18 octombrie 2007

Ghid de orientare în spaţiu şi timp sufletesc...marcajele le găsiţi printre rânduri mici de o şchioapă :)

Oaspeţii hanului: Unde te-ai născut?

Lady_Allia: Într-un oraş cu blocuri înalte.Când eram copil (şi nu numai...) închideam ochii şi întindeam mâna...speram că aşa, am să pot atinge fruntea senină a cerului şi am să-i pot ciufuli măcar un nor somnoros şi alb.
Într-un oraş pe mal de apă repede unde mereu poposesc lebede, de parcă ar vrea să ne spună că aşa sunt toate amintitile... revin peste apele noastre din suflet...mereu albe, mereu acolo, mereu...
Într-un oraş cu nuferi, ape termale şi oameni frumoşi - Oradea.

Oaspeţii hanului: Mai ai fraţi sau surori?

Lady_Allia: Daaaa!  Mai am doi fraţi. Rareş şi Răzvan. Mi i-am dorit dintotdeauna. Mă rugam în fiecare seară la Doamne Doamne să îmi trimită şi mie un îngeraş cu care să împart ciocolata, căruia să îi zâmbesc, să îi cumpăr jucării, vată de zahăr şi de care să am grijă să nu cadă, să nu plângă... Îmi doream fraţi ca să fim mai mulţi de sărbători... Râsetele sunt mult mai fumoase când sunt mai multe... La un moment dat mă supărasem pe berze, dar cred că Dumnezeu a vrut să îmi arate că ele nu au nici o vină şi sunt doar nişte păsări frumoase, deoarece mi-a dăruit doi fraţi, două cadouri inestimabile...

Un blond cu ochi mici şi negri, cu zulufi creţi care nu ştia să-l spună pe V şi spunea Z . (Zaca mică, zaca mare!). Acum are 21 de ani, e student, nu mai este blond şi a învăţat să îl spună pe V. E un om frumos şi bun. Cu el mă tachinez şi mă "cert" mereu. Numai el reuşeşte să mă facă să răbufnesc şi să dau din suflet tot amarul, dar asta pentru că îi pasă şi mă înţelege. Nimic nu ar fi la fel dacă el nu ar fi aici. Când am aflat vestea că s-a născut...eram în vârful unui corcoduş...cam pe la etajul doi şi...am sărit pur şi simplu jos. Am luat-o la fugă pe uliţa satului, am intrat la tata în maşină şi...m-am oprit doar la maternitate. Un ten alb ca şi laptele şi doi bujori roşii precum doi bănuţi. Era perfect!

Prima mea mare dragoste!

Cel mic este o poveste cu ochi albaştri şi cu buze roşii precum fragii. Când era mic avea guriţa mereu pusă pe râs. Era vesel şi plin de entuziasm. Oarecum a rămas la fel...mereu mă face să râd, să uit, se maimuţăreşte ca nimeni altul, ne batem cu pernele şi facem şotii şi acum. Îmi pune mâna pe piept şi spune mereu câte ceva, iar când mă uit îmi dă peste nas...spre distracţia lui, iar eu...habar nu am cum...mereu o păţesc! Îmi spunea Ruţi la 3 ani şi aşa îmi spune şi acum . Are 18 ani, dar ştie exact ce ăşi doreşte de la viaţă şi de la el. Vrea să termine o facultate care să îi deschidă oportunităţi bune, îşi doreşte lângă el o persoană care să înţeleagă că un cămin se bazează pe dragoste, respect şi sprijin reciproc, pe emoţie şi spontaneitate. Dacă nu va fi din iubire, nu va fi deloc... E o minune de suflet!

A doua mea mare dragoste!

Am să-i iubesc mereu cu ochii şi sufletul prin care i-am văzut prima dată! Doua minuni! Minunile mele!

Oaspeţii hanului: Ce fel de mâncare îţi place?

Lady_Allia: Iubeam mâncarea făcută de bunica mea. ea gătea mereu cu suflet şi cânta când gătea. Şi eu fac la fel, dar niciodată nu am să gătesc ca bunica. Mâncarea ei era binecuvântată cu dragoste nemăsurată! Totuşi, iubesc orice mâncare în care a fost pus suflet :)! Ador însă cartofii pai cu ochiuri de ouă, mazărea şi pizza. Moşocoarna cu prune, minciunelele, clătitele. :) Cam tot :D. Nu sunt pretenţioasă.

Oaspeţii hanului: Ce îţi doreai să te faci când creşti mare?

