sunt
fiica ielelor ce trăieşte
în inima pădurilor şi
se zbenguie-n mijlocul copacilor bătrâni
sunt
cea care râde în zâmbet de lună
şi plânge în bob de rouă
sunt
pruncul ierbii şi al florilor
ce vă fură visele şi sufletul,
iar buzele îmi sunt otrăvite
de viaţă, zâmbet şi copilărie,
de râs şi de dansul nebun al norilor
pe fruntea mea curg ape cristaline,
în inima mea locuiesc munţii din poveşti,
în palma mea mugurii încing sarabande albe,
în sufletul meu urlă lupii şi ţipă liberi vulturii
sunt
vis
şi lacrimă
într-un roi de fluturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu