețea se ofilește și toate lucrurile se leagă într-o nouă perspectivă. Trecuţi prin toate încercările şi prin toate stările sufleteşti... numai iubirea rămâne... eternă ! - Soare pe strada mea

Nu am dat bir cu fugiţii...

(Sursa foto: internet)

Bine v-am regăsit! Nu am dat bir cu fugiţii, doar că, a trebuit să iau câtăva vreme trenul către nori şi să visez frumos alături de doi oameni atât, atât de dragi mie..A fost şi pentru unul dintre ei încă mai este ziua sa :)! Iar eu, nu am putut lipsi... Însă, iată-mă, am revenit alături de voi dragii mei spunându-vă că mi-a fost dor şi mă bucur tare, tare să vă revăd la Han! :-*

La mulţi ani, Vasile!!!


 Mereu am scris despre oameni. Despre unii, mai puţin decât despre alţii, iar asta, deoarece atunci când iubim un om ne simţim prea săraci în cuvinte. Cuvintele ne stau în suflet. Adânc. Nu vor scoase la iveală, pentru că nu...ce iubire ar fi aceea care ar outea fi descrisă? Iubirea, aşa cum de multe ori am spus, poate fi faţă de cineva anume, de soţul şi iubitul nostru, faţă copil, de familie, de prieteni, faţă de oameni şi oameni speciali!

Dacă aş spune...pe Vasi l-am cunoscut de mai multă vreme, de un an, doi...ar fi cel mai neadevărat lucru, deşi teoretic aşa este :). Adevărul este că pe Vasi îl cunosc de o viaţă şi multe alte vieţi. Este unul din sufletele care mi-au fost probabil aproape mereu. Mi-e învăţător, mi-e prieten, mi-e părinte, mi-e frate, mi-e orice poate fi sfânt în sufletul unui om. Aseară am spus despre el că dintre toţi, el şi numai el îmi este un altar sufletesc, uman şi moral, deoarece rar mi-a fost dat să cunosc om atât de bun, de cald şi de primitor în inima sa. Pâinea mea caldă de om! :)

El spune despre mine că l-am reînvăţat limba română. Eu spun însă că el m-a învăţat să o rostesc în multe feluri în care nu am ştiu că voi putea vreodată. A fost un învăţător al sufletului meu şi m-a învăţat să buchisesc în ale omeniei, credinţei şi frumuseţii...de toate felurile. Cine ajunge să îl cunoască pe Vasile, cu siguranţă nu va mai rămâne acelaşi om. Se va schimba. Se va reevalua. Va fi cu siguranţă un om mai bun, mai frumos. El este un grădinar de oameni, iar noi asemeni unor flori. Are grijă de noi, chair şi în clipe în care de el nu are grijă nimeni. Trist, obosit, bolnav, Vasile iubeşte omul şi niciodată nu este îndeajuns de trist, obosit sau bolnav ca să ajute.

Gândindu-mă la el, mă simt privilegiată din multe puncte de vedere, dar cel mai mult mă bucură şi mă fericeşte prietenia sa. O prietenie până la capătul capătului. O călătorie minunată în care am să mă bucur să scriu în sufletul meu toate noatele muzicale, emoţiile şi cuvintele sufletului său. Un drum care cu siguranţă alături de un asemnea om şi prieten va deveni unul mai drept şi mai bogat în flori alese, aer curat, izvoare de înţelepciune şi cuiburi de drag.

Îţi doresc o viaţă minunată, împlinită, plină de dragoste, sănătate şi fericire alături de draga ta şi de familie! Îţi doresc să îţi umpli sufletul numai de frumos, senin şi bunătate! Să cunoaşti oameni vrednici de tine şi să îţi dăruiască bucurii şi recunoştinţa pe care o meriţi! Îţi doresc ce nici nu pot a spune! Şi mai mult...îţi mulţumesc tare, tare că exişti, dragul meu prieten! Dumnezeu să aibă mereu grijă de tine şi să te binecuvânteze cu taote cele bune lumeşti şi împărăteşti!

La mulţi ani, Vasile!!! :-* ♥ :-*

Accept orice cadru în care eşti tu...:)! - re-edit

 

Şi, m-am gândit să o scot la lumină...deoarece o iubesc, deoarece îmi place să visez pe ea alături de tine, în timp ce numărăm frunzuliţele de trifoi şi fluturii care se aşează peste florile din preajma noastră...
Ştii tu de câte ori te-am luat de mână şi am alergat în lung şi în lat? Ne-am aşezat pe iarbă şi am vorbit de toate...aşa cum numai noi ştim în timp ce inimile noastre îşi şopteau şi îşi construiau grădini secrete în care să ne pierdem de drag...seara târziu şi în toate clipele noastre...
Ştii tu de câte ori mi-ai zâmbit licărind de bucurie în timp ce eu alergam în braţele tale? Uneori mi te imaginez radiind de fericire pe malul mării. Stai aşa...pe spate în timp ce valurile te ating uşor, iar eu deasupra ta doar te privesc. Şi mă bucur. Mă bucur de tine. De zâmbetul blând şi cald al privirii tale. Nimic rău din ce-a fost nu se mai simte. E departe. Un coşmar prin care am trecut amândoi ca să ajungem într-o clipă rotundă. Doi oameni clădind un cuib cald şi fericit.
Uneori, mergem pe poteci de munte sălbatic. Facem fotografii şi ne fugărim ca doi copii. Râdem şi ne bucurăm de clipele care nu ne aleargă. De noi.
Şi ştii tu cum am eu grijă de aceste vise? Sunt...comorile mele! Lumea pe care vreau să o protejez de tot. Pe care nici nu o rostesc. De teamă. Teama să nu dispară. Să nu..., să nu dispară. Poate într-o zi, am să ţi le dăruiesc şi am să te învăţ iubirea pas cu pas...aşa cum ar trebui să fie ea...liniştită şi plină!
Dansezi, dragul meu acum cu mine? Accept orice cadru în care eşti tu...:)!

(Publicată la 11.04.2012, 17:06)

26 martie 2013

La mulţi ani, Diana mea dragă!!!




În viaţă trecem pe lângă mulţi oameni. Unii ne captează atenţia prin frumuseţe. Alţii prin bunătatea care li se citeşte în privire. Unii prin gesturi. dar unii, ne captează atenţia prin toate acestea şi prin ceva al lor. Un ceva special. Ştii de la prima privire că omul acela, sufletul acela este unul de excepţie...ca o strălucire care se remarcă din atât de multe altele. Ca o stea polară!

Aşa a fost Diana pentru mine când am văzut-o prima oară! Am ştiut că ea este născută sub o stea deosebită, pentru că avea...licărirea aceea!

Diana a fost pentru mine un exemplu de viaţă! Este un exemplu de viaţă şi va fi mereu! Este un exemplu deoarece pentru ea baletul şi viaţa în sine sunt o artă! Arta de a trăit frumos prin tot! Diana când atinge...rămâne! Devine o stare! Ştii că din clipa aceea nu vei mai fi la fel. Diana este înţeleaptă, frumoasă, muncitoare, plină de dăruire în tot ce face! Pentru ea baletul înseamnă a sta pe vârfurile sufletului cu inima la scenă deschisă! Este ea şi baletul! Este ea şi scena! Este ea şi...noi! Diana este orice în viaţa şi pentru oricine, mai puţin pentru ea! Ea nu se plânge! Ea nu foloseşte cuvântul "sacrificiu"! Pentru ea totul este iubire! Iubire faţă de artă, viaţă, oameni!

Diana...s-a născut într-o constelaţie unică sub o stea fără seamăn şi străluceşte mereu pentru noi! Este desăvârşită, excepţională! Este un...MIRACOL! Mă bucur să fac parte din acest miracol...mă bucur!

Te iubesc, copilă dragă! Îţi doresc să zbori peste toate zările şi cerurile vieţii şi să cucereşti scnele aşa cum ne cucereşti pe noi oamenii! Să dăinuieşti, să îţi împlineşti visele, viaţa şi sufletul! Să iubeşti şi să fii iubită! Viaţa să îţi fie o poveste unde mereu, mereu să fii tu lebăda care pluteşte peste ea frumos şi senin!

La mulţi ani, Diana mea dragă!!! Mulţumesc Andreea şi Lucian, pentru fericita şi minunata clipă în care ne-am cunoscut şi mi-aţi rămas, dăruindu-mi şi mie bucuria şi fericirea de a fi o parte din viaţa voastră alături de acest copil minunat!


25 martie 2013

Citatul zilei...


Bine v-am regăsit ...

Bine v-am regăsit dragii mei muşterii! Sper că până am ajuns eu de peste şapte mări şi şapte zări de visare, împreună cu Greierii Săltăreţi, spiriduşii şi zânele au ştiut să vă ţină de urât şi să vă povestească frumos despre lumi demult uitate, iubiri, regăsiri, luni pline şi doruri... Dacă nu, iaca...mă pun eu imediat la povestit şi la copt o prăjitură maree, mareee, numai bună de omenit oaspeţi dragi!

24 martie 2013

Eu sunt Shop Girl... re-edit


 Fiecare din noi avem un corespondent într-o carte, într-un film. Eu sunt Shop Girl. Niciodată nu am să pot fi altcineva deoarece suntem la fel. Identice. Nu ştiu unde începe Shop Girl şi unde mă sfârşesc eu şi viceversa. Chiar şi filmul aduce împreună personaje din viaţa mea :). Prietenii, prietena mea cea mai bună,mama adoptivă, Joe... Haha, mai ales Joe! Nici el nu putea fi ales mai bine! Iar Brinkley....e singura rasă de câine pe care mi-o doresc sincer în preajma copiilor mei. Spun copii, pentru că...nu ştiu...visez :). Nu am să renunţ niciodată la vise. Aş renunţa la mine. Regret însă librăria de după colţ. Dar chiar şi pentru ea este timp. Dacă într-o zi voi avea un magazin...aşa se va numi: "Magazinul de după colţ" :)..."The Shop Around the Corner". Împiedicată, romantică, visătoare, naivă, plângăcioasă, uneori nervoasă şi supărăcioasă exact la timpul nepotrivit cu omul nepotrivit :D...Şi uite aşa, ni se împlinesc uneori dorinţele...Când spun asta mă refer la faptul că oamenii sunt creaţi să fie înţelegători unii cu alţii. Şi sunt. Eu sunt de exemplu. Totuşi, aşa ca şi ea, am gafat. Gafez uneori fără să vreau apoi...doare. Doare să ştiu că am rănit...."Crezi că eşti un binefăcător aducând cărţi maselor. Dar nimeni nu-şi va aminti de tine. Şi poate nici de mine. Dar mulţi dintre ei îşi vor aminti de mama mea. Ei credeau că e minunată. Ei credeau că magazinul ei era ceva special.Nu eşti altceva decât un costum gol."
"Când sunt provocată, mi se blochează limba. Mintea......mi se goleşte. Apoi toată noaptea mă chinui...încercând să-mi dau seama ce-aş fi putut să spun. Ce ar fi trebuit să-i spun, de exemplu...nemernicului care mi-a întunecat existenţa? Nimic. " "Când în final spui ceea ce vrei să spui...în acel moment, aproape sigur urmează remuşcările."
Da, de fiecare dată...de aceea, nu trebuie să uităm că sufletul unui om este o cutie plină de culori şi lumină, nu un insectar în care să înfigem ace. Scoatem acul în timp, dar rămâne rana, iar apoi...ce rost mai are să taci? Cuvintele tot spuse rămân!
Spuneam într-o zi că eu sunt Shop Girl, deoarece sunt exact genul acela de om: tac când trebuie să vorbesc, turui când ar trebui să tac, nu înţeleg expresiile de genul "nu am nimic personal cu tine, sunt doar afaceri", deoarece eu nu înţeleg ce e greşit în a avea ceva personal cu cineva, fie şi o răfuială...:)! Mă supăr din nimic, plâng din orice, mă dor florile rupte, mă rvoltă să văd cărţi nebăgate în seamă, copii cu lacrimi, bătrâni singuri...Iubesc din tot sufletul şi cred în iubiri perfecte! Mă îndrăgostesc de multe ori de cine nu trebuie, îmi face inima praf, dar am puterea să înţeleg că nu aia e iubirea. Iubesc să scriu. Să scriu pentru copii. Iubesc poveştile şi da, iubesc şi eu Pantofii de balet ai lui Noel Streatfeild şi să vorbesc cu oameni inteligenţi. Am şi eu genul acela de prietene. Am legat şi eu prietenii pe chat. Mai mult întâmplător, care apoi au devenit un buchet de creioane :) sau pasteluri...mă rog :D. Da, sunt Shop Girl. Uitasem esenţialul...iubesc margaretele, pentru că sunt atât de simple, aproape banale şi mulţi trec pe lângă ele fără să le observe, dar ele sunt defapt minunate! Când ar trebui să mă enervez nu o fac, când nu ar trebui rănesc. Rănesc urât. Apoi regret şi mi-aş dori să nu o fi făcut. Dar aşa sunt eu. Sufletul unui om este o cutie plină de culori şi lumină, nu un insectar în care să înfigem ace. Scoatem acul în timp, dar rămâne rana, iar apoi...ce rost mai are să taci? Cuvintele tot spuse rămân!
Mă supăr când oamenii se iau de personajele mele iubite, de cărţile mele, de crezurile mele, de visele mele :), dar nu ştiu să reacţionez dacă cineva face acelaşi lucru cu mine ca persoană. Iubesc să umblu cu capul în nori, dar nu mi-e teamă să rămân nici pe pământ, deşi uneori prefer să ocolesc pământul. M-aş da în leagăn ore în şir citind o carte şi urmărindu-mi fetiţa cum aleargă prin iarbă. Visând la alte timpuri. Desenând mii de tablouri în mintea mea. Iubesc să umblu îmbrăcată ca un copil, sau cu rochii lungi vaporoase şi cu pălării. Mă întorc în timp. În picioare de regulă iau ceva jos, dar niciodată nu rămân până la capăt încălţată. Mă trezesc cu încălţările în mână şi cu mânuţa Augustei în cealaltă :). Nu ştiu. Uneori simt că Planeta se învârte prea repede. Caut un punct de reper care să mă ajute să o încetinesc.

You've got mail, NY152 :)! 


(Publicată pe 5 mai 2012)

eu m-am născut să fiu Scarlet a ta...


Ca într-o rană fără durere..

Niciodată nu ai părut pământean. De când te-am cunoscut. Ai ceva al tău. Învârţi cuvintele atât de frumos. Şi gândurile. Ca într-o rană fără durere. Mereu dragoste. Pari din vremurile în care iubirea aştepta îmbujorată sub ramurile unui copac umbros şi ascuns şi citea poezii cu capul în braţele iubitei. Pari un Don Juan fără domniţe doar al uneia şi totuşi. Eşti copil şi bărbat. Periculoase calităţi dacă mai adaug şi inteligenţa sclipitoare şi frumoasă, asemeni unei cărţi mereu bună de răsfoit şi ţinut pe buzele sufletului. Da, niciodată nu mi-ai părut a fi de aici. Eşti prea frumos să fii adevărat...

Bine vă regăsesc dragii mei muşterii!

 (Sursa foto: Hanul Poveştilor)
 
Bine vă regăsesc dragii mei muşterii! Fie ca ziua de astăzi să fie una frumoasă precum poveştile de copii scăldate prin ochii aceia limpezi şi curaţi! Soarele să vă răsară deasupra inimii şi să vă încălzească viaţa!

23 martie 2013

Este trist să ucizi astfel un înger...


Nu am să înţeleg niciodată de ce trebuie să tăiem aripile îngerilor după ce ei ne-au învelit sufletele atât de frumos în ele... Este trist să ucizi astfel un înger şi este dureros să fii tu însuţi îngerul fără aripi!

Adrian Bogdan Cosmin sau altfel spus, Lebăda şi Prinţul de Platină al Baletului Românesc - Refresh, cont - Re-edit









Adrian Bogdan Cosmin


Aşa cum v-am obişnuit în ultima vreme, am să vorbesc din nou despre balet, balerini şi lumea din spatele cortinei, a scenei aceleaia mari, strălucitoare, dar atât, atât de plină de sacrificii, muncă şi dăruire.

