27 iulie 2010

Să fi fericită Lili a mea...!!!



Draga mea surioară..., probabil ai crezut că te-am uitat sau probabil ai crezut că sunt supărată. Am fost. Nu supărată ci mi s-a pus un nod de emoţie, de tristeţe, de fericire în suflet şi... a trebuit să-l las să izbucnească în cuvinte, altfel te-aş fi sunat şi aş fi tăcut, aş fi creat un articol din imagini şi melodie...

Am primit mailul tău. Poate nu când l-ai scris, dar l-am primit. Tu, mai mult decât oricine ştii cât de mult te iubesc şi te doresc fericită, cât de multe clipe am pierdut departe de tine şi cât de multe clipe aş vrea să recuperez avându-te cât mai aproape. Tu, mai mult decât oricine, poţi să mă înţelegi în aceste clipe când cu un ochi râd şi ţip şi mă bucur, iar cu celălalt lăcrimez pentru că încă odată kilometrii şi circumstanţele ne-au învins.

Nu am fost acolo sis... nu ţi-am putut atinge obrajii, nu ţi-am văzut ochii, nu am putut să îţi aranjez măcar o buclă şi oarecum, simt că viaţa m-a pus pe tuşă într-un moment în care eu îmi doream să zbor.

Dar..., viaţa e cu piedicile ei, iar eu cu zborurile mele. Poate să îmi răpească momente, dar nu poate să îmi răpească sentimentele, emoţiile şi fericirea. Poate să mi te ţină departe, dar nu poate să facă nimic seara când adorm şi mă gândesc la tine, când mă rog pentru tine şi când te sărut de noapte bună...

Cândva, îţi spuneam că nu cred să existe pe lumea asta vreun bărbat care să merite cu adevărat devotamentul tău deosebit, căldura ta, iubirea ta atât de minunată... să merite omul şi femeia care eşti!

Totuşi, când l-am cunoscut pe Cătălin şi v-am văzut împreună...am zâmbit. Am înţeles că s-ar putea să mă înşel şi să existe un om care să ştie să aprecieze sentimentele tale frumoase, exuberanţa ta, entuziasmul iubirii tale, loialitatea ta, sprijinul tău şi mi-am dorit mereu să nu mă înşel.

Mi-am dorit ca orice ar fi să înţeleagă că pentru a fi iubit nu trebuie decât să aibă curajul de a se lăsa iubit şi de a iubi fără inhibiţii!

Indiferent cine ar fi fost l-aş fi rugat un singur lucru: să te facă fericită şi să îţi fie aproape până la capătul capătului, pentru că cel mai uşor în lumea asta este să ne jucăm de-a iubirea, iar apoi să plecăm, lăsând în urmă oameni schiopi de o aripă!

Deci..., pentru că nu am fost alături de voi acolo în biserică, îl rog pe Cătălin aici...

"Să ai grijă de ea Cătălin pentru că este firavă şi fragilă, indiferent cât de puternică pare! Ai grijă de ea mai ales pentru că este un om deosebit de bun şi de plin de calităţi! Ai grijă de ea pentru că este o femeie în sufletul căreia se naşte magia şi minunea, căldura şi tot ce este mai frumos! Ai grijă de ea pentru că te iubeşte aşa cum puţini oameni au norocul să fie iubiţi! Ai grijă de ea pentru că de acum este a ta şi o iubeşti, iar iubirea trebuie protejată, respectată, admirată, dăruită şi primită în fiecare clipă până la ultima...altfel, se transformă în cu totul altceva! Şi..., îmi permit să te rog să ai grijă de ea, pentru că ea e...Lili a mea, unul dintre cei mai iubiţi oameni din viaţa mea după Augusta!!! Să nu mi-o răneşti nici măcar cu o lacrimă...te rog!"

Sis...ţi-am fost alături mereu, iar acum, mă bucur pentru tine, deoarece ştiu cât de mult îl iubeşti pe Cătă şi ştiu cât de mult înseamnă el pentru tine. Sunt fericită şi emoţionată şi aş avea atâtea să îţi spun, dar îţi spun doar: FI FERICITĂ LILI A MEA!

Fi fericită pentru că meriţi şi pentru că ştii să iubeşti ca nimeni altcineva!

Vă doresc o căsnicie...nu de piatră, pentru că piatra deşi clădeşte e rece... vă doresc o căsnicie plină de căldură, de înţelegere, de apropiere, de iubire şi frumuseţe!

Vă doresc să zburaţi o viaţă întreagă împreună şi să adunaţi cele mai frumoase clipe şi momente pe care doi oameni le pot aduna, iar la sfârşit, să puteţi zâmbi senini şi fericiţi ştiind că mai multă iubire nu poate exista!

Vă iubesc dragii mei, te iubesc Lili a mea...
Am avut o năşică şi am câştigat doi năşici frumoşi, pe care i-am dorit întotdeauna alături de noi în familie!




Volumul de debut "farul de la capătul tuturor lumilor mele" va vedea tiparul

Datorită unei persoane foarte speciale şi dragi mie care a avut de ani de zile încredere în "căldura, frumuseţea şi puterea din sufletul cuvintelor mele"..., datorită susţinerii constante a unora dintre voi...am dat naştere motto-ului care mă reprezintă: "Cum facem imposibilul? Cu entuziasm!" şi...am trimis manuscrisul către editură. A fost acceptat, trebuie să primesc descrierea CIP de la Biblioteca Naţională...vor urma apoi alte câteva procedee şi....apoi dăm petrecerea de bun venit al cărţii!

Ceea ce mă face fericită este faptul că am prelucrat-o în totalitate...de la manuscris la copertă şi sunt foarte mândră de mine ... fără pic de modestie :D de data aceasta!


Pentru a vă face idee despre ce va fi să fie... vă prezint 
UN VIS ÎMPLINIT: 


VĂ MULŢUMESC DIN SUFLET PENTRU IMBOLDURI, SUSŢINERE ŞI ÎNCREDEREA 
PE CARE MI-AŢI ACORDAT-O MEREU
chiar şi atunci când eu nu o mai aveam!

talismanul meu la drum de viaţă



credeai că te-am uitat,
credeai că te-am pus undeva pe un raft prăfuit de timp
şi te-am lăsat acolo să şopteşti lumina

nu te-am uitat să ştii...
cum poţi uita un om căruia îi place să privească
un curcubeu în alb-negru şi să ţi-l redea în toate culorile universului?
cum poţi uita un zâmbet  care vorbeşte
şi dansează sub priviri pline de sclipiri?
cum poţi uita un suflet care te-a ţinut în braţe de atât de multe ori
încât al lui a uitat să respire?

credeai că te-am uitat,
credeai că te-am pus undeva unde cortina se trage repede
şi te-am lăsat aşa să îngenunchezi aşteptarea,

nu te-am uitat să ştii...
eşti talismanul meu la drum de viaţă!

26 iulie 2010

Emanciparea femeilor, vulgarizarea vieţii....

 Rectificare:

Pentru că am primit un mail de la o persoană dragă care are darul mai mereu să mă facă să zâmbesc şi în doar câteva cuvinte îmi spune că defapt soarele e la loc pe cer :)))..., iar ploaia tot va picura indiferent dacă sunt eu emancipată au ba ... mă văd oarecum datoare cu o explicaţie pentru aceia dintre voi care dintr-un anume motiv îmi rămâneţi mereu aproape şi vă place ceea ce scriu.

Acest articol nu se vrea a fi o generalizare. Nu sunt atât de absurdă sau nebună sau lipsită de cultură încât să susţin aberaţiile despre cum ar fi fost dacă nu exista emanciparea. Sunt femeie şi beneficiez de anumite drepturi şi ibertăţi în urma unor mari sacrificii. Datorită acestei emancipări pot astăzi să particip activ la educaţia fetei mele, pot să scriu, să socializez cu voi, să am o altfel de educaţie, pot să aleg ce vreau şi ce nu vreau... şi mă rog...sunt mai multe beneficii.

Articolul s-a vrut a fi mai mult un articol pentru luat şuturi. Adică, dacă tot nu vă pot scoate din carapacea voastră altfel...vi-am dat o picanterie ca să mă contraţi :), dar unii cred că aţi fost şocaţi...cunoscându-mă. Probabil vi-aţi spus că am păţit ceva sau că în acest articol nu sunt eu.
Hai să spunem că aveam nevoie de "şuturi în fund" :))) şi da, unii chiar mă cunosc mai bine decât cred ei.

Oricum, articolul a făcut doar o mică plimbare în trecut şi în prezent şi a prezentat doar o parte...educaţia atunci şi acum. Cred că ăsta e miezul subiectului defapt şi nu emanciparea per ansamblu :).

*******

Cu o săptămână în urmă, am fost plecată la ţară, în locul unde am crescut, unde am învăţat să preţuiesc oamenii, vorba caldă, sufletul şi, mai mult ca şi orice am văzut cum poate face minuni o femeie în casa şi sufletul bărbatului!

Deoarece de la amiază până spre seară nu se poate munci..., iar eu elimin televizorul din viaţa mea în proporţie de 90%...,  în clipele de răgaz prefer să citesc pe pătură la umbra nucului cu care am copilărit. Noi doi nu avem secrete :). Ne iubim sincer şi necondiţionat. Am observat însă că asemeni mie a mai îmbătrânit, şuieră mai altfel când îl mângâie vântul şi are chiriaşi noi...o familie frumoasă de turturele.

Cartea care mi-a căzut în mână a fost "Mândrie şi prejudecată" de Jane Austen. Îmi amintesc şi acum când am citit-o prima dată...are o putere extraordinară în cuvinte şi mânuieşte dialogurile mai bine decât oricine. M-a influenţat oarecum în toate. Întotdeauna am sperat şi eu să găsesc un Darcy care să aprecieze la mine educaţia, inteligenţa, sclipirea...mai mult decât orice. Mereu am visat la iubirea aceea deplină şi unică! Poate, asta ţine de multe ori femeia departe de nebunie sau de cădere. Asta şi ochii copilului de unde îşi ia puterea.

Dar..., vroiam să spun că emanciparea femeii, d.p.m.d.v. a atras după sine vulgarizarea vieţii!

Unii mă vor combate, iar alţii se vor gândi de două ori înainte de a da un răspuns. Eu însă o susţin în continuare şi pe măsură ce trag cu ochiul la trecut şi la trecutul imediat emancipării...ajung să cred în ideea că femeia este defapt pilonul unei case, dar şi al unei societăţi. De ce? Simplu! Bărbaţii în general sunt cei care caută soluţii pentru ca material viaţa familiei să fie mai bună, iar femeia este cea care educă...

Cu alte cuvinte...bărbatul se ocupă de sănătatea trupului, iar femeia de cea a spiritului, iar împreună, de cea a sufletului!

Uneori însă, femeia le face pe toate, iar asta nu poate înseamna ceva bun, deoarece nu poţi face totul bine. Ceva se neglijează, iar de regulă, aceştia sunt copii sau acel ceva se răsfrânge asupra copiilor.

Pe vremuri, femeile erau casnice, iar de acest fapt nu râdea nimeni. Numai astăzi, oamenii înguşti la minte râd de femeile care stau acasă, crezând probabil că toate sunt nişte proaste, nişte inculte, nişte leneşe şi întreţinute. Numai un om care nu ştie ce înseamnă să duci o familie în spate, sau care nu a avut o bunică sau o mamă poate să zâmbească auzind de cuvântul "casnică" .

Pe vremuri, femeia trebuia să fie în primul rând educată şi citită, trebuia să ştie cânta la cel puţin un instrument, trebuia să ştie picta, să ştie găti şi coase. Pentru această educaţie şi manierele ei feminine era aleasă de un potenţial bărbat pentru a-i fi soţie şi mă gândesc că pe atunci, bărbaţii erau mai înţelepţi (poate pentru că mamele lor le erau mai mult aproape, iar educaţia era alta...) aleg'nd o femeie după calităţile ei intelectuale şi nu după kilogramele de rimel, fard sau apariţiile în revistele deocheate.

După mine, o femeie inteligentă va deveni cu siguranţă şi un pilon sănătos în familie!

În ziua de azi, cunosc femei care stau acasă şi fac imposibilul: se trezesc dimineţile şi îşi pregătesc soţul pentru muncă, copii pentru grădiniţă sau şcoală, aleargă apoi cu cei mici la grădi sau la şcoală..., când se întorc fac cumpărături, fac mâncare, curăţenie, merg după cei mici, le dă să mănânce, se ocupă de educaţia lor, îi ajută să înţeleagă ceea ce au învăţat în ziua respectivă, iese cu ei în parc, se întoarce pentru a-i pune pe masă soţului şi a-i zâmbi, a-l întreba cum a fost la servici..., iar el, de cele mai multe ori o priveşte sarcastic, cu o notă de superioritate jignind-o că ceea ce face ea, fac toate femeile!!!

