în mine vor urla câinii

nimic nu mai este la fel...firescul s-a îmbinat cu nefirescul şi plânge crud...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

ţi-a sărutat tâmpla albă femeia aceea
şi ai lăsat-o
plecând
casa bătrână şi caldă din pământ bătut
ţi-a rămas
rece
mai fac încă foc în sobă şi cozonaci
în sărbători
mari,
dar mie mi-s mâinile tot reci şi plânse
deşi am cărbuni aprinşi
în suflet
de când ai plecat fără să închizi uşa,
şi totuşi cheia
nu se mai potriveşte niciunde
decât golului
colindele se vor auzi curând,
coşurile vor fumega încet şiroaie de lacrimi
cenuşii către cer,
iar în mine vor urla câinii