7 august 2010

Am fost plagiată sau despre cum îşi permit unii să ne dezbrace de noi înşine în numele lor! Plagiatura în România sau despre furtul pe faţă fără ruşine!

Deci..., nu pentru prima oară în viaţă, dar pentru prima dată găsesc cu stupoare, că fără pic de bun simţ şi ruşine, o anumită persoană nu doar că şi-a însuşit textele mele publicându-le pe blogul său şi pe youtube, dar mai şi semnează cu aroganţă, nesimţire şi neruşinare sub ele pretinzând că sunt ale lui!

Ca să vedeţi despre ce vorbesc... uitaţi aici UNUL din blogurile lui:

http://gti-gt.blogspot.com/

iar mai jos filmuleţul cu poezia mea "Lună de purpură"...

http://www.youtube.com/user/GTx40#p/a/u/0/W4TWuURPnBk

Şi...ca şi când nu ar fi totul suficient pentru nesimţirea sa, a redenumit poeziile mele, pe unele le-a schimbat pe ici pe colo, iar filmuleţului de pe youtube i-a pus cu tupeu aceeiaşi melodie pe care i-o pusesem eu anterior când l-am publicat!

Habar nu am câtă nesimţire şi tupeu pot avea unii, dar de data aceasta nu am să-l las să îşi bată joc de munca mea de o viaţă! Am scris texte de când eram mică. M-am dedicat muncii mele. În timp ce unii preferă să facă altceva cu copilăria lor, adolescenţa lor, cu tinereţea,  eu am scris texte, mi-am scris şi rescris gândurile, emoţiile, sentimentele..., iar acum..., cineva care probabil în timpul acesta a  făcut altceva se trezeşte că e mult mai bine şi mai uşor să ia ce a scris altcineva, să modifice şi să publice în nume propriu, ca şi cum, nu ar conta absolut deloc că el nu a pus acolo nici măcar o trăire în afară de cea în care şi-a bătut joc de mine şi de creaţiile mele!

Cine nu are talent, nu are dreptul să îşi însuşească sentimentele şi talentul altcuiva! Nu e corect şi nici măcar nu e demn!

Dumnezeule!!!
Eu una nu pot să îmi revin...până şi mottoul meu de-o viaţă l-a luat şi l-a plasat pe blog: "nu cred ca in viata asta ne defineste ceva mai frumos decat iubirea si sufletul, la urma urmei ele sunt tot ce conteaza, restul este...inconsistenta...fara gust, fara culoare, fara ritm, doar goala si absurda!"

Cum poate cineva să fie atât de ipocrit şi de impotent intelectual, moral, sufleteşte??? Un gunoi de om fără pic de scrupule...! Mi-e şi teamă să mă mai uit pe blogul lui să văd ce a mai furat..., ce a mai modificat, cum a socotit să mă dezbrace de suflet pentru a se îmbrăca el în el...!

Deci.. după clipe bune de uimire, de şoc, de furie,....apar cu un Post Scriptum...

Când am spus mai sus: "Mi-e şi teamă să mă mai uit pe blogul lui ..." am avut dreptate să îmi fie teamă.

Acest om nu doar că a furat texte, dar a intrat pe forumul "Lovetime" unde eu am scris foarte multă vreme şi unde mai activez încă şi şi-a însuşit până şi topicul creat de mine "Grădina visurilor noastre", un topic deschis de mine cu mult timp în urmă...pentru mine şi pentru ceilalţi membri ai forumului. Acea grădină...era locul meu de linişte, era locul unde intram pentru a-mi face orine în suflet, în gânduri..., era puntea mea cu mine...era...Grădina mea secretă, dar acest om a socotit că nici la aşa ceva nu am dreptul. De ce aş avea, nu? De ce aş avea când alţii pot veni, citi şi în loc să se bucure şi să mulţumească pentru ceea ce au găsit sau regăsit acolo, pot să-şi bage picioarele în sufletul omului furându-i până şi clipa de linişte cu el însuşi...?!

.....

"Stimate" GT ştiţi unde aţi greşit? Când aţi crezut de bună cuviinţă să vă băgaţi cu bocancii în viaţa mea, în visele mele, în textele mele, în tristeţile mele, în iubirile mele, în sufletul meu... Ştiţi de ce?

VIAŢA MEA NU E NEGOCIABILĂ, CU ATÂT MAI PUŢIN SENTIMENTELE MELE!

