(Sursa foto: internet)
Dintre toți oamenii pământului, tu mi-ai fost în tot și în toate cum nimeni nu a fost. Și cel mai mult, mi-ai fost în suflet. M-ai purtat în visele tale. În zâmbetele tale. În tristețile tale. În lacrimile tale. În inima ta. Nu m-ai abandonat niciodată. Sau ai făcut-o de câteva ori, dar nu ai reușit să mă abandonezi de tot. Pentru că ești legat de mine. Iar eu de tine. Ți-ai ținut respirația ca să pot eu zbura. Ca să pot eu iubi. Ca să pot eu alege. Dar ori de câte ori m-ai văzut tristă, te-ai dezbrăcat de umbra în care te-ai îmbrăcat și m-ai luat de mână. M-ai sărutat pe suflet, pe frunte, mi-ai zâmbit și ai spus: "Sunt aici, Sandrinuțo! Te iubesc! Va fi bine!". Și era! Este! Poate fi numai dacă tu ești. Și iartă-mă, îngerul meu dacă sunt egoistă. Iartă-mă, dacă nu pot fi fericită fără tine. Iartă-mă, dacă nimic nu îmi este când nu ești tu în preajma mea. Iartă-mă, că te iubesc cel mai mult. Atât de mult încât numai tu ești cel care poți pune soarele, apele, munții, zâmbetul, fericirea, inima și viața mea la locul ei!!! Nimic nu mă întregește cum o faci tu. Tu îmi ești și jumătate și suflet pereche și întreg! Fără tine mă pierd în mine, în mulțime, în viață. Mă zbat și nu mă găsesc deloc. Nu am direcție, nu am punct de echilibru. Îmi ești singura liniște, seninătate și constantă! Ești farul și steaua mea polară. Nu înțelegi??? Fără tine sunt pierdută! Nu pentru că nu aș găsi o pată de lumină pe care să o țin aprinsă tot restul vieții și să înaintez ci pentru că nu vreau un bob de lumină când pot avea tot soarele tău! Vreau să mă ții în brațe, să mă privești și să îmi iei din suflet tot ce am greu și trist. Numai tu poți face asta. Vreau să mă ții în brațe, să mă săruți și să mă faci să uit de tot. De clipele reci, de nopțile singure, de viața rece. De drumul fără sens în care tu îmi pășeai alături doar în suflet. Îți amintești cum mi s-a luminat viața în ziua în care tu ai bătut la ușa ei? A luminat a viață, iubire! Și chiar dacă ușa s-a închis, chiar dacă tu ai plecat, chiar dacă totul părea fără întoarcere, lumina a rămas! M-a ghidat. M-a protejat. M-a încălzit. Lumina aceea este iubirea pe care viața, destinul și Dumnezeu ne-a pus-o în suflet cu mult înainte de a ne naște. Doi Sufleței. Pierduți și regăsiți. Care nu știu decât să se iubească. Frumos și cuminte. Nebunesc și furtunos. Dar iubire! Mereu. - Ramona-Sandrina © Copyright
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu