antiteze...

Asculta mai multe audio Muzica

noaptea fara tine pare a fi un tablou neterminat
o pata neagra fara capat peste care azvarlim la intamplare
doua-trei stele fara sclipire,
trasam o linie lactee aproape insesizabila,
iar intr-un loc gol mai la vedere pictam cu degetul aratator
o bila mare galbena cu ochi goi si asteptam
si asteptam sa respire
si...
SI...
si, nimic! era de asteptat!!!
totul pare a fi un film voalat nimic care sa te faca sa tresari
atunci,
se intampla ceva ciudat
o bucata de film se blocheaza si pare a clipi incontinuu
asemeni unei batai de inima
ca si o eroare de program din ochi incepe sa se prelinga ea...,
lacrima

pata neagra incepe sa tremure ca si cum am trece mana incet
deasupra unei ape, iar ea s-ar cutremura,
stelele stralucesc, se inmultesc, se ating, se contopesc cand lacrima
se intinde peste ochi ca o mare de sare si se tine cu aripile de pleoape
sa nu cada...
linia lactee devine dintr-o data vizibila si sidefata...
un sal pe care il putem culege sa ne incingem cu el la brau,
iar bila mare galbena...clipeste odata cu noi
ochii ei nu mai sunt goi...sunt irisi de vise stravezii
zburate in nopti

nu am sa stiu niciodata de ce ea...,
lacrima
o farama de suflet curgator vrea sa iasa din noi sa moara
doar pentru a ne lasa liberi
un fluture sarat din miez de om nascut unui singur zbor
a invatat noaptea sa respire!

si...
SI...
si, nimic! era de asteptat!!!
cum am spus: noaptea fara tine este doar un tablou neterminat
agatat de un nod in gat!

(panza e din nou neagra si goala, stelele nu mai sclipesc,
poate doar ea,...lacrima
se va multiplica repetand tabloul tremurator
pentru ca luna sa ma poata invata pe de rost, iar eu sa invat sa respir)