Am să vorbesc cu mare emoţie despre un balerin anume.

Veţi spune că eu îi iubesc pe toţi şi aşa este. Cum să nu îi iubesc? Sunt asemeni unor lebede pe un lac de emoţii, asemeni unor stele pe un cer întunecat. Aduc linişte, frumuseţe şi îmbogăţesc inimile şi viaţa prin tot ce fac. Lumea baletului, cu siguranţă este cea mai încântătoare. Pe mine, m-a cucerit pentru totdeauna! Dar, deoarece întotdeauna este un dar, toţi avem dreptul la preferaţii noştri. Ai mei sunt Diana Georgia Ionescu şi Adrian Bogdan Cosmin.

Despre Diana am vorbit în câteva rânduri şi voi mai vorbi cu siguranţă în curând de realizările frumoase pe care le-a obţinut în ultima vreme, despre visele ei, despre intensitatea trăirilor unui copil de doar 13 ani care nu are timp decât să crească.

Despre Cosmin însă, nu am mai vorbit şi recunosc că am mari emoţii. Nu îmi găsesc cuvintele. Este ca şi cum, cuvintele aleg să tacă frumos şi să lase trăirile, emoţiile, sentimentele să danseze peste tot sufletul meu ca într-o scenetă unde se poate dansa în culori.

Pe Cosmin, l-am descoperit altfel ca pe alţi balerini. L-am descoperit privindu-l . Am dat întâmplător peste nişte fotografii realizate de Adrian Mergiani, omul în mâinile căruia aparatul poate face magie şi...nu mă mai săturam privindu-l. Uitându-mă la el cât de perfect plutea şi umplea golurile, cerul, apa, marea, mi-am dat seama imediat că acest balerin de doar 19 ani este...PERFECT!


El este veriga lipsă care poate aduce baletul acolo unde nu a mai fost de multă vreme. Îl poate umple. Exact ca în acele fotografii!

Apoi, am căutat informaţii despre el, am vorbit cu el şi am văzut filmuleţe din câteva roluri unde a jucat. Am plâns şi m-am bucurat ca un copil mic. Este ca şi cum ai ştii că eşti unul din oamenii care a avut şansa de a atinge o minune a lumii. Cunoscându-l pe Cosmin, m-am simţit un culegător de stele sau primul om care a putut să umble pe Lună. Cosmin are acest dar! Să te facă să pluteşti!

Mi-a tresărit sufletul. E frumos să simţi astfel din nou. Să te simţi ca şi cum ai fi pătrunsă de o magie nebănuită a muzicii şi a dansului. Să simţi viaţa altfel prin tine, naturală, firească şi totuşi ireală! Are atâta tandreţe, căldură şi emoţie în mişcări încât răzbate dincolo de toate până în adâncul sufletului cutremurându-l. O unduire de vânt peste un lac atât de calm. Dă atât de frumos mai departe ceea ce simte el prin balet şi din balet. ASTA, e important şi esenţial în artă! Să răzbaţi dincolo de orice imagine, de orice scenă, de orice îngrădire a timpului, spaţiului, până în inima celui care te priveşte şi ascultă, care radiază în momentul atingerii. ASTA, înseamnă artă, iar Cosmin este artă în stare pură!

Şi acum, voi lăsa CV său să vorbească în locul meu, iar la sfârşit, eu doar am să completez cu bucăţi din sufletul meu:

CV, Adrian Bogdan Cosmin

Elev Colegiul National de Arte "Regina Maria", elev si dansator in aceasta institutie, artist liber.

- Dansator la Scoala generala nr 16 Constanta (3 ani dans modern) - spectacole in cadrul serbarilor, evenimentelor si festivitatilor, deplasari si alte institutii de invatamant
- Dansator la Trupa Total Dance Center(1 an) . In cadrul trupei de dans am predat: contemporan, clasic, Michael Jackson, hip-hop, new style, breakdance, stomp, s.a.m.d
- Spectacole la Teatrul Fantasio(Total Dance Around The World x2). - Colaborare cu Doru Octavian Dumitru, spectacole pe timpul verii pe litoral: Costinesti, Eforie, Mamaia, e.t.c.,
- Spectacole in cadrul Colegiul National de Arte Regina Maria: Petruscka(rol de hot,duet de contemporan),
- Spectacole Teatrul Elpis -Pasarea de foc(Monstru)
- Spectacole Teatrul Fantasio, Aida (Teatrul de Opera si Balet Oleg Danovsky) - Istoria unui soldat(rol bautor cu acrobatii,duet vals), Baletul Raymonda, adaptat pe forma contemporana rol principal sustinut la Teatrul Fantasio,
- Rol de Corb in baletul Albastrica(solistica) muzica Adrian Doxan sustinut in Sala De spectacole Sergiu Celibadache,
- Deplasare in Republica Moldova oras Cantemir(in cadrul unei bune relationari dintre prefecti),
- Deplasare la Cluj in cadrul Proiectului "Tanar Artist caut Scena"Spectacol in Sala de spectacole situata in cadrul liceului de arte "Octavian Stroia,
- Workshop cu Doamna Oana Pop,Adrian Mures,s.a.m.d,
- Nota finala data de profesorii situatii in acest proiect 9,94,
- Invitat special in cadrul Festivalului de la Mangalia 2012, Dansator in Trupa de Teatru "Noi"din cadrul liceului "Mircea",
- Festival Aplauze-teatrul Fantasio Constanta juriu artisti printre care si Popa Adrian,
- Deplasare la Festivalul Ideo Ideis editia a-7-a in Alexandria unde am luat premiul pentru cea mai buna coregrafie, coregrafa Doamna Ravdan Geta,
- Premiu pentru cea mai buna scenografie si cele mai bune costume,
- Work-shopuri cu Pavel Barsan, Cotofana Carmen(U.N.A.T.C), Lorette Enache(U.N.A.T.C), co-directori Andreea Bortun si Aleandru Ion, juriu format din Medeea Marinescu, Catalin Stefanescu, Vlad Zamfirescu, Marius Manole, Andy Vasluianu si Domnul Marcel Iures director in cadrul Festivalului,
- Dansator la Opera Nationala de teatru si balet"Oleg Danovsky" in " Don Quixote”, Cenusareasa, Aida,
- Deplasare la Oradea, coregrafi cu care am lucrat in aceasta institutie: Mihail Babuska, Monica Chereches, Horatiu Cherehes, Elisabeth Pandichi Lux, Mihai Motovilov, duet Kanoko Suzuky, dans grecesc s.a.m.d
- Olimpiada Judeteana din anul 2011/2012 calificare catre cea nationala,
- Olimpiada Nationala anul 2011/2012 - locul 1, coregrafie Doamna Carmen Chilea,

- Concurs Dance Star(ESDU) premii obtinute Locul 2 dans Les triplettes des bellevilles si Locul 1 Cold song la sectiunea Senior-dans contemporan, situat in lista celor mai buni dansatori de sex masculin,calificare catre Croatia(anul 2013),
- Auditie Romania Danseaza anul 2013, calificare pe judet catre Bucuresti, calificare in semifinale juriu Monica Petrica, Mihai Bedeac si Eduard Andrei (Crbl),
- Calificare anul 2013 catre olimpiada nationala cu nota 10 pe judet la olimpiada judeteana, juriu:Carmen Chilea,Mihai Mandrutiu,Calin Hantiu,Seceleanu Lisa,Ilinca Valentina,Xenis Oprea Roxana,Mitroi Silvia,Camelia Radu,Delia Boeru,Spirescu Eva,Amalia Mandrutiu
- Coordonator si instructor de dans in cadrul trupei Total Dance Center a mai multor trupe formate din zeci de persoane in cadrul spectacolelor si a deplasarilor,
- Instructor dans contemporan trupa New Force of Dance

Alte:Croitorie,origami, bucatar, baschet, fotbal, inot, tenis, volei, handball, cross, capoeira, aikido, zumba, informatician, babysitter, organizator evenimente, ospatar, golf, fitness, etc

