E mult întuneric în lume și în oameni.

 

Azi nu m-am trezit zâmbind. Am sufletul plin de pietre de moară. 

M-aș muta cu fata, sotul și pisicile mele în munți, în mijlocul pădurii și aș tăia tot accesul la lume. 

Aș avea în casă doar cărți, un pick-up bătrân, o peniță și multă cerneală. Eu. Ei, fiecare ce ar simți. 

Aș scrie mult și m-aș plimba. Nimic nu mi-ar lipsi din zgomotul infernal care s-a abătut peste lume și oameni. Poate doar piețele locale, unde văd fețe aproape familiare, care îmi amintesc de sat și bunici. De Dumnezeul din omul simplu!

E mult întuneric în lume și în oameni. 

Lumea a devenit o scenă înfricoșătoare pe care se dau tot mai des reprezentanții grotești, iar oamenii aplaudă, se mănâncă între ei și nu mai au nici un minim de decență și respect în răspunsurile sau atitudinea lor. 

Și totuși, este spectaculoasă lumina de dincolo de întuneric. Cea pentru care străbatem astfel de lumi stinse. 

Să fiți buni oameni, că de rău e plin deja în lume. Amintiți-vă că numai bunătatea este candela cu care putem lumina în viață și în întunericul din noi sau din oameni. 

Zi liniștită și cu înțelepciune vă doresc!