Nimic, dar absolut nimic din viaţa mea nu îţi aparţine...sunt singura care am trăit-o şi o cunosc până în măduva oaselor şi a sufletului meu! Doar eu pot ştii cui se adresează poeziile, doar eu ştiu pentru cine am scris "Îţi mai aminteşti?" sau "Luna de purpură"..., pentru că eu am iubit acei oameni, pentu că eu am plâns, pentru că eu m-am frământat. Poate că tu poţi veni şi lua textele, poţi să le modelezi (acest fapt nu te sustrage de la legea în vigoare), dar nu poţi să îmi iei ce îmi aparţine de drept: ceea ce sunt eu şi ceea ce sunt aceste texte!

Eşti un om non-valoare, o nulitate umană fără etică, fără ...nimic! Eşti un zero care consideri probabil că cea mai bună metodă pentru a fi băgat în seamă este aceea de a copia şi a pretinde că tu eşti autorul!

Jalnic, patetic...nici nu ştiu unde îmi începe dezgustul şi unde mila faţă de o fiinţa ca şi tine...

O pânză periculoasă în care de data aceasta victima vei fi tu însăţi...rezultat al premeditării tale cu bună ştiinţă, al ipocriziei şi iresponsabilităţii!

Cum spuneam...viaţa mea, mie îmi vine perfect...nu mi-e largă, nu mă strânge...E A MEA! 

"... in noi, este atat de frig
incat am vrea sa ne imbracam
in orice strain
sa-l jupuim de sentimente,
de zambet,
de caldura,
de iubire
nemaicontand faptul ca hainele
in care si-au imbracat sufletul
ne sunt mai mari sau mai mici
la marime,
iar din maneci ne cad lacrimi
si nerosturi nespuse
cercuri, cercuri in mijlocul tacerii
ca si cand
aruncam o piatra intr-un lac linistit"

După cum se pare...sufletul meu, "haina lui", ţie ţi-a cam alunecat şi te-a dezmascat în cea mai perfectă postură: tu însuţi sau nulitatea unui om fără Dumnezeu!

În lumea asta sunt tot felul de oameni: proşti, nebuni, obsedaţi, impostori, aroganţi, nesimţiţi, egoişti,...pe tine nici nu ştiu unde să te încadrez. Nu că mi-ar face plăcere să te încadrez undeva..., nu că mi-ar face plăcere că am găsit în lumea aceasta un om ca şi tine..., nu că mi-a face plăcere să îmi găsesc textele terfelite, batjocorite, violate până în suflet de cineva care nu are pic de respect!!!


Probabil te-ai încadra perfect la ne-oameni...

Dacă totuşi ar fi să ai ceva din viaţa mea, acela e dezgustul faţă de o persoană ca şi tine! Atât ţi-a rămas!
Şi ştii ce e ciudat? Că poate dacă încercai şi tu acolo să scrii măcar ceva de la tine, din buzunarul sufletului tău, poate totuşi îţi rămânea demnitatea în proprii tăi ochi!

Eu, dacă aş fi acum tu...nu cred că mi-ar plăcea deloc ceea ce aş vedea...un mare gol fără identitate sufletească!

...............
















"Stimabile", aici sunt doar câteva printuri la blogul tău..., iar poezia redenumită de tine "colivia de vise" se numeşte "Lună de purpură" şi a fost, este o poezie cu dedicaţie specială, pentru un om atât, atât de iubit de mine...

Nici măcar atât nu ştii să respecţi? Iubirea unui om pentru un alt om? Şi asta ţi-o însuseşti, nulitate ce eşti? E dragul meu drag, e poezia mea pentru el, e cadoul meu pentru el... tu, ce sentiment ai de simţit aici în afară de faptul că ţi-ai bătut joc de toată munca şi viaţa mea???

Bun...şi acum...uitaţi aici...şi faceţi-vă cruce... Topicul meu "Grădina visurilor noastre" de aici...mutat aproape în întregime pe aşa zisul lui blog..."Grădina visurilor mele"



Priviţi cu câtă nonşalanţă şi nesimţire a luat tot...imaginile, textele...până şi sunetul grădinii mi l-a luat...
Nici măcar atât nu s-a ostenit...să schimbe numele topicului decât din "noastre" în "mele"!
A avut aroganţa grasă de a crede că până şi acel loc liniştit al meu unde îmi adunam gândurile şi sufletul în cel mai greu moment din viaţa mea...îi aparţine!