Publicaţii, prezentările, proiectele, conferinţele, seminarele, distincţiile, afilierile şi referinţele pe care le consideraţi relevante:

- Tanar artist caut scena(schimb experienta Cluj)- domeniul dansului, Workshop cu coregraii straini jazz,p roiect In lumea Viselor(Coregrafa Mihaela Patachia-spectacol sustinut la Salade spectactacole Sergiu Celibadache),
- Publicatii in ziarul"Replica,Telegraf,Adevarul s.a,
- Prezentare la televiziunea Neptun reportaj pentru obtinerea premiilor nationale,
- Work-shop Lorette Enache(U.N.A.T.C), Carmen Cotofana(U.N.A.T.C), Pavel Barsan(actor/regizor), Tiberius Rosu(actor/Regizor), Ravdan Geta(Universitatea Ovidius sectia coregrafie),
- Seminar de Aikido in Bucuresti Danut Mancas(3 dan in Aiki Justu Takeda Ryo Maroto Ha)

Acum, după ce aţi citit acest impresionat CV al unui tânăr de numai 19 ani, aş vrea să ştiţi despre el că în tot acest timp a avut sprijinul unui suflet deosebit de bunică. Suflet pe care şi el l-a sprijinit aşa cum a ştiut şi a putut un tânăr de vârsta lui între repetiţii, spectacole, muncă, evenimente, seminarii...
Vreau să ştiţi despre Cosmin că iubeşte la fel de mult şi şcoala. Nu îi place să rămână în urmă la nici o materie şi trage din greu să fie printre primii.
Îşi doreşte să ajungă un balerin renumit, să schimbe lucrurile în bine, să se bucure de oameni şi oamenii de el, să atingă sufletele prin arta sa şi să rămână. Îşi doreşte să aibă şansa de a participa la concursuri. Nu mereu reuşeşte. Dar Cosmin...tace. Pentru că este un tânăr deosebit de modest, de cu bun simţ, de plin de responsabilitate. Decât să se plângă, mai bine caută ceva de făcut de unde să poată strânge bani. Dar noi, cei care avem copii şi salar ştim că asta este greu şi pentru noi, oamenii mari. Cosmin însă, este deja un om mare. Un om mare şi de mare caracter!

Cosmin, aşa cum aţi citit mai sus a luat două premii mari la ESDU, premii în urma cărora ar trebui să se prezinte la concursul internaţional de balet din Croaţia.

Pentru asta ar trebui să strângă suma de 500 de euro.
Cei care doriţi să fiţi alături de Cosmin...

Adrian Bogdan Cosmin, Banca Transilvania

EURO : RO37BTRLEURCRT0207842901
RON : RO87BTRLRONCRT0207842901
USD : RO41BTRLUSDCRT0207842901


ADRESA: BT: BULEVARDUL MAMAIA NR 134
SWIFT:BTRLRO22


Suma a fost mult mai mare, dar oameni de bine l-au sprijinit cu transportul. Oamenii din spatele baletului ştiu să se ajute când e nevoie. În maşinile care vor merge spre Croaţia, au mai făcut rost de un loc. Mulţumesc, acestora pentru omenie şi frumuseţea sufletească. Totuşi, pe lângă transport, Cosmin mai are nevoie de banii de cazare şi actele necesare. Eu cred că această sumă este infimă pentru cei care iubim baletul şi ne dorim ca pe scenele lui să avem balerini de mare caracter, artă şi suflet! Cred că această sumă este mică pentru bucuria cu care Cosmin ne răsplăteşte de fiecare dată! Şi mai cred, ca de fiecare dată că îngerii dintre noi nu îl vor abandona şi nu ne vor abandona nici de această dată oferindu-ne emoţia unui concurs de mare anvergură în Croaţia!

În ceea ce mă priveşte, îmi doresc ca atunci când voi fi bătrână şi până atunci, să mă bucur de talentul natural şi excepţional al acestui tânăr...Lebăda şi Prinţul de Platină al baletului Românesc! Vreau să îmbătrânesc frumos în suflet cu el şi alţi mulţi balerini şi oameni de artă! Asta este tot ce ducem cu noi, nu? Oameni şi frumuseţe în suflet!

Dacă aş fi avut un băiat, categoric mi-aş fi dorit să fie Cosmin! Oarecum este, deoarece eu am să îi fiu alături până la infinit şi mai departe dincolo de stele, deoarece cred în el şi sunt deosebit de mândră şi fericită pentru că am avut privilegiul să îl cunosc!


Zboară cât mai sus, Cosmine, acolo unde numai Lebedele pot ajunge!
Şi,... străluceşte, copilul meu frumos!















(Sursa foto: Adrian Bogdan Cosmin)

Cel mai uşor este să spunem despre ei că sunt talentaţi, că sunt comori rare, că sunt deosebiţi, că ne încântă sufletele, dar puţini îi şi promovăm la adevărata lor valoare. Unii, nu îi promovează chiar deloc! Uşor este şi să mergem al spectacolele lor deosebite şi să uităm ce înseamnă acestea defapt. Preferăm să lăsăm cortina să cadă şi peste noi, odată cu sfârşitul spectacolului!

Sper, ca această cortină să rămână mulţi, mulţi ani ridicată în sufletele voastre!

(Publicat: 15 mar. 2013)

COSMIN MARINESCU în FINALA World Ballet Competition Open 2013 ! ! !





COSMIN MARINESCU în FINALA World Ballet Competition Open 2013 ! ! !
Felicitari COSMIN MARINESCU!
Felicitari Maria Bodea!

Fie ca fiecare plutire a ta peste scena baletului să fie o mare, mare bucurie, iar oamenii şi juriul să vadă în tine ceea ce eşti: un talent desăvârşit!!!

O mare, mare bucurie!!!


Balet Romania
Felicitari COSMIN MARINESCU! Felicitari Maria Bodea! Sunteti in
f i n a l a World Ballet Competition Open 2013 ! ! !
Felicitari tuturor copiilor La Sylphide Studio Dans! Ati dat tot ce era mai bun din voi iar numele vostru trebuie sa fie cunoscut: Natalia Maria, Serbanoiu Maria, Sofia Sitaru-Onofrei, Tea Teodora Beatrice, Ana Bodea, Maria Bodea si Cosmin Marinescu!

o cortină cu îngeri...

în noaptea aceea, mă vei iubi până în suflet
în carne, în sânge, peste piele te vei prelinge încet
ca într-o întâia oară,
iar eu am să mă nasc iar şi iar sub mâinile tale,
apoi,
peste noi va cădea dimineaţa ca o cortină cu îngeri


Aşa visez eu cu tine...

(Sursa foto: internet)

Floricele albastre, căsuţă de lemn, cer auriu, nori numai buni de modelat...Aş sta ore întregi pe o păturică în mijlocul acelui lan de flori. Una din mâinile mele ar fi culcată în palma ta. Ascunsă între degetele tale. Cu una, aş desena norii. Aş rearanja lumea aceea de sus alb-albastră. Apoi, când totul ar fi frumos, te-aş iubi. Te-aş iubi ore întregi. M-aş pierde între braţele tale, sub buzele tale şi m-aş lăsa şoptită. Apoi, te-aş şopti şi eu. Sprea seară, aş aduce o păturică şi am continua să desenăm stele. Din când în cân le-ai presăra peste trupul meu şi le-ai prelinge prin cupa gurii tale în sufletul meu. Apoi, am zbura împreună. Aşa visez eu cu tine...frumos şi cu dor!

Muzica ei este asemeni unui cognac

Vroiam să selectez doar o parte din melodie, dar...toată este perfectă aşa cum este..chiar dacă eu mă regăsesc doar în anumite părţi ale ei...Muzica ei este asemeni unui cognac care te încălzeşte în interior după ce îl dai pe gât...



Rusted brandy in a diamond glass
Everything is made from dreams
Time is made from honey slow and sweet
Only the fools know what it means
Temptation, temptation, temptation
Oh, temptation, temptation, I can't resist
Well I know that she is made of smoke
But I've lost my way
He knows that I am broke
But I must play
Temptation, oh temptation, temptation, I can't resist
Dutch pink and Italian blue
He is there waiting for you
My will has disappeared
Now confusion is so clear
Temptation, temptation, temptation
I can't resist
Temptation, temptation, temptation
I can't resïst

Aşa te aştept eu..

Aşa te aştept eu...Aşa te voi aştepta clipă de clipă, până la ultima. Timpul, nici nu mai contează când iubim!♥
 
 

Naţionalismul este o stare!

Naţionalismul este o stare! Cu el te naşti aşa cum te naşti român sau orice altă naţie. România devine automat o mamă, iar oamenii îşi iubesc mamele. Simt să le fie aproape, să le apere, să le ştie bine. E un sentiment. Face parte din noi! Eu una, sunt naţionalistă! Îmi iubesc ţara şi oamenii şi, chiar dacă nu am să trăiesc mereu aici, de oriunde voi fi am să simt româneşte şi am să simt să fac ceva pentru ţara mea şi oamenii ei. Pentru familia mea! Românii, cu bune, rele sunt familia mea!
Extremismul însă, nu este o stare! Extremismul este o boală! O cangrenă de care politicienii s-au folosit mereu de-a lungul timpului!
Românii şi ungurii au convieţuit frumos foarte mulţi ani. Beau împreună. Râd împreună. Coc pită împreună. Merg la sapă împreună. La coasă. Uneori joacă la nunţile copiilor lor împreună şi plâng la înmormântări tot împreună! Ei, acolo, în lumea lor normală se înţeleg şi convieţuiesc frumos. Alţii însă nu vor asta! De aceea, se bagă zâzanie!
Urăsc generalizările şi urăsc extremisumul! În numele acestora s-au distrus destine, oameni, societăţi, vieţi şi s-au pornit războaie!

Felicitări pentru articolul de suflet, Radu Herjeu! - Cu bentiţă sau fără

Baletul se întâmplă atunci, când sufletul stă pe vârfuri...


Baletul nu este doar o formă de manifestare prin dans! Baletul nu este doar artă! Baletul se întâmplă atunci, când sufletul stă pe vârfuri în faţa noastră şi face reverenţe cu aripi de lebădă! Baletul este cea mai pură formă a frumuseţii şi excelenţei, dar în acelaşi timp este un ţipăt constant al inimii! Fiecare spectacol de balet este un ultim cânt de lebădă al balerinului! Ei se nasc şi mor cu fiecare cânt pe care îl îngroapă în inimile noastre! Apoi, renasc pentru a oferi din nou! - Ramona-Sandrina~Lady Allia

Mulţumesc, balerinilor pentru tot ceeea ce sunt şi ne dăruiesc atât, atât de frumos!

Citate în imagini - Octavian Paler

(Sursa foto: Raţiune sau simţire)

Şi melodiile plâng...

Cât de frumoasă este melodia aceasta...plânge şi ţipă în acelaşi timp în care mângâie..Mă regăsesc în ea şi în femeia aceea care dansează...mult. Mulţumesc...Vinc...

În viaţă trecem pe lângă mulţi oameni...

(Sursa foto: Diana Ionescu)

În viaţă trecem pe lângă mulţi oameni. Unii ne captează atenţia prin frumuseţe. Alţii prin bunătatea care li se citeşte în privire. Unii prin gesturi. dar unii, ne captează atenţia prin toate acestea şi prin ceva al lor. Un ceva special. Ştii de la prima privire că omul acela, sufletul acela este unul de excepţie...ca o strălucire care se remarcă din atât de multe altele. Ca o stea polară!

Aşa a fost Diana pentru mine când am văzut-o prima oară! Am ştiut că ea este născută sub o stea deosebită, pentru că avea...licărirea aceea!

Te iubesc, copilă dragă!
 

Vorba Augustei...Cosmin dansează şi când urcă scările...



(Sursa foto: Diana Ionescu )

Cosmin, asemenea Dianei, este acel suflet care s-a născut sub o stea specială. Care are licărirea. Despre care ştii de când îl vezi că este născut să fie altfel! Să urmeze un destin al lui şi al nostru. Oriunde va fi, orice va face, Cosmin va ieşi la suprafaţă prin talentul său nativ. Lui nu îi curge sânge prin vene ci muzică, iar muzica face din el un dans continuu. Vorba Augustei...Cosmin dansează şi când urcă scările :). Cosmin însă nu mi-a atins sufletul doar prin dans ci...prin el. Aşa cum am spus, în inima mea mereu a fost un loc gol pe care nu se potrivea nimeni. Ba era prea mare, ba prea mic. El însă...s-a potrivit mereu pe sufletul meu, în inima mea! Pentru mine, el, va fi mereu, mereu, copilul drag şi aşteptat al sufletului meu!

Te iubesc, copilul meu drag!

Tu eşti Diana Ionescu...Balerina de Porţelan a României...

Şi credeai în tine, în ceea ce poţi oferi, în balet! Aşa trebuie să crezi şi acum, steluţa mea! Baletul este o parte din tine orice s-a întâmpla! Între tine şi balet totul este atât, atât de simplu...vorba mea...ca şi cum ai respira! Sus sufletul Steluţa mea şi pune poantele în picioare! NIMIC nu are dreptul să îţi dărâme visele...pentru că sunt ale tale şi numai ale tale! Tu eşti Diana Ionescu...Balerina de Porţelan a României, dar defapt tu eşti Diana Ionescu..., iar asta este deja o SEMNĂTURĂ, copila mea! Dincolo de tot şi toate eşti...TU!!! 


Primul spectacol pe scena TNOB alături de balerini profesioniști- Diana Ionescu...avea aici...8 ani :)!

Şi nebuniile fac parte din viaţă...

Eu nu ştiu de ce părinţii au mereu tendinţa să le spună copiilor: "-Fii cuminte, mamă! Nu mă fă mamă de ruşine!". Eu le spun: "Fă şi tu mamă nebunii să simţi că trăieşti şi să simt şi eu că trăiesc!" :). În general, viaţa oricum are tendinţa să ne pună la locul nostru. Ne aşează, iar când se întâmplă asta...ne amintim de nebuniile din tinereţe. De ce să obişnuim copii să fie numai cuminţi? Şi nebuniile fac parte din viaţă. Mai bine îi obişnuim cu ele să fim noi pregătiţi :D! Oarecum, noi şi copiii noştri, creştem împreună...Ei cresc, noi ne maturizăm...

De aia, măi mamă...! Eşti un copil exemplar...mai fă şi tu nebunii mamă :))))!



 Uneori...şi balerinii îşi permit să fie copii de 13 şi 19 ani...:)!

22 martie 2013

Azi, m-am trezit cu...tine

Când m-am trezit, era atât de multă linişte. În mine şi afară. În mine cunosc liniştea aceasta. O cunosc doar printr-o simplă atingere. Nu e nevoie de cuvinte. Liniştea aceasta mai este şi faptul că în srşit unele întrebări au căpătat răspuns, iar inima şi-a domolit valurile. A adormit precum o mare după multă agitaţie. Acum, din mijlocul ei răsare un soare mare şi frumos. Cald. Din când în când, pescăruşi de emoţii mai fac picaje tulburându-mă în cercuri, cercuri din care se nasc fluturi. Liniştea mea este rotundă..tu, copii, iubire, fetele. Afară, liniştea este cu ninsoare. Multă, deasă şi frumoasă. Vântul nu bate. Fulgii cad frumos şi transformă totul în alb. Este ca şi cum o prinţesă şi-ar împrăştia trena rochiei sale de mătase peste tot. Nu este timpul fulgilor. Nici a frigului, dar mie tot îmi este linişte când afară ninge. Mereu am fost a iernii. Aseară, mi-a fost frig. M-am băgat în pătic lângă Augusta şi era atâta căldură acolo. Mirosea a bebele meu şi mi-am adâncit faţa în părul ei frumos. Am luat-o în braţe şi am adormit lângă ea. Azi, m-am trezit cu...tine. Şi, am zâmbit. Şi mi-am amintit de melodia aceasta. Aşa că...vrea să o ascultăm împreună...

perete de sticlă... re-edit

(Sursa foto: Jucoolimages)

E ca şi cum ne-am fi născut contratimp şi cu o parte din suflet lipsă.

