25 august 2008

Amintiri dintr-o zi cu ploaie


respir...inspir. in mod normal as fi tresarit la orice tunet. iubesc ploaia, dar tresar la tunete instinctiv. imi plac, dar mi-e teama de ele. nu-mi explic de ce, dar asa mi se intampla.

acum insa mi-e liniste. cerul arata ca o sarbatoare. e plin de lumina. tu ma tii de mana, iar eu iti mangai obrazul apropiindu-l de parul meu. te alint asa si te simt cum zambesti. iti simt rasuflarea si inima care zburda de bucurie si-mi povesteste despre iubire. iubire? da iubirea aceea adevarata, care ramane, care nu doare, care nu iti sta ca o mana inclestata in piept ci ca si o mangaiere. zambesc si iti iau mana in causul mainilor mele. o sarut. tresari. nu ai de ce. te iubesc tot, deci iti iubesc si mainile.

picuri mari si frumosi cad pe pamant, formand baltute - oglinzi de natura. zambesc. zambesc larg: "ce as mai dansa intr-una din ele".
ma ridic. ochii tai ma privesc stralucind. imi ridic mainile deasupa capului si ma leagan, ma invart, iar talpile imi ating cerul. cerul? da. asa simt cand sunt fericita.


in jurul meu sar stropi micuti, iar tu te-ai transformat intr-un curcubeu intins peste tot cerul senin al vietii mele.

Niciun comentariu: