viata...

Viata...
O alee de parc toamna!
Sub pasi ti se deschide un drum acoperit de zeci de culori. Niciodata nu stii ce se afla sub pas - poate doar o frunza uscata, poate doar o culoare, poate doar o mireasma cruda ce iti cutremura sufletul, poate un drum frumos si lin, poate un val mereu nelinistit...cine poate stii?
Ma uit in urma, ma uit in prezent, ma uit in fata si totul pare un drum pe care sunt asternute aparent fara noima culori si miresme, pietre si praf.
Uneori nu stii unde sa calci. Te grabesti sa alergi - faci pasi uriasi - , iar drumul este plin de gropi, de rascruci.
Te opresti de multe ori nauc in mijlocul tau si nu stii in care parte a sufletului sa o apuci. Nelinistile, teama si nesiguranta de multe ori te izbesc de peretii inimii zgudindu-ti orice incercare - uneori alegi sa te retragi din nou in propriul sange si sa curgi la fel de orb ca si pana atunci, iar alteori o iei inainte...
Ici si colo cate un palc de iarba... - o floare razleata, un fluture pierdut - zici pe moment -, un tril de pasare - si de atata praf inghitit, cateva clipe stai sa iei o gura de aer curat strecurat ca si o oaza pierduta undeva in adancul fiintei tale.
Atunci, de abia atunci reusesti defapt sa vezi ca nici gropile nu sunt mai multe decat firele de iarba, ca nici praful nu e mai mult decat azuriul cerului, ca nici rascrucile nu sunt mai multe decat urcusurile si...zambesti: ti-ai amintit de fluture!
Nici el nu a fost intamplator acolo!
Avea ceva de spus, avea ceva de aratat. Fluturele ne arata defapt ca in mijlocul locurilor ce par goale mereu exista ceva care sa le umple de lumina; ca in mijlocul caderii mereu exista aripile pregatite pentru zbor; ca in mijlocul clipelor, iubirilor, sperantelor, lucrurlor, oamenilor pierduti mereu exista alte clipe, iubiri, sperante, lucruri, oameni care asteapta sa fie lasate in sufletul si viata ta!
O fereastra inchisa niciodata nu va impiedica lumina si soarele sa patrunda inauntru, decat daca noi insine vom decide sa ne zavoram in spatele intunericului din noi!

Viata mea pana acum a fost cate ceva din toate, dar pana nu demult nu am fost altceva decat o larva de fluture inchisa intr-o lume in care numai visele patrundeau pe fereastra asemeni unor licurici - speranta nu murise - lasasem fara sa stiu o gaura micuta in geam!
Nu stiam cum arata un cer instelat, nu stiam ca luna poate coboari pe chipul meu in fiecare seara, nu stiam ca norii ascund ceruri atat, atat de frumoase si nu stiam ca aripile pasarilor sunt folosite pentru zbor, dar in "neviata" mea mereu mi le-am imaginat pe toate.
Poate de asta nu am uitat niciodata ca Dumnezeu alaturi de trupul sufletului mi-a lasat doua aripi, iar cand am vrut sa zbor am stiut de prima data ca POT sa o fac si...mi-am deschis aripile larg, am tipat crud tot trecutul si m-am ridicat libera in oceanul de azur pe care l-am visat de atata vreme!
Pana in ziua in care am decis sa las soarele sa intre in intunericul meu nu am stiut ca viata poate sa fie atat de frumoasa, ca visele se pot implini, ca noi ne apartinem noua ca sa ne putem darui cu toata frumusetea si dragostea de care suntem capabili fiintei iubite, copiilor, familiei, oamenilor!!!
Cand am invatat acest lucru in ochii mei s-a adunat atata culoare, caldura, recunostinta, fericire si stralucire incat am invatat sa stiu ca rostul fiecaruia dintre noi este sa speram ca intr-o zi vom iubi si vom fi atat de iubiti incat toate vor stii sa prinda sens in viata noastra si ceea ce pana atunci era doar intrebare, atunci in sfarsit se transforma intr-un raspuns clar!
De atunci am stiut ca pentru a fi fericiti in viata trebuie sa facem alegeri, dar pentru a fi cu adevarat fericiti in viata trebuie sa stim sa facem propriile alegeri!
Eu am ales! Alegerea mea a ranit probabil asa cum orice alegere raneste, dar sufletul meu e impacat pentru faptul ca am ales ceea ce am considerat a fi mai bun si mai corect pentru toata lumea. Am ales iubirea! Daca as fi ales sa raman as fi ales tradarea si minciuna. Mi-as fi tradat viata, sufletul si propriile convingeri si indirect as fi tradat viata, sufletul si convingerile altor oameni dragi mie si a celui pe care am ales sa-l iubesc!
Alegerile dor, dar este bine sa alegi inainte de a deveni sclavul unor alegeri prea tarzii!