Lady_Allia: Nu am vrut niciodată să cresc "om mare". Mi se părea că oamenii mari sunt absenţi. Ei nu mai ştiu zâmbi, sunt mereu trişti, se păcălesc singuri, complică lucurile, uită să se oprească din drum să privească o gâză, o floare, un copil...şi, ceea ce mă durea pe mine era faptul că ei nu cred în magie şi în Moş Crăciun, iar eu nu pot concepe viaţă din care să alungi copilăria de tot. Magia ei. Adică...cum să nu crezi în zâne, pitici şi Moş Crăciun??? Moş Crăciun este cel care indiferent cât de mari am fi ne face să visăm, să zâmbim, să încercăm noi emoţii, să rămânem copii mereu... Oamenii mari întotdeauna uită că defapt ceea ce contează cel mai mult în această lume sunt sentimentele şi trăirile, pentru că doar prin acestea rămânem şi doar acestea ne rămân în suflet... Oamenii mari dau mereu importanţă la orice şi uită mai întotdeauna de ceea ce contează cu adevărat!

Totuşi, pentru că am ştiut că nu am cum să nu devin om mare...mi-am dorit să fiu: o poveste!

 Oaspeţii hanului: Ce nume avea copilăria ta?


Lady_Allia: Jenica şi Dumitru :)! Bunicii mei. Şi Homorog. Satul unde am crescut, am râs, am urcat în toţi copacii, am bătut toate păşunile şi locurile, mi-am făcut căsuţe din paie, m-am jucat pe valea înconjurată de mâţişori, unde m-am simţit dorită, protejată şi iubită ca nici o altă nepoată! Copilăria mea s-a numit fericire şi...copilărie!!!
 
Oaspeţii hanului: Ce filme îţi plac?

Lady_Allia: Notebook, Tărâmul Umbrelor, Întâlnire cu Joe Black, Legendele Toamnei, Preţul Succesului, Stăpânul Inelelor, Alien, Războiul Stelelor, Tuck Everlasting, Pe aripile vântului, Mândrie şi prejudecată, Documentarele şi...

Într-o propoziţie...filmele care au un mesaj de transmis, care ne răscolesc, care trezesc în noi emoţii demult uitate.

Oaspeţii hanului: Ce cărţi îţi plac? Cu ce autor ai fi vrut să fi prietenă?

Lady_Allia: Toate! Cui nu-i plac cărţile? Mirosul, senzaţia când le ţii în mână, emoţiile pe care ţi le transferă... În cărţi poţi fi cine vrei tu să fi fără să îţi fie teamă! Nimeni nu poate opri eroul din tine atunci. Dincolo de asta, eu nu cred că există vreo carte care să nu transmită ceva...oricât de prost ar fi concepută şi construită...tot trebuie să aibă ceva, acolo...un mesaj, o bucată de suflet, o lacrimă care se prelinge în inimile noastre prin litere, un nume, o amintire, o iubire...

Dar, ca să nu dezmăgesc, îmi permit să extrag cinci, din cinci lumi diferite: Dune, Stăpânul Inelelor, O scrisoare de dragoste, Singur pe lume, Maestrul şi Margareta, Mândrie şi prejudecată, La răscruce de vânturi, Mătăniile, Puntea suspinelor, Cei trei muşchetari, Pretul succesului, etc

Cu ce autor? Tolkien...este singurul care a reuşit să descrie lumile din sufletul meu atât, atât de frumos. Şi, a vorbit cu elfii :)!

Oaspeţii hanului: Ce te relaxează?

Lady_Allia: Plimbările. Copacii. Păsările. Să ascult muizică. Fetiţa mea... E precum aerul proaspăt de dimineaţă pe care îl tragi în piept ca să poţi respira curat toată ziua...Ea îmi dă aripi, mă face să mă simt invincibilă şi o iubesc nespus...Cu mânuţele ei nefiresc de micuţe...face minuni!

Oaspeţii hanului: Ce te necăjeşte cel mai tare?

Lady_Allia: Minciuna, nepăsarea, nesimţirea, snobismul, lipsa de atitudine şi compasiune. Nu pot să înţeleg nici acum şi nu am să fiu în stare niciodată să înţeleg cum într-o lume cu atât de mulţi oameni mai există persoane care mor de foame şi copii care mor de cancer!

Oaspeţii hanului: Ce ai schimba la tine?