Mă întreb, un astfel de bărbat nu a fost crescut şi educat tot de o femeie, de o mamă? Cum se ajunge atunci, aici? Prin societate, prin mentalitatea greşită a societăţii asupra femeilor care stau acasă, prin etichetare şi prin faptul că acel om nu este destul d eputernic pentru a gândi prin prisma sa şi nu  altora.

Îmi amintesc de bunicile noastre care erau un exemplu despre cum se poate face imposbililul şi nu pot să nu mă necăjesc de ceea ce văd acum în jurul meu.
Direcţia în care ne îndreptăm este greşită, iar asta, pentru că toţi: părinţi, şcoală, societate..., TOŢI...suntem prea grăbiţi să demonstrăm, să ne emancipăm, să uităm defapt de seva care curge prin venele unei familii...timpul pe care ni-al acordăm unii altora şi de educaţia pe care o dăm mai departe copilor noştri.

Nu am nimic cu ideea de emancipare, dar nu pot să nu îi văd şi partea negativă. Oare faptul că avem un servici, că trăim printre oameni din ce în ce mai puţin civilizaţi, faptul că de cele mai multe ori lângă noi avem un bărbat care indiferent ce am face nu este destul şi nu ne respectă munca şi eforturile, oare acestea să fie plata pentru faptul că mama nu mai este sau este din ce în ce mai puţin ceea ce ar trebui ea să fie într-o familie???

Oare chiat atât de nesăbuit poate fi cineva încât să poată crede că o femeie care stă acasă nu face nimic şi trăieşte pe spinarea bărbatului? (nu mă refer aici la cele câteva exemple care nici măcar nu merită atenţie...)
Oare casnica în sine nu este altceva decât o persoană incultă, needucată, leneşă care nu vrea sau nu se poate adapta la un loc de muncă? Oare la atâta se limitează creierul nostru când ne spune cineva că este casnică?

Nu ştiu, dar ştiu că am în viaţa mea foarte multe exemple de femei casnice educate, manierate, feminine, soţii şi mame desăvârşite, care au fost mereu acolo unde ar fi trebuit să fie...au susţinut, au ridicat pe umerii lor generaţii de oameni frumoşi, respectuoşi, educaţi, manieraţi, cu şcoli şi cu familii reuşite la rândul lor...femei care au avut timpul şi puterea să îi înveţe pe copii că adevărata valoare a omului constă în el, în faptele şi vorbele lui şi în familia sa! I-au învăţat că respectul trebuie să fie reciproc şi că defapt de aici porneşte fundaţia unei relaţii sincere, frumoase şi de durată!

Oare de ce fraza pe care o auzim foarte des: "eu nu te văd pe tine casnică" ne face de multe ori să roşim sau să spunem că noi ne-am dorit să fim astronaute sau poliţiste sau...doar ca să schimbe persoana respectivă subiectul? De ce nu putem spune simplu că ne-am dorit să fim mame, soţii şi femei în adevăratul sens al cuvântului?

Eu, de exemplu, de trei ani nu muncesc...sunt casnică :). Asta e! Nu am avut cum şi nici nu mi-am dorit să o fac în această perioadă.

Nu am "bunici" care să îmi stea cu fetiţa şi şi dacă aşa avea sunt acel gen de mamă care nu plasează copii mai departe doar pentru a avea timp liber, sau pentru a merge la un servici de opt ore în loc să schimbe scutecul copilului. Sunt genul de mamă care încă ... consideră că educaţia dată de mamă este mult mai importantă decât cea dată de bunici sau bonă, iar timpul petrecut alături de copil este deosebit de important.

Sunt încă genul acela de femeie care considră că a investi în educaţia şi inteligenţa copilului  poate fi un atu pe viitor pentru acesta...un pas în faţa altora.

Am venit pe tren cu o doamnă care avea o fetiţă de 2 ani. A dat-o la părinţii ei de când avea fetiţa 1 an şi o aduc acasă doar la sfărşitul de săptămână.
Ce m-a frapat a fost că atunci când eu i-am spus că eu una nu aş fi în stare să nu îmi văd fetiţa decât la sfârşituri de săptămână, ea mi-a răspuns:

"- Aşa am simţiti şi eu la început, dar acum şi cele două zile mi se par multe!!! De abia aştept să o duc înapoi şi să mă întorc la servici!"

Vreau să spun că nu erau nişte persoane fără şcoală şi aveau o situaţie materială bună. Vorbeau mai multe limbi şi aveau facultăţi. Asta m-a dezamăgit şi mai mult. Uităm din ce în ce mai mult şi mai repede importanţa familiei, a copiilor şi a vieţii în detrimentul banilor şi a unei situaţii materiale mult mai bune.

Am venit la cuşetă pentru că sunt 15 ore de mers cu trenul, iar fetiţa lor a avut toată noaptea coşmaruri...o striga pe mama ei şi plângea, iar când aceasta o mângâia...nu avea nici un efect!

Îmi amintesc cum am strâns-o pe Augu a mea în braţe şi cum mi-a răspuns ea la fel..., la cât de senin dormea fetiţa mea şi cât de mult mi-am dorit asta şi pentru acel copil destul de traumatizat.

Şi...mi-a venit să plâng când am văzut cum aia mică încerca să îi ceară mamei ceai..., iar aceasta tot spunea: "nu înţeleg ce vrea să spună...". I-am zis eu...că vrea ceai. A fost dureros!
Oare câte a mai pierdut acea femeie din partea fetiţei ei? Câte gângurituri? Câte nopţi în care acel copil să i se ghemuie în braţe şi să o atingă cu mânuţele ei? Câţi paşi? Ce amintiri va avea ea despre aceşti ani ai fetei sale? Oare nu va merita să fie tratată la fel când anii vor trece? Sau...va merita ea oare să aibă o fată răzgâiată, plină de ifose, egoistă căreia când îi va spune că nu este bine, aceast să i-o reteze: "acum îmi faci tu educaţie?".

Casnică fiind m-am lovit de multe minţi înguste, de multe zâmbete arogante, de multe priviri ciudate din partea altor femei, dar am avut şansa de a cunoaşte şi persoane interesante, locuri interesante şi înainte de toate am avut timp să mă ocup de educaţia fetei mele aşa cum mi-am dorit... de educaţia ei, de sănătatea ei, de bunăstarea ei, de zâmbetele ei, de fericirea ei, pentru că da..., fetiţa mea este un copil deosebit de fericit!

Unii vor spune, dar dacă nu ţi-ai fi permis să faci asta şi din cauza banilor ar fi trebuit să munceşti? Bineânţeles că este rândul meu să zâmbesc la faza asta, pentru că la mine a fost acest caz, dar dacă vrei să te gândeşti la copilul tău mai mult decât la tine...reuşeşti să treci peste ceea ce îmi doresc eu. Dacă e să fie aşa.. e simplu! Renunţi la anumite obiceiuri, la anumite chestii pentru tine, nu faci risipă de mâncare şi de alte lucuri şi reuşeşti.
Dacă nici aşa nu reuşeşti, cauţi soluţii...munceşti acasă: coşi pentru vecini (nu ştii...înveţi), pui în borcane pentru iarnă şi îţi faci reclamă, faci orice se poate munci de acasă. Eu am lucrat pe calculator şi am pus în borcane pentru iarnă :), iar alţii au cumpărat bucuroşi reclama mea.

Deci, până la urmă, chestia cu emanciparea eu cred că este înţeleasă foarte greşit de multă lume, iar femeile vor musai să demonstreze că pot uitând defapt că ele trebuie să îşi demonstreze lor în primul rând, iar odată demonstrat...nu înţeleg de ce trebuie să ştie toată lumea ce pot ele :).
Lumea dacă este să te aprecieze şi să te respecte o va face oricum prin ceea ce eşti tu ca şi om, prin acţiunile şi faptele tale şi vor vedea realizările tale fără să trebuiască să sacrifici toate persoanele şi lucurile importante din viaţa ta de femeie, mamă şi soţie!

Poţi să te emancipezi şi să devii astronaut...dacă asta visezi, dar nu trebuie să uiţi niciodată că tu însăţi eşti un centru al universului pentru copii tăi şi de tine depinde în primul rând ceea ce vor deveni ei ca şi persoane, iar jocul cu viitorul lor poate fi ruletă rusească pentru ei. Cred că banul nu rezolvă totul şi chiar dacă copii pot beneficia de o grădiniţ bună, de o şcoală bună, tot de noi ca şi mame depinde "aluatul" pe care ceilalţi îl vor modela pentru ca ei să devină oameni adevăraţi.

Eu cred că umblatul aproape playboy pe afară, nesimţirea, aroganţa, violenţa, alcoolismul timpuriu, faptul că tinerii sunt foarte excentrici, introvertotţi sau deosebit de extrovertiţi ni se datorează în primul rând nouă ca şi mame, iar doar apoi nouă ca şi părinţi!

O altă opinie despre acest subiect o găsiţi la Iulia pe blog şi eu cred că luate împreună, aceste două subiecte vă vor pune puţin pe gânduri sau poate nu :D!

Adăugare...

Bineînţeles că emanciparea a fost prost înţeleasă şi de unii bărbaţi care de abia au aşteptat să mai scape de unele munci plasându-le femeilor şi asumându-şi meritele. Şi, a mai fost prost înţeleasă de ei în muncă...deoarece de atunci stimulează mereu ideea de femeie Barbie în locul femeii, promovând prostia şi prostituţia în locul inteligenţei şi corectitudinii. Când spun prostituţie nu mă refer doar la cele care sprijină stâlpii sau trotuarele ci şi la acele persoane care sunt dispuse la orice concesii pentru un anume statut în societate. Şcoală puţină, prostie multă, frumuseţe trecătoare...alegerea bună! Dacă mai şi acceptă postura de amantă de servici alegerea a devenit...perfectă!

Pe vremuri, aceste "calităţi" aveau un anume statut cunoscut de societatea de atunci şi tratat ca atare. Ştiai unde le este locul şi dacă aveai nevoie de ele le uzai şi le puneai la loc.
Acum, femeile au ajuns în situaţia în care trebuie să vadă cum blonda cu picioare lungi şi minte scurtă e aleasă în locul ei, iar asta pentru că unele lucuri au rămas aceleaşi, iar altele sunt libere precum păsările cerului - mai în glumă, mai în serios...după percepţia fiecăruia.

23 iulie 2010

O altfel de scenă politică... Vreţi să participaţi? Aici, voi alegeţi!

Deoarece eu mi-am ales demult Preşedintele, m-am gândit că nu ar fi o idee rea să construiesc un altfel de scenă politică pe care să vă aranjaţi fiecare "piesele de şah" câştigătoare pentru România şi români!

Deci, dat fiind că fiecare ne cunoaştem politicienii pe care îi admirăm şi îi respectăm şi pe care nu...voi aveţi un Preşedinte în persoana vreunui politician? Un Preşedinte care să vă reprezinte, care să aibă aceleaşi aspiraţii, aceleaşi speranţe, vise, proiecte ca şi voi?

După ce criterii aţi alege următorul Preşedinte? Contează faptul că este femeie sau bărbat?

Cât de mult vă interesează ca următorul Preşedinte să fie unul de atitudine, unul care să facă schimbări majore incluzând legislaţia (care sper să nu se mai schimbe după fiecare candidatură...) şi Guvernul (adică un prim ministru neamţ etc)?

Care este portretul Preşedintelui tău? Poţi da un nume?

Eu mi-am ales Preşedintele!



Numele Preşedintelui meu este: Corina Creţu.

De ce?
Are aptitudini desăvârşit: este diplomată, graţioasă şi a avut un ascendent deosebit de spectaculos fără să fie lansată pe criterii politice.
Are foarte multe calităţi care au scos-o în faţă pe plan intern şi extern atât ca şi politician cât şi ca şi europarlamentar.
Îi pasă sincer şi dezinvolt de români şi de România. În faţa ei toţi românii sunt egali şi merită o viaţă mai bună.
Are foarte multe succese pe plan profesional şi se ştie face auzită de foruri destul de renumite.
Nu dă vina pe trecut ci caută întotdeauna soluţii de ieşire din crizele prezentului. E un fel de investitor care deşi preia o firmă falimentară are capacitatea de a o transforma într-una profitabilă şi de calitate!
Are atitudine şi forţă!
E frumoasă şi înţeleaptă!
E...perfectă :)!

Ştiu că România nu este pregătită pentru această provocare şi mai ştiu că acest om desăvârşit nu  va candida, dar îmi rămâne spernţa să o avem mereu aproape în politica românească în funcţii de unde poate să fie alături de noi şi unde poate să se implice şi lupte aşa cum ştie ea mai bine pentru oamenii în care ea crede şi pe care îi iubeşte.

Îmi rămâne speranţa că mai am o opţiune în Victor Ponta în care îmi pun toată speranţa deoarece este tânăr, plin de entuziasm, de carismă, de francheţe, de energie, de inteligenţă, de spontaneitate şi ştie să se înconjoare de oameni deosebit de talentaţi şi de perseverenţi în ceea ce fac!

Şi...scena politică poate să continue...dacă vreţi...mergeţi mai departe şi alegeţi-vă miniştrii... sunt foarte curioasă cum ar arăta Guvernul ales de oamenii mei frumoşi :)! Am să îi aleg şi eu şi am să-i pun să îmi guverneze România mea!

Printre altele...iubesc fotografia...


Momente din furtună...


(Sursa foto: imaginile îmi aparţin)

22 iulie 2010

uneori

(Sursa foto: internet)

uneori, noaptea te desenez mare cât o lună
peste ochii mei,
alteori te respir pe fereastră şi tac
aştept să mă săruţi pe frunte de dincolo de nori
şi nu te aud,
nu te văd,
nu te simt
până în clipa în care luna din privirea mea
începe să tremure
şi să mă respire pe nume încet

21 iulie 2010

La Mulţi Ani Rareş !!!

"Mă rugam în fiecare seară la Doamne Doamne să îmi trimită şi mie un îngeraş cu care să împart ciocolata, căruia să îi zâmbesc, să îi cumpăr jucării, vată de zahăr şi de care să am grijă să nu cadă, să nu plângă... Îmi doream fraţi ca să fim mai mulţi de sărbători... Râsetele sunt mult mai fumoase când sunt mai multe... La un moment dat mă supărasem pe berze, dar cred că Dumnezeu a vrut să îmi arate că ele nu au nici o vină şi sunt doar nişte păsări frumoase, deoarece mi-a dăruit doi fraţi, două cadouri inestimabile...

Un blond cu ochi mici şi negri, cu zulufi creţi care nu ştia să-l spună pe V şi spunea Z . (Zaca mică, zaca mare!). Acum are 21 de ani, e student, nu mai este blond şi a învăţat să îl spună pe V. E un om frumos şi bun. Cu el mă tachinez şi mă "cert" mereu. Numai el reuşeşte să mă facă să răbufnesc şi să dau din suflet tot amarul, dar asta pentru că îi pasă şi mă înţelege. Nimic nu ar fi la fel dacă el nu ar fi aici. Când am aflat vestea că s-a născut...eram în vârful unui corcoduş...cam pe la etajul doi şi...am sărit pur şi simplu jos. Am luat-o la fugă pe uliţa satului, am intrat la tata în maşină şi...m-am oprit doar la maternitate. Un ten alb ca şi laptele şi doi bujori roşii precum doi bănuţi. Era perfect!

Prima mea mare dragoste!


Am să-i iubesc mereu cu ochii şi sufletul prin care i-am văzut prima dată! Două minuni! Minunile mele!"

20 iulie 2010

ucigând păsări...

vara asta, ploile sunt albe
au ochii plini de zăpezi,
iar cerul se apleacă peste umerii
pământului

din când în când, norii se scutură
de suflete albastre,
iar păsările deschid aripile şi cad
în spinii cuvântului

morţii noştri sunt mai gârboviţi
călcăm pe ei apăsat,
cu uitare-n uitare strângem ploaia în pumni
strângând în dinţi ierni nesfârşite

vara asta, în cer au crescut morminte,
iar noi ne rugăm
la crucile de pe umerii LUI
ucigând şi mai multe păsări

7 iulie 2010

arhitectură



îmi permit să visez cum îţi aplec palmele către mine
şi urc în ele
ca într-o caleaşcă de vise ascunse într-o cochilie

stau aşa şi tac
mă tac pe mine,
te tac pe tine
şi te iubesc

buzele mele te ating uşor, iar mâinile te clădesc încet
din interior
până când la ferestre îţi cresc iasomii tremurătoare

ies apoi şi plec
plec din mine,
plec din tine
şi te iubesc

mai mult decât oricând las în urma mea o cochilie
în care demult nu se mai aude marea

6 iulie 2010

Vizele de turism în spaţiul Schengen

    
Constitutia Romaniei - Dreptul la libera circulatie

Constitutia Romaniei, in art. 25, garanteaza dreptul la libera circulatie al tuturor cetatenilor romani fara deosebire de rasa, nationalitate, sex, limba, religie, convingeri politice sau ocupatie, cu obligatia de a respecta strict legislatia statului unde calatoresc.

Pasaportul constituie documentul care stabileste identitatea si cetatenia titularului si confera dreptul posesorului la iesirea si intrarea prin toate punctele de frontiera deschise traficului de calatori, precum si prin locurile stabilite prin intelegerile internationale la care Romania este parte.
Pasapoartele cetatenilor romani se emit pe o perioada de valabilitate de 5 ani si se pot prelungi cu inca 5 ani.
Pasapoartele simple (turistice) se elibereaza la locul de domiciliu al solicitantului de catre birourile de pasapoarte judetene, iar in Bucuresti, la Serviciile de Evidenta Informatizata a Persoanei.
Asistenta si protectia diplomatica

Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate asigura asistenţa necesară cetăţenilor români aflaţi în dificultate, insa posibilităţile acestora sunt limitate.

In spiritul Legii nr. 216/1998 (art. 2 alin. 2), in strainatate pasaportul dă dreptul titularului la asistenta si protectie din partea misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Romaniei.

Misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei in strainatate asigura asistenta necesara cetatenilor romani aflati in dificultate, insa posibilitatile acestora sunt limitate. Competentele consulilor sunt stabilite de acordurile internationale la care Romania este parte, de reglementarile interne ale fiecarui stat si de legislatia romana in materie

Ce poate face consulul:

    * elibereaza documente de calatorie pentru cetatenii romani care raman fara pasapoarte in strainatate;
    * ia legatura in tara cu rudele sau cunostintele cetatenilor romani si le indruma asupra modalitatilor de trimitere a banilor catre cei aflati in dificultate;
    * recomanda avocati locali care sa asigure asistenta de specialitate cand este cazul;
    * recomanda unitati sanitare sau traducatori autorizati;
    * informeaza rudele cele mai apropiate in caz de accident sau de deces si recomanda procedurile de urmat;
    * contacteaza cetatenii romani aflati in inchisoare, cu acordul acestora, si informeaza rudele sau prietenii din tara.

Ce nu poate face consulul:

    * sa plateasca pentru dumneavoastra cheltuielile de tratament, de cazare, bilete de calatorie, asistenta judiciara etc.;
    * sa asigure cazarea, incadrarea in munca sau permisiunea de a munci in strainatate;
    * sa intervina in procese in numele dumneavoastra
    * sa obtina sau sa aranjeze eliberarea dumneavoastra din inchisoare;
    * sa intervina in anchete;
    * sa asigure un regim de detentie special sau conditii mai bune in spital decat pentru localnici;
    * sa ofere servicii care, de regula, sunt asigurate de banci, agentii de transport, birouri de turism sau alte institutii specializate.

In cazul pierderii sau furtului documentului de calatorie, cetatenilor romani li se vor elibera pasapoarte consulare de catre misiunile diplomatice si oficiile consulare ale statului roman, pentru a se putea reantoarce in tara.
Limitarea temporara a exercitarii dreptului la libera circulatie

Potrivit art. 49 din Constitutia Romaniei si in conformitate cu art. 14, lit. e din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 216/1998, modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 86/2001, impotriva cetatenilor care sunt returnati in baza acordurilor de readmisie, Directia de Pasapoarte si formatiunile sale teritoriale pot suspenda, temporar, dreptul de folosire a pasaportului pe o perioada cuprinsaintre 6 luni si 3 ani.

In acelasi timp, in conformitate cu prevederile actelor normative mentionate, cetatenii romani care au fost returnati in baza acordului de readmisie incheiat de statul roman cu tara respectiva si carora le-a fost restrictionat dreptul la libera circulatie, nu se vor putea prezenta la nici unul din punctele de trecere a frontierei, intrucat nu au dreptul de a parasi tara, aflandu-se pe lista persoanelor restrictionate.
Conditiile pe care cetatenii romani trebuie sa le indeplineasca, pentru a calatori in Spatiul Schengen

Cetăţenii români NU au nevoie de viză pentru a călători în statele membre ale Uniunii Europene - Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. Condiţiile de intrare şi regimul de şedere sunt cele prevăzute în Directiva 38 a CE din 29.04.2004.

Calatoriile efectuate intr-unul sau in mai multe state din spatiul Schengen, in scopuri turistice sau de afaceri, in vederea participarii la reuniuni stiintifice si sportive sau vizitarii rudelor nu trebuie sa depaseasca 90 de zile pe parcursul unui semestru, luandu-se in calcul prima intrare in spatiul Schengen.


Depasirea cu o singura zi a perioadei mentionate reprezinta sedere ilegala si, in mod automat, la iesirea din spatiul respectiv, datele personale din pasapoartele celor in cauza sunt comunicate Sistemului de Informatii Schengen.
Drept urmare, autoritatile competente instituie, pentru o perioada cuprinsa intre 5 si 10 ani, masura interzicerii intrarii in statele membre Schengen fata de persoanele care nu au respectat regula sederii de pana la 90 de zile.
Totodata, institutiile abilitate ale statului pe teritoriul caruia s-a inregistrat sederea ilegala informeaza autoritatile romane care, potrivit reglementarilor in vigoare, intreprind, fata de cei vinovati, masura retragerii pasaportului romanesc pentru o perioada de pana la 3 ani.

Decizia interzicerii intrarii in spatiul Schengen este luata, de asemenea, la cererea oricarui stat membru in situatia in care, pe teritoriul sau, un cetatean roman desfasoara munca la negru - indiferent de durata sederii.
In acest sens, este necesar ca toti cetatenii romani ce intentioneaza sa initieze activitati lucrative - inclusiv pe termen scurt, sezonier - sa obtina inainte de a intra in spatiul Schengen vize de munca de la ambasadele statelor respective la Bucuresti.
Persoanele aflate in vizite de scurt sejur pe teritoriul unui stat Schengen nu pot solicita autoritatilor locale obtinerea de vize pe termen lung sau pentru munca ori prelungirea valabilitatii unei vize obtinute anterior.

La sosirea intr-un stat din spatiul Schengen, cetatenii romani au obligatia sa respecte legile si reglementarile locale.
In acest context, semnalam ca desi termenul in care un cetatean strain trebuie sa se inregistreze la politia locala difera de la un stat la altul, Conventia de Aplicare a Acordului Schengen prevede un interval de 3 zile lucratoare de la data intrarii.

Statele membre Schengen solicita indeplinirea urmatoarelor conditii de intrare in spatiul respectiv:

- Pasaport valabil pentru inca cel putin 6 luni de la data intrarii, cu exceptia Danemarcei, unde aceasta perioada este de numai 3 luni;
- Persoana sa nu fie indezirabila (sa nu aiba interdictie de intrare in vreuna din tarile membre Schengen);
- Asigurare medicala.
- Asigurarea medicala (de sanatate) se refera la asigurarea de asistenta turistica prin care se acopera riscul de asistenta oferita persoanelor aflate in dificultate in cursul unor deplasari sau al unei absente de la domiciliu sau de la locul resedintei permanente;
- Asigurare auto de raspundere civila (Cartea verde);
- Stare tehnica buna a autoturismului;
- Pachet de servicii turistice.

In cazul in care calatoria (individuala sau in grup) se efectueaza cu servicii platite printr-o agentie de turism, trebuie prezentat, obligatoriu, in original, voucherul agentiei (documentul care confirma plata si rezervarea pachetului de servicii contractat cu agentia de turism).

La punctele de frontiera ale granitei externe a spatiului Schengen, autoritatile de frontiera pot dispune masura intreruperii calatoriei persoanelor care nu au un pasaport valabil in situatia ca documentul amintit este deteriorat sau falsificat, daca nu au suficiente mijloace de subzistenta (o suma de bani, in EURO sau alta valuta liber convertibila, carti de credit sau cecuri de calatorie), nu poseda asigurare medicala sau bilet de calatorie dus-intors.


Masura intreruperii calatoriei la frontiera externa Schengen poate fi dispusa si atunci cand autoturismul nu este asigurat sau prezinta defectiuni tehnice ori persoana in cauza are interdictie de intrare in spatiul de referinta.

Tarile candidate la Uniunea Europeana - dintre care unele constituie state de tranzit pentru cetatenii romani spre spatiul Schengen - solicita aceleasi conditii generale.


5 iulie 2010

O altă faţă a Insulelor Feroe...

 (Sursa foto: Olavur Photos - Bird Cliff)

(Sursa foto: Olavur Photos - Fiskatorgi)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Gjógv)

(Sursa foto: Olavur Photos - Hestur)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Jens Kristian Vang)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Kirkjubø)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Leitisvatn)
 
  (Sursa foto: Olavur Photos - Mykines)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Prince Henrik of Danmark)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Tindhólmur)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Vestmannabjørgini)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Viðalundin in Tórshavn)
 
În data de 9 martie 2010, am scris un articol referitor la feroezi. Pe atunci nici măcar nu am ştiut că ei se numeau feroezi. I-am numit danezi şi i-am numit animale. I-am jignit şi i-am etichetat fără să încerc măcar o clipă să caut şi alte materiale sau să încerc măcar să cunosc un feroez. 
 
Asemeni italienilor şi spaniolilor, a englezilor şi francezilor când ne-au etichetat pe toţi românii ca şi ţigani...aşa am procedat şi eu. Am generalizat, am lovit în sufletul multor persoane şi am fost ignorantă! Îmi pare rău!
 
Pentru prima dată în viaţa mea simt că îmi este ruşine de lipsa mea de obiectivitate şi de ceea ce am spus! Am făcut pentru a doua oară în viaţă ceva ce nu mă caracterizează: am etichetat şi nu am chibzuit!
 
Nu ştiu câţi feroezi vor citi aceste rânduri şi nici câţi cititori vor reuşi să vadă aici ceea ce am văzut şi eu şi să constate că s-au înşelat, dar îmi doresc ca aceste rânduri să fie un zâmbet acolo unde am vrut eu să fie... la Andreea şi familia ei. Poate că ei vor spune mai departe că măcar unul dintre acei străini obtuzi şi lipsiţi de obiectivitate au înţeles şi au văzut frumuseţea de dincolo de feţele acelea aparent nepăsătoare şi reci.
 
"Daca ii vezi te uluieste cat de insensibili par, dar sub o fatada pe care rar citesti emotii se ascund oameni de o frumusete sufleteasca deosebita. Nu se plang, nu se lamenteaza, isi poarta necazurile si durerile in suflet, considera ca nu trebuie sa ii incarce cu povara lor si pe cei din jur. Asta poate ii face para far"reci", dar nu este asa. Sunt doar altfel decat noi, mult mai retinuti."

În data de 2 iulie 2010, o femeie care trăieşte printre efroezi, iubeşte şi suferă printre feroezi şi este căsătorită cu un feroez la fel de frumos sufleteşte ca şi sufletul ei...mi-a scris asta:

"Am crezut ca romanii au mai mult intelepciune si nu se lasa inselati de asa-zisele stiri despre asa-zisa cruzime din insulele Feroe. Vad ca si tu ai publicat pe blogul tau informatii complet eronate dintr-un mail ignorant si rau-voitor care a circulat pe net. Da-mi voie sa vin cu cateva explicatii si informatii, pentru ca vad ca multi se arunca sa judece fara sa inteleaga.

In primul rand nu este vorba despre delfini, ci despre o specie de balene mici,in engleza se numesc "pilot whales". Stiu despre ce vorbesc, pentru ca traiesc de foarte multi ani in Feroe si ma insulta ignoranta cu care este tratat acest aspect. Insulele Feroe au o suprafata de 1400km2 (adica cam de 5 ori cat Bucurestiul) din care daca 5% este pamant cultivabil. Nu exista decat cateva ferme care cultiva, in general, fanete pentru oi si vaci, nu creste absolut nimic, iar in afara de carnea de oaie si somon, absolut totul este importat. Si acum vin pun o intrebare retorica: sunt vegetarieni cumva cei care protesteaza? Cred ca pungile acelea cu carne din supermarketuri se materializeaza brusc acolo? Cum cred oare ca se taie o oaie, un porc sau o gaina? Nu incerc sa fiu impertinenta si nici nu atac pe nimeni, a nu ma intelege gresit.

In Feroe, balenele sunt ucise in aer liber pentru ca nu pot fi tarate intr-un abator si transate acolo,in spatele cortinei, ca sa nu tipe strainul oripilat. Si intr-adevar, nu este o minciuna, animalele chiar mor rapid, ba chiar mai rapid ca o gaina caruia i se taie capul si se zbate pentru cateva minute sau ca un porc caruia is e taie jugulara. Instrumentele utilizate pentru vanatoare sunt un carlig bont care nu raneste balena si cu care o agata, si un cutit extrem de ascutit care le taie coloana vertebrala, fapt care le face sa moara in cateva secunde. Au fost ambele proiectate special ca sa nu chinuie animale inutil.

Cand un kilogram de carne costa 35€, o vanata 5€, un kilogram de cartof 4€, este normal sa incerci sa gasesti si alte surse de hrana, iar pentru feroezi, marea a fost intotdeauna o sursa de hrana. Traditia vanarii de balene nu spune nimic despre "procesul de maturizare", nu este vorba despre barbati care trebuie sa isi arate barbatia, nu mai spun de ineptia cu ziua libera pe care oprimesc copiii de la scoala ca sa se duca sa se uite cum se vaneaza balenele. Ma doare atata rautate aruncata pe siteuri de oameni care nici macar nu stiau unde sunt insulele Feroe pe harta si care isi fac un tel din a ataca ceva ce nu inteleg.

Si am o mare rugaminte, populatia este feroeza si nicidecum daneza. Este o foarte mare diferenta. Si de limba si de obisceiuri, cultura sau mentalitati. A nu se face confuzie. 
 
Mai am ceva de adaugat, daca mi se permite. Insulele Feroe au fost declarate de un studiu facu de National Geographic drept "Cele mai interesante insule din lume", exact datorita respectului e care oamenii de aici il au pentru natura in general. Sunt multe de povestit,nu vreau sa sun ca si cum incerc sa le gasesc scuze, dar trebuie tinut minte ca sa cum nu toti romanii sunt niste criminali sau hoti, asa nici feroezii nu sunt bestiile fara suflet portretizatein articol. Seara buna! Andreea"

apoi...mi-a scris asta:

"Iti dau, intr-un fel, dreptate in ceea ce priveste vanatoarea de balene. Si mie mi s-a parut greu de suportat cand am ajuns, accidental, intr-unul dintre satele izolate, dupa ce avusese loc. Este socanta tocmai pentru ca se intampla in aer liber, dar te asigur ca in niciun caz nu e vorba de cruzime, poate cel mult de o detasare. 
 
Din pacate, viata de aici nu a fost niciodata usoara, a devenit comfortabila in ultimii 30 de ani, iar genul asta de viata lasa amprente. Feroezii s-au bazat pe mare dintotdeauna. Ea le-a oferit mancare, lemn pentru constructii, ea le-a adus bani. Si tot ea le-a fost sfasitul. Femeile sunt obisnuite sa fie tari tocmai pentru ca au trebuit sa se descurce singure, de multe ori cu 4-5 copii (familia obisnuita feroeza are 3, dar sunt multi care au si 6-7), fara barbatii plecati pe mare si care, de multe ori, nici nu se mai intorceau.

Daca ii vezi te uluieste cat de insensibili par, dar sub o fatada pe care rar citesti emotii se ascund oameni de o frumusete sufleteasca deosebita. Nu se plang, nu se lamenteaza, isi poarta necazurile si durerile in suflet, considera ca nu trebuie sa ii incarce cu povara lor si pe cei din jur. Asta poate ii face para far"reci", dar nu este asa. Sunt doar altfel decat noi, mult mai retinuti. Iubesc locurile astea mai presus de orice, se intorc din toate colturile lumii acasa si nu le pare rau ca au lasat o Australie sau un Los Angeles in urma. Ii admir mult ca oameni pentru ceea ce au reusit sa faca dintr-o tara cu foarte putine resurse si sunt indragostita de natura si frumusetea care ma inconjoara. Reactia mea a plecat de la amaraciunea sotului meu care imi spunea zilele trecute, teribil de afectat: "Uite cum ne privesc strainii! De ce atata neadevar si rautate?" aratandu-mi un grup de pe Facebook.

A fost sansa vietii mele sa ajung aici,si, in ciuda dezavantajelor (care, din pacate, sunt multe), nu am regretat niciodata, nici macar pentru un minut. Viata mai sigura si mai linistita ca aici nu cred ca poate exista si ma simt fericita."

Sper că acest articol să vină ca un zâmbet şi pentru voi cititorii mei dragi şi să vă uitaţi puţin altfel la cei pe care nu demult i-am huiduit şi i-am pus la zid. Îmi menţin durerea asupra faptului că acele mamifere frumoase mor şi marea devine roşie.
 
E dureros şi parcă inuman ce se întâmplă, dar...e oarecum un altfel de abator... Nu e unul închis în care animalele răgnesc şi cad secerate umplând podeaua de sânge ci e unul deschis în aer liber unde oamenii în loc să reflecteze...râd, iar de asta nu feroezii sunt de vină ci latura crudă a oamenilor!

Draga mea Andreea...din clipa în care te-am citit şi am văzut aceste fotografii cu oameni frumoşi şi încercaţi am ştiut că vei intra într-un loc deosebit al sufletului meu şi tu şi feroezii tăi :), iar pentru asta şi pentru faptul că ai avut puterea şi impactul cuvintelor...de a schimba măcar o părere...ÎŢI MULŢUMESC!
 
Te asigur de azi înainte de toată prietenia mea sinceră atât faţă de tine cât şi faţă de feroezi!

3 iulie 2010

în hăul disperării

 

să spunem că astăzi toate lumile vor deveni una
şi durerile
şi lacrimile
şi carnea de sub suflet ne va sângera la fel

oamenii doar se vor atinge,
iar  atunci vor simţi cu adevărat cum toţi sunt plăsmuiţi
din acelaşi Dumnezeu
chiar dacă ei îl strigă sub nume diferite

prin venele tale va curge alt om
şi te va durea mai mult,
gura ţi se va încleşta şi mai tare a nestrigare
şi vei ştii omule...
noi
nu suntem albi,
nu suntem negri,
nu suntem moldoveni,
nu suntem ţigani

suntem doar oameni
cu trăiri şi tenuri diferite
poate doar dansăm altfel
când ne ridicăm
pe vârful speranţei sau al iubirii
sau cădem pe brânci în hăul disperării

să spunem că astăzi toate lumile vor deveni una
şi durerile
şi lacrimile
şi carnea de sub suflet ne va sângera la fel,
iar noi vom înţelege că EI suntem noi
şi...viceversa

.......................



"Apa trece, Romania ramane".
Jurnalistii de la Observator si Antena 3, alaturi de Fundatia „Mereu Aproape", cu sprijinul Carrefour, au inceput campania umanitara „APA TRECE, ROMANIA RAMANE". Victimele inundatiilor se simt singure. Nu sunt! Le suntem, cu totii, aproape. Mai jos sunt conturile in care oricine poate o donatie pentru ajutorarea sinistratilor.


CONTURILE PENTRU DONATII

FUNDATIA MEREU APROAPE
CIF : 18212553
Bdul. Ficusului nr.44A, et. 4, sector 1, BUCURESTI
BANCA : BRD-GSG-SMCC
IBAN LEI : RO05BRDE450SV07295334500
IBAN EURO : RO31BRDE450SV23761534500


............

Acum este momentul solidarităţii. Realitatea TV încearcă să îi determine pe români să nu-i uite pe cei care trec prin grele încercări, pe cei alungaţi de puhoaie.

De miercuri seară, Mihai Tatulici se află printre sinistraţi, în locurile cel mai grav afectate de revărsarea apelor, iar Realitatea TV şi UNICEF au organizat vineri un teledon în cadrul campaniei Digul Speranţei, în cadrul căruia s-au strâns 215.000 de euro. La teledonul organizat vineri seară la Realitatea TV au luat parte şi Felicia Filip, Andrei Gheorghe, Corina Chiriac, Margareta Pîslaru, Cristian Ţopescu, Octavian Belu, Andreea Răducan, Şerban Huidu şi Andreea Marin. Andreea Marin a precizat că donează, împreună cu designerul Irina Schrotter, 500 de haine pentru copiii sinistraţi în urma inundaţiilor din Moldova, iar Cristian Ţopescu a donat 100 de euro din partea familiei sale.

Realitatea TV îi cheamă pe toţi cei care vor să ajute să facă un gest minim de solidaritate şi să doneze 2 euro cu un SMS la 876 sau să sune în reţeaua Romtelecom la numărul 0900 900 760. Serviciile sunt oferite gratuit, nu se percepe TVA. 


Liniile vor fi deschise până pe data de 6 august 2010.

La numărul de telefon 021.20.176.20, cu tarif normal, oricine poate să anunţe o donaţie în cadrul acestei campanii.

Doritorii pot dona şi în contul UNICEF la orice sucursală BRD-Groupe Societe Generale: 


RO10 BRDE 450S V434 6556 4500 (menţionaţi cod 04).
Codul SWIFT este: BRDEROBU . 
Alte donaţii pot fi făcute online pe  www.unicef.ro

.................

Imagine realizată de Gabriela Doboş


Ei cu ce au greşit? Cu faptul că s-au născut români la mal de ape tulburi...?