poarta apelor

aerul se opri in mijlocul portii si suspina adanc. poarta plangea pana la ape, iar apele ii mangaiau radacinile batrane. pana la poarta doar iarba se juca sub trena vantului...cuminte: si iarba si vantul.
aerul se opri...

timp...

Tara Celor Care Nu Uita Sa Fie Copii

printre flori ascuns sta Jips un spiridus micut si nazdravan. are straie din catifea verde si stralucitoare pe care i le-a daruit zana cea buna cand s-a nascut - intr-o zi fericita...
ele niciodata nu se murdaresc si nu se schimba si cresc odata cu el. dimineata straiele ii stralucesc a bobite de roua, iar el alearga vesel peste flori sa le sarute petalele...si lasa gazele mici sa ii soarba din palme binecuvantarea unei zile noi...
in capsor Vantul i-a adus de departe, din tara Celor Care Nu Uita Sa Fie Copii o scufita rosie-rosie impletita de elfi din petale de mac si bobite de lacramioare..., in picioruse e incaltat cu niste ciubotici maronii confectionate din coaja celui mai batran copac al viselor noastre...- un ent frumos si intelept peste care timpul a uitat sa isi lase urmele...
seara...Jips isi aprinde licuriciul-felinar si canta...canta atat de frumos incat toata natura adoarme...in freamate dulci de amintiri...
copacii isi amintesc de pe vremea de cand erau doar mici ramurele fragede si firave...ce se indoiau si sub greutatea unei buburuze...tanguindu-se din nasucurile lor carne si pline de frunzulite verzi...pana ce mama sau tata ii lua sub ramurile puternice si ii adormea.
florile isi amintesc cum se ascundeau sub frunzele protectoare ale mamelor lor cand ploua...de teama picurilor ce pareau atat, atat de mari...
si...toata natura viseaza cat de frumos e sa fi mic, sa te alinte bunicul pe genunchii de ramurele noduroase...sa te sarute bunica imbratisandu-te cu frunzele ei din care se revarsa toata seva vietii...sa vina Mosul cu daruri impachetate frumos in ghinde fermecate...udate cu ploi de stele si sarutate cu vise de inorogi...
acum Jips doarme...a lucrat mult noaptea trecuta alaturi de Mos Craciun pentru ca ... incet, incet se apropie luna albului magic, a stelutelor de nea, a ingerasilor de zapada...a colindelor, a brazilor imbracati in globulete si betele frumoase..., iar ei trebuie sa se grabeasca - timpul e scurt si copii sunt multi...nu-i asa?
eu sper sa fie cate un copil in fiecare "haina" de om mare...

contemplare

timpul...se oprise. secundele stateau cuminti uitand sa respire. timpul...se oprise. in mijlocul lui dansau pe varfuri doua inimi: copila si mama!
timpul...s-a oprit!

Fereastra sufletului

"O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.
În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !
Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.

După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină??

Soţul ei îi răspunse:
"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "

Morala:

Şi în viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi..."

(Materialul postat nu îmi aparţine!)

Amintiri dintr-o zi cu ploaie

respir...inspir. in mod normal as fi tresarit la orice tunet. iubesc ploaia, dar tresar la tunete instinctiv. imi plac, dar mi-e teama de ele. nu-mi explic de ce, dar asa mi se intampla.

acum insa mi-e liniste. cerul arata ca o sarbatoare. e plin de lumina. tu ma tii de mana, iar eu iti mangai obrazul apropiindu-l de parul meu. te alint asa si te simt cum zambesti. iti simt rasuflarea si inima care zburda de bucurie si-mi povesteste despre iubire. iubire? da iubirea aceea adevarata, care ramane, care nu doare, care nu iti sta ca o mana inclestata in piept ci ca si o mangaiere. zambesc si iti iau mana in causul mainilor mele. o sarut. tresari. nu ai de ce. te iubesc tot, deci iti iubesc si mainile.

picuri mari si frumosi cad pe pamant, formand baltute - oglinzi de natura. zambesc. zambesc larg: "ce as mai dansa intr-una din ele".
ma ridic. ochii tai ma privesc stralucind. imi ridic mainile deasupa capului si ma leagan, ma invart, iar talpile imi ating cerul. cerul? da. asa simt cand sunt fericita.


in jurul meu sar stropi micuti, iar tu te-ai transformat intr-un curcubeu intins peste tot cerul senin al vietii mele.