Lady_Allia: La mine? De ce? Nu sunt perfectă? :))) glumesc... Nimic. Eu sunt ceea ce sunt. Mi-am acceptat demult greşelile, eşecurile şi trecutul. Am învăţat să trăiesc frumos cu tot ce a fost. La început mi-a fot greu să trăiesc cu mine. Mi se părea că nu îmi sunt, deoarece la un moment dat mi-am pierdut gravitaţia, sensul, rostul şi pe mine împreună cu el, dar...am revenit la mine, atât cât să pot continua drumul fără el şi mă bucură asta. E ca şi cum m-am regăsit cu un bun şi vechi prieten...Viaţa se trăieşte acum şi imediat . Nu-mi permit să am regrete sau să mai ignor clipe! Am pierdut destul de mult şi oricum nu cred să pot prinde timpul din urmă, dar...am destul entuziasm să reuşesc totuşi, nu? Şi...să sper! Să sper în minuni...Se spune că dacă le ţii ascuns în tine se împlinesc! Poate...

Oaspeţii hanului: Care femeie din film crezi că te reprezintă foarte bine?

Lady_Allia: Ha, ...o întrebare ţintită direct în suflet. Emma Harte!
Emma Harte deoarece semănăm ca două picături de ploaie: viaţa este făcută să o trăieşti până la capăt indiferent câtă ură, luptă, trădare, sărăcie, neîmpliniri întâlneşti în drum... Într-un final...nimic nu rămâne netrăit şi neîmplinit! Nu? Şi...dacă e una din filmele de animaţie :) aş spune...Wendy! Şi eu cred în Peter Pan :D. Şi Allie...din Notebook... Într-o oarecare măsură cred că sunt mai mult Allie decât Emma... Şi Elizabeth din Mândrie şi prejudecată. Nu ştiu! Sunt puţin din fiecare personaj pe care l-am citit, pentru că am intrat în pielea lui şi a rămas câte ceva în mine din fiecare :)!

Oaspeţii hanului: Ce speranţe, planuri, gânduri ai pentru viitor?

Lady_Allia: Să îi ofer fetiţei mele o copilărie fericită, cu multe, multe clipe minunate..., o copilărie pe care să o poarte mereu cu ea în suflet, să nu o uite,... o copilărie liniştită...departe de lumea dezlănţuită din mine.

Să merg la casa lui Moş Crăciun şi să simt emoţii în degete şi în inimă când îl văd...precum un copil mic. Cred că o să-l sufoc cu îmbrăţişarea mea, dar nu cred că se va supăra pentru că el mă ştie de o eternitate... Ciudat este că în iarna lui 2006 mă rugam la Moşul să îmi facă un cadou unic în viaţă şi mi-a făcut... În acea iarnă s-a conceput minunea mea cu ochii mari şi strălucitori ca ai unui spiriduş! Mai am dreptul la o dorinţă...poate o va împlini odată, odată şi pe aceea...da... Mă gândesc că Moşul poate readuce şi iubiri...

Să găsesc sau mai bine spus să regăsesc acel loc "acasă"...locul unde sufletul fiecăruia se simte fericit. Ştiţi, eu l-am avut...faptul că ştiu cum este şi nu îl mai am pentru că am renunţat la el dintr-o naivitate a vârstei...doare cel mai tare!

Să scriu o carte pentru cei mici, dar şi pentru cei mari. Am început deja să scriu cartea. Astfel...dorinţa mea de a deveni "o poveste" se va împlini, iar eu voi "da mai departe" în felul meu oamenilor...

Oamenii ne duc mai departe ca şi pe o poveste...pe fiecare. Nici un om nu rămâne pe dinafară de suflet cuiva şi nici un om nu rămâne nerostit mai departe. Ei vor trăi mereu şi se vor continua întotdeauna cu..."Au fost odată ca şi niciodată..."

Să...mai revăd măcar o dată pe cineva...

Oaspeţii hanului: Ce iubeşti cel mai mult?

Lady_Allia: Pe Augusta, sufletul meu pereche... şi viata?! ... E grea, dar interesantă. Trebuie să stai mereu pregătit. E ca şi cum nu ieşi niciodată din antrenament. Când ai ieşit...eşti pus pe tuşă. În viaţă totul e nou deşi alţii au mai trecut pe acolo... Viaţa e imprevizibilă, eu sunt spontană şi asta trebuie să însemne până la urmă ceva frumos. Oricum...niciodată nu ştii de unde sare iepurele, iar zâmbetul trebuie să fie asemeni unei ferestre la uşa sufletului. Eu nu prea uit să zâmbesc şi...o fac din toată inima!

Oaspeţii hanului: Între un hotel şi un cort ce alegi?

Lady_Allia: Ce vă veni să mă întrebaţi asta? Vă pregătiţi să mă cazaţi în pod dacă vin în vizită la careva? Am dormit şi acolo la o nuntă... Aveam vreo 5 ani şi am fost cu bunicul şi ai mei la un văr de-al lor. Era la munte în Râmeţ Alba. După nuntă ne-a cazat la etaj...pe fân proaspăt deasupra porcilor :))).

Nu sunt simandicoasă. Îmi plac glumele, corturile, oamenii deschişi şi fără inhibiţii, buşteanul şi focul de tabără, ţârâitul greierilor şi al lăcustelor...cărările verzi şi reavăne de pădure..., potecile şerpuite prin munte... Muntele...mi-e drag să mor! Da, puteţi trage şi câte o înjurătură că nu mi se înfundă urechile...promit!

Oaspeţii hanului: Ce pasăre te reprezintă?Ce păsări îţi mai plac?

Lady_Allia: Şoimul! Pasărea aceasta este cu mine peste tot. Mă urmează oriunde m-aş duce. Parcă ar fi talismanul meu. Într-o zi..., un pui de şoimuleţ pe care îl auzeam cât era ziua de mare ţipând (cred că este cel mai frumos ţipăt ... nu doare) s-a oprit pe creanga unui stejar din faţa balconului meu şi mă privea curios. Eu mai că nu aş fi nici respirat ca să nu zboare, dar oricum nu zbura. Ştia...pentru că se uita drept în sufletul meu! Am zâmbit larg, iar el s-a ridicat încet...a făcut un rotocol prin faţa mea şi apoi tot mai departe. A fost o clipă de magie...ca şi cum ţi s-ar fi dat voie să intri o clipă într-o lume fermecată! În afară de şoim îmi plac toate păsările...chiar şi ciorile :). Sunt păsări inteligente şi dacă le urmăreşti îndeajuns de mult, îţi dai seama că sunt deosebite. Dar...iubesc cintezele, piţigoii, canarii, mierlele, bufniţele...nu ştiu, cum am spus, cred că îmi plac toate păsările deoarece ele mă îmbogăţesc sufleteşte prin ceea ce sunt ele. Când le aud, mă trezesc brusc tăcând şi zâmbind larg, larg precum un copil la o vitrină de dulciuri!

Oaspeţii hanului: Ce floare te reprezinta?

Lady_Allia: Floarea de cireş! Apare primăvara atât de frumos...trăieşte intens, moare lăsând în urmă viaţă, iar apoi revine iar şi iar... Nu e şi ea o poveste? Şi Floarea Crăciunului...

Oaspeţii hanului: Ce cultură te reprezintă? De ce?

Lady_Allia: Nu ştiu de ce, dar întotdeauna am simţit că eu nu aparţin acestei lumi ci unei alteia, total diferite. Fac abstracţie de la faptul că eu mă cred elf :))) şi recunosc că într-o altă viaţă simt că am trăit undeva în Asia. Iubesc tot ce ţine de cultura şi felul de a fi al acestor oameni deosebit de înţelepţi, frumoşi, plini de respect atât faţă de om cât şi faţă de natură, de istorie, de credinţă...

Mă reprezintă deoarece nici la ei, nici la mine...nu există lucuri cu jumătate de măsură, nu există lipsă de atitudine, de loialitate... Când iubesc o fac din tot sufletul şi se dăruiesc pentru că ei ştiu că sufletul este cel care ne scrie între coperţile lui.

Atât asiaticii cât şi cultura lor sunt...fără cusur...sunt compleţi, deplini, virtuoşi şi au un ritual al gingaşiei şi al perfecţiunii în tot ceea ce fac. Ei ştiu să înveţe de la adversari fără să şi-i transforme în duşmani..., iar pe duşmani îi onorează, îi respectă şi nu le este jenă să recunoască dacă i-au admirat... Uneori chiar speră ca în altă viaţă să fie prieteni!

Oaspeţii hanului: Dacă ar fi să te naşti altundeva, unde ai alege să te naşti? De ce?

Lady_Allia: Rivendell! Nu căutaţi pe hartă. Nu pe aceea... Pentru că reprezintă tot ceea ce visez fără să mă plistisesc vreodată...este tărâmul meu de basm. În viaţa reală aş vrea să mă nasc în Coreea sau Canada.

Oaspeţii hanului: Deci crezi în reîncarnare şi paranormal?