Între noi, viaţa croşeta de zor un perete de sticlă în care dorinţele noastre erau una pe faţă, una pe dos. Nu a bănuit însă că atingerile rezonează...
Când tu atingeai peretele, în mine se năşteau cuvinte nebănuie, din ochi îmi răsăreau stele căţărătoare, iar inima îmi bătea precum Big Ben-ul.
Când eu atingeam peretele, în tine se năşteau tăceri nefireşti, din ochi ţi se întindeau mâini gata să mă prindă, iar inima ţi se deschidea în jurul meu ca o îmbrăţişare.

Din atât de multe şoapte crescute peste noi asemeni unor mângâieri, peretele a început să se topească, iar noi ne-am întâlnit în mijlocul unei crevaşe.
După felul în care m-am ridicat din mine asemeni unui zbor am ştiut că eşti tu. După felul în care te-ai ridicat din tine asemeni unei prinderi ai ştiut că sunt eu.
E ca şi cum ne-am fi născut contratimp, dar am învins timpul. Sufletele noastre sunt întregi acum.

Între noi, viaţa croşeta de zor un perete de sticlă în care dorinţele noastre erau una pe faţă, una pe dos. Nu a bănuit însă că atingerile rezonează...
Peretele a căzut, dar eu tot mă transform într-o picătură de iubire peste tine când taci şi mă surâzi departe, iar din noi cresc stele căţărătoare pe un cer de mâine.
(Publicat la data de: 29 nov. 2009)

21 martie 2013

La mulţi ani...Poezie!

De ce scriu?

Pentru că nu ştiu altfel!
Pentru că iubesc să întind cuvinte pe pâinea sufletului şi să le învăţ să zboare drept şi frumos!
Pentru că e o stare, de a curge, de a dansa, de a striga, de a plânge, de a râde, de a iubi, de a ...fi!
Pentru că în lumea mea pot desena printre cuvinte iubire, oameni buni şi multe curcubee!
Pentru că acolo unde nu este apă, sap fântâni!
Pentru că acolo unde nu este cer...scriu unul...mare, albastru şi frumos!
Pentru că acolo unde nu este pământ, desenz o insulă!
Pentru că adun în mine atât de multe, încât, dacă nu aş scrie...aş muri ucigând oameni, emoţii şi sentimente în sufletul meu!
Pentru că dacă nu aş scrie m-aş înjumătăţi şi aş renunţa la culorile din inima mea! Aş desena cu gri peste gri...
Pentru că îmi place să semăn şi să alerg apoi prin ce a crescut...să culeg, să miros, să iubesc şi să mă bucur!

La mulţi ani...Poezie! Mulţumesc că exişti ca să împarţi cu noi dorurile, emoţiile, viaţa şi zborul! Să ne creşti mare şi să te laşi iubită...Să ne dai mai mulţi Nichita, Eminescu, Sorescu, Blaga...şi când îi vei iubi...să naşti cât mai multe versuri cu aripi!!!

~~~~~~~~~~~~~~

Adevăratele poezii, nu se scriu...
nu au cum să se scrie
ele...

te ridici puţin pe vârfuri şi, desenezi pe cer
o noapte frumoasă,
plină de stele
alături de o lună mare şi îmbujorată, aproape de inima ta

te ridici puţin pe vârfuri, sau nu...mai bine,
apleci cerul spre tine
asemeni unei crengi
şi-i culegi seninul pe care-l pui după ureche să-l auzi

te ridici puţin pe vârfuri, apoi, te apleci puţin în faţă
doar atât cât să poţi admira de pe marginea norilor
timpul...


(jos, sub tâmple, se întinde peste şapte clipe
şi şapte amintiri,
ca şi-ntr-o poveste despre tine,
un bâlci mare şi roz,
cu râsete şi sclipiri,
oameni şi paşi de dans,
arene de circ şi estrade,
surprize câştigate la ruleta de vise...

timpul este

un curcubeu învârtit pe degetul sufletului,
vezi doar fâşii de lumini
ca şi cum, te-ai afla într-un carusel spectaculos

cu siguranţă...aşa se vede viaţa
când îţi atingi umărul cu obrazul şi-ţi zâmbeşti
indiferent de cum a fost călătoria,
contează artificiile

pentru ca viaţa să fie şi mai intensă, recomand drumul
fără bilet printre nori
senzaţia aceea ameţitoare din stomac care te ţine mereu
treaz,
în caz că uiţi să trăieşti)

te ridici puţin pe vârfuri şi desenezi roiuri albastre
de fluturi,
iar cuvintele, capătă înţelesuri chiar şi în mijlocul tăcerilor
ce valsează între două priviri


cum am spus mai sus,

"Adevăratele poezii, nu se scriu...
nu au cum să se scrie
ele..."

sunt doar tablouri
pe care le înrămăm adânc în suflet,
iar apoi le pictăm pe o pânză sensibilă de emoţie

(Adevăratele poezii... - Ramona-Sandrina~Lady Allia)

Zburaţi cât mai sus şi cuceriţi scenele Lebedele sufletului meu!

Azi, pentru mine este o zi importantă şi plină de emoţii. Azi, toţi cei trei balerini dragi mie... Cosmin Marinescu, Diana Georgia Ionescu şi Adrian Bogdan Cosmin...au un eveniment foarte, foarte important pe scenă! Emoţiile mele sunt deja în gât :). De abia respir. Şi în stomac am milioane de fluturaşi. Ştiu însă că toţi trei vor fi cei mai buni la categoriile lor :)! Ştiu asta deoarece ei trei m-au atins în mod miraculos în suflet de când i-am văzut prima oar. Sunt asemeni unei licori magice de graţie, gingăşie şi extraordinar de mult talent!

Te iubesc, băiatul meu drag şi...să nu uiţi că eu sunt MEREU acolo cu tine!!! Când uiţi, întrebă inima! Eu aşa fac când mi-e dor de tine Cosmin...vorbesc cu inima :)!



Zburaţi cât mai sus şi cuceriţi scenele Lebedele sufletului meu!!! Ştiu cu siguranţă că azi av fi o zi mare pentru toţi trei!

Vă iubesc şi vă doresc mult, mult succes!!


Viaţa nu e perfectă! E frumoasă cum e...numai să ştii să trăieşti!

Sunt deja ani de când m-am pierdut în lanul acela cu oameni şi...pare că nu mă mai găsesc. Oricât de bine ar fi. Oricât de linişte.Tot caut. Tot încerc să adun piesele la locul lor. Mereu ceva nu se potriveşte. Mereu apare ceva neaşteptat şi îmi dă lumea peste cap. Mă obligă mereu să mă redefinesc. Să mă rescriu. Parcă nu ar fi şi aşa totul complicat. Dar eu ascult. Şi mă rescriu precum copiii aceia cuminţi care desenează mereu, mereu alt cer. Câteodată verde. Câteodată albastru. De o vreme însă m-am revoltat. Nu mai vreau să iau creioanele şi să rescriu cuminte. Vreau să rescriu aşa cum simt eu. Bun, rău! Sunt un amalgam cu oameni şi uneori mă doare, dar asta e! Vreau să doară! Vreau să mă dori tu... E o combinaţie perfectă pentru a trăi frumos! Simţi...Totuşi, într-o zi am să cresc mare. Chiar am să cresc. Atunci, voi face un puzzle perfect. Mă voi plictisi de asta şi voi rescrie. Viaţa nu e perfectă! E frumoasă cum e...numai să ştii să trăieşti!

să nasc iluzii...

te joci cu mine mereu,
iar eu ştiu

mă las deşirată ca un ghem de vise,
dincolo de tine,
de noi,
de gândurile tale
şi îmi place când mă dezbraci de mine
ca şi cum nu aş fi decât o iluzie
a mea, mie
apoi, mă săruţi prin cuvinte
şi gesturi mărunte,
iar eu
mă trezesc dintr-o dată râzând
şi plină de tine
preludiul nostru este iubirea,
noi facem dragoste printre cuvinte,
iar acum, simt un fior cu tine
pe şira spinării

sufletul se arcuieşte,
cortina cade,
eu îmi iau visele şi plec
în timp ce tu adormi în balansoarul acela
vechi ca viaţa mea

nu plânge,
nu plânge,
mâine, am să revin să fac din nou dragoste cu tine
şi să nasc iluzii!

20 martie 2013

Premiul Liebster :) - sau despre cum să mă simt la nominalizările Oscar

Al doilea meu premiu în 6 ani de blogging :)))!

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei blogului care ţi-a dat premiul.

Crengu, numai aşa puteam şi eu să mă simt o vedetă în blogosferă şi să îmi pun sub picioare covorul roşu. Acum, Hanul meu poate muri liniştit. A trecut în eternitate :). Mulţumesc, cu toată sinceritatea şi dragostea mea pentru tine pentru că te-ai gândit la mine.

2. Scrie 11 lucruri despre tine, că dacă tot ne-am împrietenit prin intermediul blogului, trebuie să ne ştim mai bine, nu?

Cu alte cuvinte să mă descriu în 11 paşi...hmm...Am tendinţa mereu să întind coarda :)))). Nu pot fi mai mulţi? Nici când scriu articole nu respect protocolul celor de acolo :D. Oricum, nu mă vei cunoaşte prin paşii ăştia decât parţial :D. Ceea ce scriu eu aici şi am dăruit dincolo de tot...ne-a adus împreună.

1) scrisul este viaţa mea
2) citesc
3) ascult muzică
4) iubesc copiii - fetiţa şi băiatul meu, sunt universul meu care mă ajută să mă autodepăşesc, să ştiu mereu că pot mai mult şi pot fi mai bună. Îmi sunt toate puctele cardinale, credinţa şi frumuseţea.
5) ador să dansez. Seara, când îmi permit câteva clipe de linişte, dau muzica în surdină şi dansez. Închid ochii şi îmi închipui că nu mi-am trădat visul.
6) îmi place să ascult oamenii şi să le întind mâna ca pe un gest firec de a le spune că de atunci le este cineva.
7) păsările...mă definesc din toate punctele de vedere. nu concep viaţa fără ele.
8) iubesc poveştile.
9) nu înţeleg: îndepărtarea de oameni, minciuna, ipocrizia, egoismul şi generalizarea.
10) Dumnezeu. Cu EL port cele mai sincere, frumoase şi lungi discuţii! oricând şi oriunde.
11) visez o căsuţă de lemn albă, înconjurată de flori, copaci şi păsări unde să îmbătrânesc alături de Mihai şi să mă bucur de copiii şi nepoţii noştri

3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi :

1. Nume, prenume, oraşul de baştină şi cel în care locuiţi acum


Haha, erau mai uşoare cele pe care le-ai primit tu :P.
Am să scriu momentan doar prenumele Ramona-Sandrina, Oradea. Mai târziu puţin, când marea se va mai domoli, mă voi numi Mureşan Ramona-Sandrina, iar oraşul va fi Calgary-Canada, oraş de baştină, Oradea...

2. De cât timp aveţi blog şi ce v-a determinat să vă faceţi unul ?

Am blog din 2007. Din prea plin. Simţeam că mă sufocă unele gânduri, sentimente, trăiri. A fost un gest să spunem pornit din egoism. Nu mai puteam duce. Apoi, numărul vizitatorilor m-a făcut să îmi dau seama că din respect pentru ei şi sentimentele lor, din respect pentru aşteptările lor, trebuie să devin un blogger responsabil care ştie şi poate cerne calitatea conţinutului şi informaţia. În timp, am scris din prea plinul meu...oamenilor. Hanul a devenit o fântână.

3. Ce loc ocupă blogul printre priorităţile dvs. ?

Alături de Facebook, unde fac exact acelaşi lucru şi nimic în plus, blogul se identifică cu mine. Nu are un loc anume ci mă reprezintă.

4. Aveţi regrete şi dacă da şi se poate şti, care este cel mai mare de până acum ?

Faptul că nu mi-am ascultat inima în urmă cu mulţi, mulţi ani în urmă şi nu mi-am înfruntat demonii!

5. Care a fost cea mai mare provocare cu care v-aţi confruntat ?

Aceea de părinte :), apoi cea de om care scrie.

6. Dar cea mai mare dezamăgire ?

 Că nu am ştiut să fac cele mai bune alegeri când a fost nevoie, că uneori am fost prea slabă, alteori prea puternică. Că nu mi-am dat importanţă decât atunci când am rămas fără nici o valoare personală şi a trebuit să mă reinventez de la zero.


7. Ce valori vreţi să-i/le transmiteţi copilului/copiilor sau i-aţi/ le-aţi transmis deja ?

Să ştie că adevăratele valori ale unui om sunt cele care le poate duce împreună cu el oriunde şi nu au nimic de-a face cu starea materială.

8. Există ceva la care nu aţi putea renunţa vreodată ?

Da. La a mă gândi mereu şi a lupta pentru binele, sănătatea şi fericirea copiilor mei. La sufletul lor.

9. Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie ?

O păpuşică cu păr galben din textil,  faţa din plastic cu cei mai frumoşi bujori din lume şi corp din vatelină :). Avea o rochiţă albastră şi nişze mânuţe roz :). Şi mereu, mereu, chipul bunicilor mei: Jenica şi Mitru!

10. Dar cel mai drag chip ?

Sunt trei :)...Augusta, Cosmin şi Mihai.