Citate diverse

" Frumusetea lucrurilor exista in spiritul aceluia care le contempla. - David Hume "

"Fii atent la gandurile tale,
pentru ca ele vor fi cuvinte.
Fii atent la vorbele tale,
pentru ca ele vor fi fapte.
Fii atent la faptele tale,
pentru ca ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale,
pentru ca ele vor fi caracterul tau.
Fii atent la caracterul tau,
pentru ca el va fi destinul tau. - Talmud"

"Un cuvant e un arbore. Ca s-a nascut pe pamantul tau ori a cazut ca o samanta din lumea altora, un cuvant este pana la urma, o faptura specifica. - Constantin Noica, Creatie si frumos in rostirea romaneasca."


“Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” - Frank Herbert, Dune.

dirty dancing

...in ritmuri frumoase...
am invatat sa "cresc mare" ramanandin suflet acelasi copil.
am deschis fereastra aceea interzisa a iubirii si am privit. era defapt lumea mea.
lumea la care am visat mereu: o lume albastra, cu nori albi parca desenati, cu ochii caprui, cu zambet tandru si imbujorat, cu fluturi nebuni in stomac si-n priviri, cu iarba verde si talpi goale, cu umeri tineri si maini stranse...

...in ritmurile lor...
mi-a facut intotdeauna placere sa ma aflu

lacrimi de mim

pe buze lacăt de zâmbet
mâinile mi le-ai pus jurământ la spate
sufletul arlechin

am fost fluture
ştiam să zbor larg şi deschis
să desenez norii cu visele
să fac piruete vrăjite
acum...
ştiu să umblu pe vârfuri,
ştiu să stau în genunchi,
ştiu să fac tumbe,
ştiu să păşesc apăsat
acum mă simt...
urs liber între fiare de circ

iar, lacrimilor...
ce naiba să le fac lor?
curg singure fără mine
deşi le-am înfierat
cu toate lanţurile putinţei şi nepuţintei!

mă iartă!
de mâine le voi picta în negru
să creadă lumea
că aşa plâng
mimii!

crucificare

în palma stângă mi-am pus fruntea şi...tac!
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

încerc!
încerc!
chiar încerc să stau acolo
crucificată
cum m-ai pus tu din prea multă
tăcere,
dar,
iartă-mă!
iartă-mă!
fără să vreau când te văd
prind aripi
şi zbor chiar dacă în ele am ţintuite
cuie!

în mine vor urla câinii

nimic nu mai este la fel...firescul s-a îmbinat cu nefirescul şi plânge crud...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

ţi-a sărutat tâmpla albă femeia aceea
şi ai lăsat-o
plecând
casa bătrână şi caldă din pământ bătut
ţi-a rămas
rece
mai fac încă foc în sobă şi cozonaci
în sărbători
mari,
dar mie mi-s mâinile tot reci şi plânse
deşi am cărbuni aprinşi
în suflet
de când ai plecat fără să închizi uşa,
şi totuşi cheia
nu se mai potriveşte niciunde
decât golului
colindele se vor auzi curând,
coşurile vor fumega încet şiroaie de lacrimi
cenuşii către cer,
iar în mine vor urla câinii

Universul meu cu ochii mari

copila mea boreala

egoist vreau sa-mi fi doar mie...
acum
toate zambetele,
toate privirile,
toate rasetele,
toate ganguriturile,
toate lacrimile - apa vie numai mie egoist le vreau!
mai tarziu,
am sa te daruiesc
vietii,
oamenilor cruzi, dar fragili
primei litere,
primei imbujorari,
primului sarut,
primei iubiri,
primei lacrimi lebada
acum,
atunci,
mereu
radacinile iti vor fi in carnea mea adanc
de la primul scancet
sa pot sa le vindec la vreme grea
sa-ti ramana sanatoase
de floare de colt
in toate timpurile inventate si neinventate
am sa invat sa te privesc
pana si din ochi de Dumnezeu,
iar
eu am sa-ti raman egoist doar tie
copila mea boreala!