vara asta, ploile sunt albe
au ochii plini de zăpezi,
iar cerul se apleacă peste umerii
pământului
din când în când, norii se scutură
de suflete albastre,
iar păsările deschid aripile şi cad
în spinii cuvântului
morţii noştri sunt mai gârboviţi
călcăm pe ei apăsat,
cu uitare-n uitare strângem ploaia în pumni
strângând în dinţi ierni nesfârşite
vara asta, în cer au crescut morminte,
iar noi ne rugăm
la crucile de pe umerii LUI
ucigând şi mai multe păsări
Un comentariu:
Frumos
Trimiteți un comentariu