Lady_Allia: Mai ciudat mi s-ar părea să nu cred! Cred! Cred şi în suflete pereche, în stele, în lumi paralele, în vieţi în care te naşti ca să reclădeşti ce ai stricat în altă viaţă...

Oaspeţii hanului: Ai un exemplu de bărbat ideal?

Lady_Allia: Da, dar nu am să-l rostesc şi nici nu îl voi descrie. Dacă vă gândiţi neaparat la frumuseţe greşiţi. Omul dacă e frumos pe interior străluceşte la exterior... Să fie vesel, spontan, copilăros, responsabil, să iubească copii, să fie inteligent... Prefer să am cu cine discuta, visa, râde, decât să am alături un om la care în afara frumuseţii să nu găsesc nimic interesant. Toţi devenim bătrâni...ne schimbăm şi ne transformăm fizic. Important este să descoperim că putem fi frumoşi şi tineri mereu alături. Viaţa e destul de scurtă ca să te plictiseşti în doi :).

 Oaspeţii hanului: Îţi aminteşti de prima iubire?

 Lady_Allia: :) sunt oameni care să nu îşi amintească? Asta ca să revenim la bărbatul ideal, nu? :))) Da..., îmi amintesc. Îmi amintesc că este încă "acasă", este perfect, spontan, frumos, plin de căldură şi fce să treacă tot doar printr-o privire. Prima iubire se poate naște foarte devreme. Odată cu noi! Un suflet pereche. Poți să o cunoști și în vis :)!

Oaspeţii hanului: Spune-ne ceva către încheiere care să inceapa cu: "dacă..." ?

Lady_Allia: Dacă:

... mi-ar sta în puterea firii, aş ţine oamenii în loc dimineţilor albastre şi i-aş învăţa să nu mai alerge timpului ci să trăiască clipei, bobului de rouă, surâsului, primei raze firave de soare, ţârâitului de greieri, al susurului apelor, copacilor, păsărilor, norilor, al gânguritului unui prunc... să vadă frumosul din lucrurile mărunte care ne desăvârşesc ca şi oameni...

... aş fi o prietenie, aş vrea să fiu Sam - aş merge până la capătul tuturor întâmplărilor şi aş rămâne până la capătul capătului... Prieteniile adevărate nu ar trebui să se sfârşească niciodată! Poate doar atunci când noi nu mai suntem, dar, pentru că am spus că oamenii ne duc mai departe ca şi pe o poveste...nu cred că prieteniile se vor sfârşi vreodată!!!

... aş fi o poveste, aş vrea să fiu una înveşmântată în visele mele elfe cu graiuri dulci şi magie, printre frunze adormite şi păduri cu păr carunt - o poveste în care dacă rosteşti "Mellon" (prieten)...intri. Dincolo...e lumea unde fiecare poate fi orice şi oricine, iar copacii pot vorbi în timp ce piticii pun de-un popa prostul cu bursucii uituci... vrăjitorii citesc în stele, iar acestea râd şi se aleargă pe bolta cerească împreună cu vântul...

... aş fi o emotie, aş vrea sa fiu una cu fluturi şi îmbujorare....

... aş fi un film, aş vrea să fiu unul care se poate culege de pe obraji...

... aş fi un cântec, aş vrea să fiu unul murmurat între două priviri...

... aş fi o lume, aş vrea să exist prin ochii unui copil...

... aş fi...orice aş fi, aş vrea sa le fiu mereu dragilor mei şi ei mie. Fără Gărgăriţa mea şi fără iubire, nici o lume de-a mea nu ar avea culoare, gust,...rost!

...aş fi o clipă, aş vrea să fiu acea clipă de la 16 ani şi să nu mai trec niciodată...

Oaspeţii hanului: Vrei să îţi pui o dorinţă ?

Lady_Allia: Cine nu vrea? Da! Mi-am pus-o şi am înmulţit-o pentru fiecare dintre voi în parte!

Oaspeţii hanului: Vrei să ne transmiti ceva ?

Lady_Allia: Ma bucur să vă cunosc...Sunt fericită deoarecea viaţa ne-a aşezat drumurile în aşa fel încât ne-am întâlnit. Sper, ca din această fericită întâmplare să ne rămânem unul altuia printr-un gest, printr-un cuvânt sau printr-o simplă tăcere frumoasă ... atingerea dintre suflete să fie de bun augur, iar povestea noastră să înceapă cu..."A fost odată ca şi niciodată..."!.