(Sursa foto: internet)
în jurul meu e doar întuneric şi rece. vreau să mă mişc, dar nu pot. vreau să ţip, dar nu pot. frigul mă cuprinde încet, încet, iar eu simt cum mă acoperă şi mă pătrunde ca pe o bucată de carne oarecare.
mi-am dat seama că sunt într-un coşmar şi tac şi mai mult în mine. tac şi plâng. mă frâng asemeni unor aripi. mă aud trosnind şi strâng din dinţi.
credeam că doare, dar...nu mai doare. acum...nu mă mai doare nimic.
mă ridic şi dau tot pământul la o parte...: crucea, florile artificiale, ceara de pe mâinile încă tăcute şi realizez că toţi cei care mă iubesc nu au fost pe acolo.
ei îmi sunt încă pe suflet încercând să mă resusciteze cu toată dragostea lor: "iubitele nu mor!1,2,3 poţi! - mama e invincibilă în suflet de copil! 1,2,3 poţi! - dragostea nu se frânge...ea zboară şi într-un fulg!!! - ne auzi? poţi!".
o lacrimă mi-a urlat pe obraz!
am fost doar un tunel prin care au trecut gânduri întunecate. pe moment, nu au ştiut unde e ieşirea şi s-au învălmăşit de teamă. în desişul din mine nu se mai vedea luminişul, dar au auzit soarele strigând "mama" şi au învăţat să alerge cu ochii închişi spre îngerii din noi.
încă un şoc cu dragoste şi mânuţe mici şi gata...a trecut coşmarul.
sus... cred că mai pot totuşi să mă ridic?!
mă sprijin de-un om Dumnezeule!
mă sprijin de-un om...!
10 comentarii:
"am fost doar un tunel prin care au trecut gânduri întunecate. pe moment, nu au ştiut unde e ieşirea şi s-au învălmăşit de teamă. în desişul din mine nu se mai vedea luminişul, dar au auzit soarele strigând "mama" şi au învăţat să alerge cu ochii închişi spre îngerii din noi" - impresionant, Lady Allia, impresionant...
Da, impresionant si cutremurator! M-au trecut fiori, mi-am amintit de stari demult simtite!
te iubesc ,sisulet...or trece toate .cand? nu stiu dar stiu ca niciuna dintre noi nu va renunta.te iubesc cu toate cosmarurile dar,mai ales, cu toata lumina si caldura din sufletul tau minunat
Cristian, mă bucur să te ştiu în preajmă. Mulţumesc pentru cuvintele mereu frumoase!
Crengu..., uneori viaţa e cu dus-întors, un boomerang, dar ştii ce? E bine că e aşa..., ne ţine mereu în priză, atenţi la ceea ce ar putea să fie şi poate nu a fost niciodată!
Mulţumesc şi ţie fată dragă că eşti pe aici! >:D<
Sis..., nu ştiu când vor trece, dar ştiu ce oameni minunaţi port cu mine în suflet şi ce oameni minunaţi am lângă mine :), iar asta cu siguranţă mă va ajuta şi pe tine la fel draga mea Lili.
Mai ştii în ce împrejurări grele ne-am cunoscut? Atunci mi-am spus că nu există mai greu de atât, dar iată că există. Aşa şi acum iubita mea surioară!
Probabil va trece mai repede decât ne aşteptăm, iar peste o vreme vom găsi şi noi liniştea la care am visat mereu.
Azi uitasem pentru câteva clipe câte surprize minunate ne ţine pe pălmi viaţa şi un suflet frumos mi-a amintit că imposibilul se realizează cu entuziasm! Uitasem că mi-am ales acest motto pentru că mă reprezintă...
TE IUBESC LILIANA MEA!!!
Sunt prin preajma, chiar si atunci cand nu pare. :) Si da, imposibilul se face posibil cu entuziasm sau, cum mi-a scris mie cineva pe blog, adevaratii marinari se cunosc pe furtuna!
>:D< de departe!
in drumul meu printre stancile din viata m-am obisnuit atat de mult sa urc incat o zi fara o serpentina ma face sa ma simt vinovata.mi-e frica sa-mi plang durerea, mi-e teama sa-mi tip neputinta fiindca ingerii imi stau atat de aproape...nu suferintele imi vor fi sfarsitul ci departarea de voi:copiii mei, parintii mei minunati, voi, cele trei minuni care-mi sunteti temelie si sufletul meu pereche .atata timp cat existati eu am un drum de strabatut .nu pot sa privesc in urma,as aluneca imediat de pe marginea prapastiei din care cu greu am iesit.
sa nu ma uiti, sis, sa nu te indoiesti niciodata de sufletul meu chiar daca , de multe ori uita sa mai respire.
:) mulţumesc Crengu. Şi eu sunt aproape de tine, chiar dacă tac şi doar "te citesc".
Ştii...degeaba e bun marinarul dacă se înneacă corabia :))) - glumesc - eu sunt aia care muşcă din pământ, stă puţin şi plânge şi...gata, sus :). Să stai prea mult într-un loc e timp pierdut :) dacă nu e în folosul tuturor!
Te îmbrăţişez draga mea!
Surioara mea... cum să te uit? Mă rog pentru tine în fiecare seară. Mă rog să îţi fie bine, să vă fie bine, să ajungi într-o zi în poieniţa vieţii unde să te poţi bucura de tot ceea ce ţi-a fost răpit până acum.
Serpentinele...draga mea, sunt cele care ne definesc şi ne păstrează buni. Tu eşti un om bun...prea bun Liliana! Sus fruntea sufletului iubita şi zâmbeşte...cei care te iubesc cu adevărat îţi sunt alături pentru totdeauna!!!
Trimiteți un comentariu