(Sursa foto: internet)
Doamne, cum trecea timpul când tu îl umpleai cu tine. Liniștit și frumos. Nimic rău nu putea să mă atingă. Nici măcar gândul că tu nu mi-ai fost deloc în viața asta. Și totuși, cu tine, totul a fost mai palpabil decât orice altceva cu altcineva. Îmi amintesc nopțile. Nopțile noastre când stăteam pe spate în airbă și număram stelele. Eu le culegeam din privirea ta, tu de pe buzele mele. Un cer de stele! Îmi amintesc cum îți citeam și tu îmi sărutai gâtul, umerii și îmi vorbeai despre sufletul meu. Apoi râdeam amândoi, iar cartea zbura cât colo. "Ce să faci cu ea? Mă întrebai. Nu știi că tu ești toată biblioteca mea? Toate poveștile frumoase ale lumii zac în tine! Vreau doar să le scot la lumină!". Și le-ai scos. Una câte una! Și m-ai făcut să le scriu. Pe toate este semnătura iubirii noastre și în toate am scris cu cerneala sufletului tău. Cândva, am să îți citesc! Viața asta iubite, nu ține o veșnicie! Se va naște și a noastră! Până atunci...ne vom iubi frumos. Disperat, nebunește, mut, dar frumos! Și etern! - Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger), Ramona-Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu