Mamă, mi-este dor
Dorul, știi că nu-i ușor
Și te voi suna după piesa asta
Du-mă vântule, unde-mi sunt gândurile
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă
Du-mă val de dor, unde nopțile nu dorm
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă
Du-mă ploaie tu, acolo unde griji nu-s
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă
Uită-mă puțin, să nu mă mai simt străin
Du-mă acasă, du-mă, du-m-acasă
Spuneam odată și oarecum mă repet…nu îmi lipsește nimic aici unde sunt. Am familia mea frumoasă, casa mea, siguranță financiară și nu doar, Mediterana care vălurește la doi pași, locuri minunate de vizitat și oameni frumoși, prieteni. Dar mi-e dor! Un dor care nu poate trece cu nimeni și nimic. Cu nici un loc nou și minunat sub soare! Cu nici un alt grai, cu nici o altă umbră de copac! Dorul de casa părintească, de mama, de tata, de frați, de locurile unde am copilărit, de România mea. Orice fac, oriunde merg, dorul acesta sfâșie și singura mea dorință este aceea de a mă întoarce într-o zi, acasă. Să am o căsuță mică, cu grădinuță de flori, de legume, curte și umbrar. E un vis poate prea mare, dar poate nu imposibil!
Ce plâns am tras…și cât de mult m-a impresionat faptul că a simțit să filmeze în casa părintească…
2 comentarii:
Tot tu spuneai ca tara e in noi, oriunde am fi, ne e in sange, ca dragostea... Suntem si tara, si fratii si parintii! 🤗
Una peste alta, acest album al Irinei Rimes este extraordinar, imi place foarte mult!
Da, tot eu spuneam și asta și oarecum așa este, doar că depărtarea ne face să vedem lucrurile mult mai clar. :) Mereu am spus oamenilor care vorbesc România de rău, că poate ar trebui să plece o vreme. Ar înțelege mult mai bine unele lucruri.🤗
Trimiteți un comentariu