Alegand atunci...viata si zborul meu a devenit o viata si un zbor comun si nimic nu este mai frumos decat sa traiesti o viata in doi!
E ca si cand ai stii ca poti sa iti imparti inima, sufletul, trupul in doua si sa-l daruiesti altcuiva spre pastrare fara teama ca te va frange, ca te va sfasia...pentru ca intotdeauna in locul jumatatii tale o vei avea pe a lui.
Nimci nu a fost usor si nimic nu ne-a facut viata sa ne fie mai usoara. Am invatat insa impreuna sa trecem peste tot si toate ce ne-au fost grele si am invatat sa stim ca nimic nu este imposibil...nici macar imposibilul! Tot ce are o limita poate fi depasit! Depinde doar sa stii ca atunci cand e sa te inclini ai o baza solida care niciodata nu te va lasa sa cazi sau sa te frangi!

Acum stiu ca nu voi mai fi niciodata singura. Nu am sa fiu singura nici cand nu am sa mai fiu! In sufletul meu mereu vor exista doi ingeri: sotul si fiica mea - doi ingeri care au sa-mi incalzeasca intunericul si sufletul oriunde va fi sa fiu!
Acum stiu ca niciodata nu voi muri! Intotdeauna am sa raman aici si am sa ma bucur prin bucuria copilei mele, am sa rad prin rasul copilei mele, am sa fiu fericita prin fericirea copilei mele, am sa fiu lacrima cand ea va fi trista, am sa fiu pamantul cand ea va ingenunchea...am sa fiu tot ce va trebui sa fiu pentru ea...prin ea!

Si pentru ca astazi...18 octombrie 2007 Puica mea are o luna...vreau sa-i MULTUMESC pentru ca a luptat sa ramana langa noi, pentru ca a luptat sa poata sa scoata primul scancet, pentru ca a luptat sa ne putem cunoaste, pentru ca a luptat sa putem sa o iubim si sa ne iubeasca, pentru ca a luptat pentru dreptul ei la viata..., pentru ca a luptat sa fie un fluture care are ceva de spus si de aratat inca de la prima lui batere din aripi!!!
Iti doresc Puica mamii cat mai multe luni inflorite si inmiresmate, cat mai multi ani in care sa stii sa culegi culorile toamnei, stelutele iernii, ciresele verii si mugurii primaverii! Iti doresc sa ai un drum cat mai lung si mai frumos! Sa cunosti alei pline de flori si fluturi, in care pietrele doar sa cladeasca nu sa impiedice, in care praful doar sa cimenteze nu sa asfixieze, in care durerea si lacrima sa existe doar pentru a stii ca pentru orice tel in viata trebuie sa lupti cu tot ce ai mai bun din tine, iar durerea de cele mai multe ori e cea care ne face mai buni, mai umani, mai calzi si ne invata sa mergem mai departe!
Iti doresc sufletul meu sa nu uiti nici o clipa CE si CAT INSEMNI TU pentru NOI DOI! Ai fost dinainte de a te naste UNIVERSUL NOSTRU, iar noi vom fi mereu stelele care vor straluci pentru ca tu sa stii mereu unde sa te indrepti cand te vei pierde, ca tu sa stii ca intunericul defapt ne arata ca exista lumina, ca tu sa stii ca niciodata nu vei fi singura...undeva, mereu, doua stele vor arde continuu de dragul si binele tau!!!
Sa ne cresti mare iubita noastra si sa ne fii fericita!