Într-un câtva timp, nici prea mult, nici prea puțin, am cunoscut adevărata dragoste...

(Sursa: Hanul Poveștilor)

Într-un câtva timp, nici prea mult, nici prea puțin, am cunoscut adevărata dragoste. Are ochii cei mai frumoși din univers. Mâinile cele mai protectoare. Gurița cea mai vorbăreață și zâmbăreață. Gândurile cele mai năstrușnice. Iubește să danseze, să gâdile, să se bată cu pernele, să fie alintat. E un nebunatic :). E frumos în tot ce face. În tot ce spune. E minunat și când tace. Iar când doarme....am mereu senzația că este Dumnezeu acolo alături de mine în toate. E liniște! Cea mai curată și liniștită liniște!!! Știu...știu...și iubirea voastră e la fel. Pentru toți a lor e cea mai frumoasă și așa trebuie să fie. Doar că eu acum vorbeam de a mea. Vorbesc cu dor. Vorbesc cu melancolie. Vorbesc cu dragoste și niciodată cu regret. A fost ca o primăvară-vară în care am învățat să ies din pământ, să înmuguresc, să înfloresc și să trăiesc! A fost ca un anotimp unic ce nu trece. Nu există iarnă pentru iubire. Iubirea nu e o boală care trece. Iubirea e un sentiment care se naște în suflet și trăiește atâta timp cât trăiește sufletul. Sper ca al meu să fie nemuritor. Cumva, trebuie să găsesc cheia, pentru că nu am de gând să îl las niciodată să moară, iar el să dispară! Într-un câtva timp, nici prea mult, nici prea puțin, am cunoscut adevărata dragoste. Nu am cunsocut-o în adolescență. Nici în tinerețea crudă. Ci acum. Am cunoscut-o dinainte de a mă naște și am avut fericirea de a-l regăsi preț de ceva timp. Și a fost...extraordinar! A rămas...neprețuit! Nici nu mai contează acum numele lui, nu e așa? Contează doar că e scris în mine pentru tot restul eternității și eu îl rostesc clipă de clipă ca pe o ultimă rugăciune! ♥ ~.....~ ♥ - Ramona-Sandrina

"Lumina mea, îngroapă-te cu mine
La primăvară poate încolţim. - Adrian Paunescu"

7 mar. 2014

Citate în imagini

Nimeni, niciodată nu mi-a atins inima așa cum ai făcut-o tu...

 (Sursa: Hanul Poveștilor)

Din clipa în care te-am găsit te-am adăpostit în inima mea și te-am iubit! Am bătut cu tine în fiecare clipă a vieții mele și voi bate...până la ultima. Nimeni, niciodată nu mi-a atins inima așa cum ai făcut-o tu. Tu ai sărutat-o și ai trezit-o! Mi-e dor...! - Ramona-Sandrina

Din clipa in care te-am cunoscut am uitat sa dorm... Ma odihnesc iubindu-te... (N.A)

Te voi găsi, oriunde ai fi!

 

Te voi găsi, oriunde ai fi! Inimile noastre nu cunosc depărtări! ~ - Ramona-Sandrina 

Dansează cu mine...

 

(Sursa: Hanul Poveștilor) 

Dansează cu mine până la sfârșitul lumii și înapoi... ~ - Ramona-Sandrina

Eu sunt aici și te aștept...

Suflețel și Suflețica

 

 (Sursa: Hanul Poveștilor)

în zare, peste mări și țări,
peste ape și munți,
departe, departe,
atât de departe, încât privirea nu putea atinge,
trăia un bărbat
un bărbat
frumos, cum altul nu este și nici o altă poveste
nu l-a putut scrie sau descrie
deși, câteva,
au încercat și s-au dat peste cap de trei ori
să înfăptuiască magia,
dar el dispărea de fiecare dată din fața literelor,
din fața crăieselor și a sirenelor care îl strigau
se ascundea după colț de lume,
după strălucire de lună plină
așteptând,
așteptând un surâs anume, un glas anume, doi ochi căprui
pe care el îi știa din toate viețile lui, din vise, din gânduri
aștepta o femeie simplă,
fără farduri sufletești, fără cânturi de sirene,
un copil care să îi adormă la piept în nopțile reci
și să îi rămână și în cele calzi
care să alerge cu el de mână în zile bune și să îi stea la pas
și în zile mai puțin bune
în fiecare dimineață și seară și noapte
și clipă, el punea palma streașină la suflet șoptind încet chemări,
cuvinte de dragoste și alint
așteptări,
iar într-o zi, femeia-copil a apărut
depărtarea a rămas, dar
în zare, peste mări și țări,
peste ape și munți,
departe, departe,
atât de departe, încât privirea nu putea atinge,
trăia un bărbat, iar în sufletul lui, o femeie,
iar despre ei, despre Suflețel și Suflețica,
se tot scriu povești
la colț de suflet, în locul unde se naște iubirea
adevărată

(Suflețel și Suflețica, Ramona-Sandrina, Lady Allia)