30 septembrie 2009
tu, taci...
tu, taci...
uneori, între tăcerile tale
aud marea
cum se opreşte într-un căuş
de suflet,
aud toamna
cum îşi scutură uşor aripile
albastre,
aud zâmbetul şi râsetul
unui copil uitat de tine prin
cămăruţele anilor
aşteptându-te
în graba ta sau a vieţii
nu te opreşti
niciodată la tine,
niciodată la tristeţile tale,
niciodată la tăceri
(la tăcerile tale...)
tragi aer adânc în zâmbet
şi râzi larg
ca şi cum ai păcăli lacrima
închizând ochii!
tu, taci...
eu aud între tăcerile tale
toamna
cum îşi scutură uşor aripile
albastre
închizând ochii
ca şi cum ar păcăli lacrima
căruntă
de atâtea tăceri şi tristeţi!
tu, taci...
iar eu, între tăcerile tale
mă simt acasă
aşteptându-te
prin
cămăruţele anilor
(retrasă undeva pe un colţ de lună
desenând carusele, sărind şotron
şi gustând nori mari din vată de zahăr )
18 septembrie 2009
La Mulţi Ani Gărgăriţa Noastră!

Când te-ai pregătit să te naşti,
Dumnezeu Însăşi mi-a plâns pe umăr
o stea
şi mi-a spus: "Va fi bine!"
aşa a fost
şi va fi în toate clipele stele
de pe cerul vieţii îmbrăcat
în zâmbet senin
şi suflet copil
în braţe gingaşe
şi ochi strălucitori
Când te-ai născut,
toate zânele, elfii, spiriduşii
ţi-au sărutat creştetul
şi ţi-au dat un nume magic,
un dar,
o poveste a ta,
iar mie mi-au împlinit minunea
cu gângurituri licurici
în toate nopţile negre
Când te-am ţinut prima oară
în braţe am ştiut
că viaţa mi-a dăruit nemurirea,
iar dragostea
a împărţit cu noi toate emoţiile
şi fericirea
unei vieţi împlinite!
28 august 2009
Îngerii de lângă noi
(Sursa foto: internet)
îngerii sunt oameni fără aripi
care zboară sub formă de zâmbet,
tăcere sau lumină
au aripile strânse în suflet
le deschid din când în când peste noi,
în timp ce genunchii nu ne mai pot ridica de jos
sau nu ne mai pot ţine vertical în viaţă
îngerii sunt oamenii de lângă noi,
iar pentru că nu le auzim fâlfâirile sufletelor
le încărcăm umerii cu teama noastră
de-a prinde o mână întinsă
îngerii sunt peste tot în jurul nostru,
iar când refuzăm minunile
se transformă în umbră şi ne păşesc alături
(am auzit că uneori ne vegează veşnicii
doar pentru un zâmbet de-al nostru
sau pentru fericirea noastră)
îngerii nu vor să aibă nume
ei sunt iniţiale pe care le rostim
asemeni unei rugăciuni seara zâmbindu-le mereu
în timp ce ei îşi închid aripile distanţă
în jurul nostru
~~~~~
cu prietenie şi drag,
unui înger păzitor V.D
15 august 2009
Maria mea...
Maria mea, e şatenă, cu păr cârlionţat, cu obraji albi şi zâmbet larg şi senin. Maria mea, are cei mai miraţi şi mai frumoşi ochi din univers.
Mereu strălucesc, mereu râd, mereu născocesc minuni între minuni!
Maria mea a fost cel mai dorit copil, cel mai iubit şi-i mulţumesc Domnului şi Maicii Sfinte în fiecare clipă a vieţii mele pentru binecuvântarea ce mi-au da-o prin iubita mea fetiţă!
Nu ştiu alte mame cum sunt, dar mie nu mi-au trecut nici acum emoţiile din stomac de dragul ei. Nici nu cred să îmi treacă vreodată!
Încă mă trezesc noaptea şi mă uit la ea cum doarme şi...mă bucur. Uneori plâng de fericire! E atât de frumoasă, atât de...a mea, încât mi se pare ireală!
Mânuţele mici cu degete subţiri şi firave, atât de graţioase..., chipul angelic, buclele rebele împăştiate în jurul feţei îmbujorate, picioruţele aruncate printre aşternuturi, tălpile atât de micuţe încât ai impresia că nu poate fi adevărat...
I le sărut una după alta şi mă simt atât de împlinită şi fericită!
Mă rog în fiecare clipă pentru sănătatea ei, pentru înţelepciunea noastră ca şi părinţi şi mă gândesc doar că vreau să fie fericită dincolo de toate cele câte mi le doresc eu pentru ea!
Vreau să ştiu să-i fiu mereu aproape, să nu o dezamăgesc şi să ştiu să o las să zboare când aripile îi vor fi pregătite!
Chiar dacă s-a născut din noi, doi oameni ce ne-am dorit-o atât de mult, ce o iubim nefiresc de mult, ea, s-a născut pentru ea şi îşi aparţine în totalitate!
Cred că...asta trebuie să fie prima lecţie pe care trebuie să o înveţe un părinte!
Maria mea, are mereu picioarele pline de vânătăi... e ca şi un Red Bull... nu stă o clipă!
Aleargă fără încetare, râde, dansează, cade şi niciodată nu plânge.
Spune doar: "Mama taaaa! Buba! Îhî...", iar eu îi zâmbesc şi îi sărut buba să treacă. Mereu trece! Mereu mă pupă înapoi şi mă iubeşte: "Mama taaa, pupa, besc...".
Iar eu...mă topesc încet de dragul ei şi mă gâdil în suflet de atât de multă fericire şi bucurie!
Nimic nu poate egala cu fericirea pe care o vezi în ochii copilului tău, iar copila mea radiază!
Am în stomac roiuri de fluturi şi îi învăţ pe fiecare să zboare rămânându-mi!
Maria mea se numeşte Maria pentru că Mariei m-am rugat ani de zile pentru fiica mea, iar eu am vrut cumva să-i pot răsplăti în felul meu!
Ştiu că Maica Sfântă ştie cât O iubesc, dar vreau să existe mai departe prin bucata aceasta infinită de iubire şi strălucire care este fiica mea: Augusta-Maria!
LA MULŢI ANI PUIUŢA MAMEI!!!
12 august 2009
îmbrăţişare

(Sursa foto: internet)
mă strecor încet
între privirile noastre îmbrăţişate
ochii au întins punţi de mângâieri
în mijlocul tăcerii
mă atingi cu degetele sufletului
răvăşindu-mi lumea
în emoţii cu aripi străvezii
mă nasc la fiecare tresărire
îmbrăcată în rochie căpruie cu licurici
scânteiez de drag
inima şi sufletul mi le modelez mână
cu ea te mângâi şi tremur
în timp ce mă transform toată
într-o îmbrăţişare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

