amalgamuri

mai presus de toate te iubesc,

deși eu sunt o mare în apele căreia se adună viață
uneori îmi sparg sufletul de toate stâncile gândurilor
tumultos,
alteori, îmi plimb apele pe gleznele trăirilor mele
și nasc din mine pescăruși cuminți care doar ating cerul
liniștit,
iar când mă simt tristă, mă închid în mine ca să lupt cu lumea
temerilor din tot ce sunt eu și tu. noi. să o înțeleg de ce uneori
rănește ce iubește mai mult


poate într-o zi, voi ști de ce iubirea e hrană pentru peștii mărilor,
câteodată
și voi afla de ce ne ciugulesc durerile din suflet ca și cum noi
nu am fi acolo!

mai presus de toate te iubesc...