Foarte bine..."Domnule GT"... din Bucureşti care spuneţi că:

„Respectul se castiga, nu-l poti impune, nu-l poti cere. Trebuie mai intai sa te vezi si apoi sa vezi”…sau o formula mai completa, ar putea fi... „Respectand pe altii te respecti pe tine, dar uitand de tine vei fi uitat si de altii”…G.T.®"


(Sursa foto: GT Photography)

...ne vom mai întâlni, destul de curând şi într-o ipostază foarte neplăcută cred pentru "Dumneavoastră"...şi să ştiţi că şi pentru mine, dar ceea ce omul îşi face cu mâna lui fără să gândească se numeşte prostie, iar ceea ce face cu mâna lui şi bună ştiinţă se numeşte...aroganţă sau iresponsabilitate, iar în viaţă, toate se plătesc mai devreme sau mai târziu! Pentru tine, în această ordine de idei, ceea ce ai făcut se va plăti destul de curând!

Mailul care l-am trimis:

"Plagiatul este una, iar ceea ce ai facut tu se numeste cu totul si cu totul altfel. Este pentru prima data in viata mea cand simt frustrare si furie si regret acest fapt. Mi-as fi dorit sa nu existe persoana pentru care sa simt asa ceva.

Daca eu nu sunt Stimatul Domn Paunescu si sunt un poet debutant, inseamna ca sub textele mele sa scrie: publicat de G.T.® si nu  Ramona-Sandrina Ilie? ...cum ar fi de bun simt si normal? Pentru Domnia Sa ai stiut sa scrii "Cenaclul Flacara" cand ai preluat, dar pentru o persoana atat de nesemnificativa ca si mine nu ai stiut sa faci altceva decat sa preiei textele, sa ti le insusesti si atat? Adica merit sa se creada ca toate gandurile mele sunt ale tale, dar nu merit atata respect incat sa scrii sub textele mele autorul???

Ce fel de om esti Gabriel? Cum te suporti? Cum poti sa te bucuri de cuvintele ce ti se adreseaza pe blog stiind ca acolo nimic nu e al tau???

Cum spuneam...cred ca ne vom intalni in curand sub o alta forma deloc frumoasa si placuta...nici pentru tine, dar nici pentru mine. Textele pe care le-ai publicat sunt texte sub drept de autor aparute in diverse publicatii si intr-un volum de poezie! Despre drepturile de autor am vazut ca ai stiinta, pentru ca am regasit asta pe blogul tau:

"TOATE IMAGINILE AFLATE PE ACEST SITE SUNT PROPRIETATEA AUTORULUI SI NU POT FI FOLOSITE INTEGRAL SAU PARTIAL FARA PERMISIUNEA ACESTUIA, IN CONCORDANTA CU LEGEA NR 8/1996. LEGEA NR 8/1996 PRIVIND DREPTUL DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE"

Cu acestea fiind spuse...nu cred ca mai avem absolut nimic sa ne adresam! Nu esti un pusti care sa nu stii ce efect poate avea legea asupra ta si nici nu esti atat de inocent incat sa crezi ca un om bun este atat de prost incat sa te lase sa te joci cu el dupa bunul tau plac! "

Cum spuneam şi în mail, a fost plăcut să se folosească de textele mele, au fost frumoase, au exprimat destul de multe ca să se regăsească în ele, dar nu a găsit în el bun simţul şi respectul de a şi scrie autorul. Doar pentru că eu nu sunt Păunescu, Cărtărescu, Stănescu...a crezut de bună cuviinţă să ia textul şi să-l pună peste tot fără să scrie numele autorului!

Doar pentru că eu sunt un poet debutant şi nu am zeci de cărţi publicate, asta nu mă transformă într-un anonim pe care să-l plagiezi după bunul plac, considerând că a lua de la el te poate face apreciat, dar a da înapoi respect faţă de el te înjoşeşte!

9 comentarii:

Loredana spunea...

Imi pare rau pentru ceea ce ai patit!
Cunosc ceea ce inseamna furtul de proprietate. Desi si mie imi place sa scriu poezii, nu m-am aventurat niciodata sa le public pe blog tocmai din aceasta cauza. Eu inteleg sa semene unele idei ca doar oameni suntem, si poate ca gandim la fel sau simtim aceleasi lucruri, dar de aici si pana la plagiatul fara de rusine e un drum lung.
Si sotul meu a patit-o, el nu cu texte scrise ci cu fotografii, cu idei grafice pe care altcineva si le-a insusit. E foarte greu de demonstrat (la fotografii in special)cine are dreptate, in afara de data postarii.
Daca ai avut textele publicate in volum ai sanse mai mari intr-un eventual proces. Pe net e mai greu de demonstat, nu poti sti cine s-a gandit primul la ceva, indiferent cand e facuta postarea. Cine-l citeste pe el nu te citeste pe tine. Ii dai un avertisment de cateva zile sa stearga toate postarile critice, dupa care, daca nu intelege, cu copia site-lui il dai in judecata. Poti incerca sa-i inchizi site-ul, invocand drepturile de autor , facand o cerere catre cei (administratorii)ce au pus la dispozitie domeniul lui.

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Loredana, am posibilitatea să demonstrez că toate textele au fost scrise de mine, iar el ştie acest fapt - doar în ideea că e un nebun care chiar crede că el le-a scris...

Am şi instrumentele juridice necesare pentru a-l face să plătească pentru fapta sa!

Pe lângă asta sunt mai multe de spus pe care nu am să le spun aici...

Nu mai vorbesc de martori..., iar legea dreptului de autor scrie negru pe alb.

Deci, de teama de a nu fi plagiaţi să nu ne scriem gândurile şi textele pe blog sau pe net sau în reviste??? Cu instrumentele legale în mână să ne ferim de cei care ne fură???

Orice om normal poate demosntra că el e autorul. Există semnături de text, există originalitatea, există textele care sunt scrise pe zeci de siteuri de specialitate...şi mult mai multe!

Cu fotografiile nu este greu de demonstrat dacă ai aparatul. Orice aparat de fotografie are un fel de semnătură digitală...

Matilda spunea...

Draga mea, îmi pare sincer rău pentru această supărare a ta. Te înţeleg şi-ţi dau dreptate. Singura lecţie pentru acest fel de nesimţiţi este cea dată de justiţie. Neapărat trebuie să faci acest lucru, va fi un exemplu pentru ceilalţi amatori de FRAUDĂ. Îţi doresc tot binele din lume şi mult succes !

Crengu spunea...

Mda, omul, pardon, individul s-a simtit amenintat, acum blogul nu mai e public, e deschis doar persoanelor invitate.

PATRICKdan spunea...

foarte neplacuta situatia ...
probabil ca o actiune de acest gen dusa pana la capat ar putea constitui si un precedent juridic extrem de folositor in blogosfera, pentru situatii viitoare !
asa ca, iti doresc succes !

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Am discutat cu Gabriel... sau mai bine spus am găsit liniştea să îi ascult varianta.

Nu are nici o scuză, de aceea nu am să şterg ceea ce am scris la această postare. Nici pierderea unei fiinţe dragi, nici tristeţea, nici disperarea nu sunt motive care să ne împingă la egoism sau la plagiat - indiferent cât de mult ne regăsim în cuvintele celui plagiat. Dimpotrivă..., durerea ar trebui să ne ajute să căutăm liniştea şi să mulţumim pentru toate clipele fericite pe care le-am trăit!

O să mă mai gândesc ce voi face...

Liliana Drăghici spunea...

Ar trebui sa te interesezi daca "motivele" lui sunt pertinente. Din moment ce a discutat cu tine si a inceput sa-si justifice fapta, cautand sa te faca sa-l intelegi, inseamna ca este consient de riscurile la care s-a supus plagiind.
Daca sunt alte minciuni doar pt a scapa basma curata, nu mai ierta, "oameni" de genul asta nu merita nimic frumos pe lume pt ca nu stiu sa pretuiasca frumosul.

Eu voi fi alaturi de tine , orice hotarare vei lua, in instanta sau oriunde.
Dupa ce ai patit pe lovetime, mi se pare o lovitura extrem de urata pt sufletul tau curat si frumos. Este strigator la cer ca un talent ca al tau sa fie pangarit de persoane fara sentimente.

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Lili, nici chiar motivul lui nu poate justifica şi, nu cred că "furtul" de orice fel poate fi justificat. A fura sentimentele cuiva, nu poate sa completeze golul din noi, dar...să spunem că fiecare om merităm şanse ca să se creadă în noi. Eu nu voi fi niciodată aceea care aruncă piatra, pentru că şi eu greşesc unde poate habar nu am...

amelie spunea...

hm....si poezia din josul paginii...in care domnul se prezinta asa de frumos...e a mea...daca-ti amintesti, Lady draga...cu ea m-am inscris eu pe lovetime. Am descoperit de muuuuuuuuuuuuuult timp blog-ul lui...m-am amuzat...si de cele scrise, pentru ca stiam ca sunt majoritatea ale tale...mai sunt cred si din cele scrise de mine...dar am ras de numa la poezia de prezentare. Pentru ca desi "dansul este" un DOMN...a lasat in poezie cuvantul "ciuta...cand barbat cand copil". Si originalul este "ciuta, cand femeie cand copila"...Eh...asta-i viata. Poate ca a vrut sa simta cum este cand te apreciaza cineva asa cum te apreciaza pe tine a fiecare scriere. O zi buna si...sa-mi spui cand apare volumul tau. Mi-l doresc foarte tare. Pupici! Amelie