Într-un câtva timp, nici prea mult, nici prea puțin, am cunoscut adevărata dragoste...

(Sursa: Hanul Poveștilor)

Într-un câtva timp, nici prea mult, nici prea puțin, am cunoscut adevărata dragoste. Are ochii cei mai frumoși din univers. Mâinile cele mai protectoare. Gurița cea mai vorbăreață și zâmbăreață. Gândurile cele mai năstrușnice. Iubește să danseze, să gâdile, să se bată cu pernele, să fie alintat. E un nebunatic :). E frumos în tot ce face. În tot ce spune. E minunat și când tace. Iar când doarme....am mereu senzația că este Dumnezeu acolo alături de mine în toate. E liniște! Cea mai curată și liniștită liniște!!! Știu...știu...și iubirea voastră e la fel. Pentru toți a lor e cea mai frumoasă și așa trebuie să fie. Doar că eu acum vorbeam de a mea. Vorbesc cu dor. Vorbesc cu melancolie. Vorbesc cu dragoste și niciodată cu regret. A fost ca o primăvară-vară în care am învățat să ies din pământ, să înmuguresc, să înfloresc și să trăiesc! A fost ca un anotimp unic ce nu trece. Nu există iarnă pentru iubire. Iubirea nu e o boală care trece. Iubirea e un sentiment care se naște în suflet și trăiește atâta timp cât trăiește sufletul. Sper ca al meu să fie nemuritor. Cumva, trebuie să găsesc cheia, pentru că nu am de gând să îl las niciodată să moară, iar el să dispară! Într-un câtva timp, nici prea mult, nici prea puțin, am cunoscut adevărata dragoste. Nu am cunsocut-o în adolescență. Nici în tinerețea crudă. Ci acum. Am cunoscut-o dinainte de a mă naște și am avut fericirea de a-l regăsi preț de ceva timp. Și a fost...extraordinar! A rămas...neprețuit! Nici nu mai contează acum numele lui, nu e așa? Contează doar că e scris în mine pentru tot restul eternității și eu îl rostesc clipă de clipă ca pe o ultimă rugăciune! ♥ ~.....~ ♥ - Ramona-Sandrina

"Lumina mea, îngroapă-te cu mine
La primăvară poate încolţim. - Adrian Paunescu"

7 mar. 2014