Serile de toamnă au ceva din gustul iubirilor cuminți

 

Serile de toamnă au ceva din gustul iubirilor cuminți. Din mirosul bunicilor și îmbrățișarea mâinilor lor. Mâna bunicilor seamănă cu clopotul bisericilor, iar iubirea lor cu turlele înalte, pe care oriunde suntem le vedem. Palme din care crește lumina și căldura în mijlocul cărora am crescut noi. Serile de toamnă au ceva din timpurile de altădată și au gust de vată de zahăr plutind pe luciul unei cafele aburinde. Și cântă! Serile de toamnă cântă cel mai frumos a păsări ascunse printre ramuri, precum gânguritul unor copii, a lăcustelor și greierilor, a vântului care se pierde peste tot ca să îl regăsim mereu peste umeri, printre șuvițe. Un îndrăgostit care ne ține mereu în brațe, șoptind depărtări și apropieri. Amăgiri și vise. Dar ce frumos le șoptește! Serile de toamnă au ceva din sufletul nostru, dar cel mai mult, din iubirile coapte și cuminți!

Cu drag, 

Povestitoarea

Noapte bună, Sufletele mele dragi!