11. Care este ultima carte citită şi cea mai faină învăţătură pe care aţi desprins-o din cărţi ?

Am recitit Alchimistul.O carte poate rămâne o învăţătură continuă şi după mulţi ani după ce i-ai închis coperţile şi ai aşezat-o înapoi în bibliotecă. Am învăţat că ele, cărţile, sunt un univers din care oricine poate face parte şi poate construi prorpiul său univers :).

Întrebările mele:

1. Care crezi că este rolul tău când dai mai departe din gândurile tale?
2. Care crezi că este rostul tău în general?
3. Ce înseamnă iubirea pentru tine? Crezi în magia ei?
4. Un exemplu de scriitor pe care îl iubeşti în mod deosebit!
5. Ce îţi place să faci în timpul liber?
6. Sărbătoarea ta preferată şi de ce?
7. Ce îţi transmit copiii?
8. Ce a înseamnat copilăria pentru tine?
9. Ce ţi-ai dori să faci în mod deosebit?
10. În ce oraş din lume ai vrea să locuieşti?
11. Care este visul tău?

4. Nominalizează 9 blogăriţe pe care le admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-le .

Admiraţia mea nu ţine deloc de cât de mulţi admiratori şi urmăritori de blog au :) ci de calitatea cuvintelor şi a sufletului revărsat în textele expuse pe blog. Am mulţi bloggeri pe care îi admir. Unii nici nu figurează în blog list. Ei sunt ceasul exact al dimineţilor şi serilor mele. Am ales 9:

Loredana
Iustina
Irina
Liliana
Ines
Stănica
Maria
Marilena
Geanina

5. Anunţă-le de acest aspect pe pagina lor   

Toate la timpul lor... :D. De abia m-am descurcat mai sus. Mai am emoţii.

19 martie 2013

Aşa că da...sunt o pacoste 99% din timp, dar sunt pacostea ta...


Adevărul este că atunci când iubeşti cu adevărat, când eşti relativ mort după cealaltă persoană, toate trec. Sunt zile proaste şi foarte proaste, dar oricum ar fi, nu dai drumul la mână. E ca un legământ: eu nu te las când cazi, tu nu mă laşi când cad. Nu din obligaţie, ci pentru că fiecare ne cunoaştem unul pe altul mai bine decât pe noi înşine. Nu din datorie. Din iubire. Vor mai fi probabil multe zile ca cea de ieri. De azi. De lunile sau anii trecuți. Sau cea de săptămâna trecută. Dar ne iubim. Suntem morţi unul după altul. Dor ca naiba unele chestii, dar nu dor la fel dacă suntem împreună. Eşti enervant, arogant, ticălos câteodată şi toate deodată la un loc. Şi eu la fel. De aceea, nu pot să văd lumina imediat, atunci. Sau răspunsurile. Mă înfurii. Mă înfuriu şi te înfuriu. Ca nimeni alta. Ca nimeni altul! Aşa că da...sunt o pacoste 99% din timp, dar sunt pacostea ta şi numai tu ştii cum funcţionez ca să mă aduci pe linia de plutire. Ăsta-i adevărul. Aşa cum şi tu eşti un "ticălos" de multe ori. Dar eşti al meu. Şi numai eu ştiu cum funcţionezi ca să pot scoate de la tine ceea ce te face fericit :). Şi ne iubim. Asta e cheia :). Numai tu o ai, indiferent cine este cu mine. Tu ești cel care intri în casă, iar ei cei care rămân mereu afară! - Ramona-Sandrina, 99%

Într-o oarecare zi...

 
 (Sursa foto: internet)

Într-o oarecare zi, când viaţa ne anină de suflet două cireşe frumoase, coapte şi tinere...ne îndrăgostim. Uneori, doar pe moment. Alteori, pe viaţă. Apoi, viaţa ne risipeşte. Mereu suntem aproape, dar mereu unul cu un pas în spatele sau faţa celuilalt. E ca şi cum ne-am pierde într-un labirint. Ştim că suntem acolo. Ne simţim. Ne auzim în fiecare bătaie de inimă, dar...nu ne găsim. Câte unul, se pierde pe drum. Câte altul nu renunţă. Lecţii de viaţa în lecţii de viaţă. Lecţii de viaţă peste lecţii de viaţă. Câte unul se căsătoreşte sperând că viaţa poate începe. Viaţa se sfârşeşte defapt atunci. Câte altul intră şi iese din relaţii. Sperând acelaşi lucru. Murind de fiecare dată. Apoi, dintr-o dată simţi cum labirintul se îngustează. te sufocă. Te strânge de gât, durerea din piept e insuportabilă. Din suflet. Şi, te trezeşti cam pe la mijlocul vieţii ţipând! Ţipând din tot sufletul tău: "unde eşti? unde? unde eşti să pot şi eu începe să trăiesc!?". Şi, ca prin minune, peretele labirintului cade. Defapt, nu trebuia decât să recunoşti că viaţa ta nu înseamnă nimic fără viaţa lui acolo! Trebuia să recunoşti că eşti mereu o jumătate până nu te completează el! Trebuia să crezi în iubirea aia din tot sufletul ca ea să se poată împlini! Altfel, viaţa nu se putea transforma din vin în apă curată din nou! Astfel că, într-o zi, la fel de oarecare, realizezi că te-ai îndrăgostit şi mai tare de acelaşi om. Că oricine va apărea, oricât de frumoase culori ar avea sufletul său, nici una nu este la fel. Şi ştii! Ştii că el este! El este omul fără de care nu mai vrei să te bucuri, să plângi, să râzi, să faci nebunii, să respiri, să stai, să mergi. Ştii că el este constanta. Nordul. Sudul. Estul. Vestul. Busola fără de care inima ta nu mai vrea să găsească direcţia! Ştii că vor fi certuri, greutăţi, depărtări. Că simţi uneori să îi înghionteşti una, să strigi la el, să îl scuturi, să îi strigi: "pleacă!", dar ştii că defapt nu i-ai da drumul niciodată, nu l-ai lăsa nici o clipă să creadă asta sau să plece. Dacă ar face-o, ai muri. E ca şi cum ar lua aerul şi lumea şi ar duce-o cu el. El ştie. Ştie pentru că şi el simte şi face uneori la fel. Sunt zile şi nopţi în care se trezeşte apoi speriat. Speriat că poţi dispărea din nou. Că rămâne din nou în lumea aia goală şi rece plină de suflete, dar nici unul al lui. Se pregăteşte sufleteşte pentru ziua în care ai pleca din nou...Îi e teamă de moare. Apoi, constată că nu mai poate fi pregătit deloc să te piardă. Ar muri.
Apoi, într-o altă oarecare zi înţelegeţi amândoi că ziua aia nu vine. Nu mai vine. Că viaţa s-a completat şi nu se va mai destrăma niciodată. va fi mereu ca atunci când viaţa a început cu o oarecare zi de vară când ne-a aninat de suflet două cireşe frumoase, coapte şi tinere...şi ne îndrăgostim. Uneori, doar pe moment. Alteori, pe viaţă. La mine, a fost pe viaţă :)! Înţelegi tu asta, dragostea mea? Eu, nu mai plec nicăieri, pentru că oriunde aş fi, îmi doresc să fiu lângă tine!

Pentru fiecare dintre noi viaţa devine măcar o dată un insectar...

Trebuie să ştim că sunt mult lucruri în viaţă: sentimente, neputinţe, sărăcie, boală, dureri...care uneori ne ţintuiesc aripile. Devenim dintr-o dată fluturi într-un insectar. Mai trăim! Simţim asta, dar nu putem zbura! Ceva ne ţine acolo legaţi de mâini şi picioare! Ne simţim sufletul precum o piatră de moară şi alunecăm tot mai jos, tot mai adânc în noi! Toţi simţim asta în viaţa la un moment dat! Pentru fiecare dintre noi viaţa devine măcar o dată un insectar, dar trebuie să găsim în noi puterea de a zbura din nou, iar puterea aceasta mereu o găsim în încrederea în ceea ce suntem şi în cei care ne iubesc! Ei şi noi suntem mereu gura de apă vie care ne duce mai departe! Şi, oricât este de greu să înaintezi, mereu va fi mai frumos decât să îţi ratezi propriile şanse şi viaţă!
Zâmbiţi, iubiţi şi nu uitaţi să trăiţi cu adevărat fiecare clipă! ♥

Vă las acum alături de Rascal Flatts cu melodia zilei! :)

Oamenii ne modelează sufletul şi ne duc mai departe...

(Sursa: internet)
 
Ieri, s-ar spune că a fost o zi deosebită pentru mine. A fost. Mi-au fost alături oamenii dragi, iar asta, te îmbogăţeşte cel mai mult ca şi om în viaţă. Sufletul nostru este ca şi o carte. Scrie în el şi păstrează toţi oamenii frumoşi care, prin prezenţa lor în viaţa noastră, prin atingerea lor, prin emoţiile pe care ni le dăruiesc şi prin simplu fapt că ne rămân până la capăt suportându-ne aşa cum suntem noi...ne modelează, ne construiesc, ne fac mai bogaţi şi nepreţuiţi!
Eu, nu aş fi nimic fără fiica mea,fără oamenii mei frumoşi, fără voi...! Îmi spuneţi mereu că sunt deosebită, că sunt un suflet frumos, cald, un om...Vă mulţumesc şi acum şi în fiecare clipă pentru aceste gânduri frumoase, dar vreau să ştiţi ceva şi să nu uitaţi...sunt ceea ce sunt, pentru că sunteţi ceea ce sunteţi! Voi sunteţi culorile care se amestecă perfect în sufletul meu şi redau tabloul! Voi sunteţi emoţiile care alăturate dăruiesc buchetul perfect! Voi sunteţi oaza aceea de senin, de linişte, de înţelepciune şi frumuseţe de unde eu mă culeg, mă reculeg şi mă dăruiesc mai departe! Fără voi, nu aş fi decât o carte goală sau în care m-aş regăsi doar eu, iar asta, ar fi cu adevărat o viaţă risipită!
Am spus mereu că: "oamenii spun poveşti, construiesc poveşti şi ei în sine sunt poveşti şi, doar de ei depinde câte foi vor fi scrise în sufletul lor până la capăt şi cât de frumos va fi dată povestea lor mai departe de cei care vor rămâne după ce noi vom fi demult stele..."!
Vă mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte pentru toate minunile pe care le-aţi lăsat ieri şi în fiecare zi pe pagina mea! Pentru gândurile frumoase, pentru seninul şi strălucirea voastră! M-au emoţionat şi m-au bucurat nespus...
Vă doresc tuturor multe bucurii, fericire, sănătate şi împliniri alături de toţi cei dragi sufletului vostru şi, vă mulţumesc pentru tot ceea ce îmi sunteţi!


 (publicată prima dată la 23 feb. 2012)