5 iulie 2010

O altă faţă a Insulelor Feroe...

 (Sursa foto: Olavur Photos - Bird Cliff)

(Sursa foto: Olavur Photos - Fiskatorgi)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Gjógv)

(Sursa foto: Olavur Photos - Hestur)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Jens Kristian Vang)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Kirkjubø)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Leitisvatn)
 
  (Sursa foto: Olavur Photos - Mykines)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Prince Henrik of Danmark)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Tindhólmur)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Vestmannabjørgini)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Viðalundin in Tórshavn)
 
În data de 9 martie 2010, am scris un articol referitor la feroezi. Pe atunci nici măcar nu am ştiut că ei se numeau feroezi. I-am numit danezi şi i-am numit animale. I-am jignit şi i-am etichetat fără să încerc măcar o clipă să caut şi alte materiale sau să încerc măcar să cunosc un feroez. 
 
Asemeni italienilor şi spaniolilor, a englezilor şi francezilor când ne-au etichetat pe toţi românii ca şi ţigani...aşa am procedat şi eu. Am generalizat, am lovit în sufletul multor persoane şi am fost ignorantă! Îmi pare rău!
 
Pentru prima dată în viaţa mea simt că îmi este ruşine de lipsa mea de obiectivitate şi de ceea ce am spus! Am făcut pentru a doua oară în viaţă ceva ce nu mă caracterizează: am etichetat şi nu am chibzuit!
 
Nu ştiu câţi feroezi vor citi aceste rânduri şi nici câţi cititori vor reuşi să vadă aici ceea ce am văzut şi eu şi să constate că s-au înşelat, dar îmi doresc ca aceste rânduri să fie un zâmbet acolo unde am vrut eu să fie... la Andreea şi familia ei. Poate că ei vor spune mai departe că măcar unul dintre acei străini obtuzi şi lipsiţi de obiectivitate au înţeles şi au văzut frumuseţea de dincolo de feţele acelea aparent nepăsătoare şi reci.
 
"Daca ii vezi te uluieste cat de insensibili par, dar sub o fatada pe care rar citesti emotii se ascund oameni de o frumusete sufleteasca deosebita. Nu se plang, nu se lamenteaza, isi poarta necazurile si durerile in suflet, considera ca nu trebuie sa ii incarce cu povara lor si pe cei din jur. Asta poate ii face para far"reci", dar nu este asa. Sunt doar altfel decat noi, mult mai retinuti."

În data de 2 iulie 2010, o femeie care trăieşte printre efroezi, iubeşte şi suferă printre feroezi şi este căsătorită cu un feroez la fel de frumos sufleteşte ca şi sufletul ei...mi-a scris asta:

"Am crezut ca romanii au mai mult intelepciune si nu se lasa inselati de asa-zisele stiri despre asa-zisa cruzime din insulele Feroe. Vad ca si tu ai publicat pe blogul tau informatii complet eronate dintr-un mail ignorant si rau-voitor care a circulat pe net. Da-mi voie sa vin cu cateva explicatii si informatii, pentru ca vad ca multi se arunca sa judece fara sa inteleaga.

In primul rand nu este vorba despre delfini, ci despre o specie de balene mici,in engleza se numesc "pilot whales". Stiu despre ce vorbesc, pentru ca traiesc de foarte multi ani in Feroe si ma insulta ignoranta cu care este tratat acest aspect. Insulele Feroe au o suprafata de 1400km2 (adica cam de 5 ori cat Bucurestiul) din care daca 5% este pamant cultivabil. Nu exista decat cateva ferme care cultiva, in general, fanete pentru oi si vaci, nu creste absolut nimic, iar in afara de carnea de oaie si somon, absolut totul este importat. Si acum vin pun o intrebare retorica: sunt vegetarieni cumva cei care protesteaza? Cred ca pungile acelea cu carne din supermarketuri se materializeaza brusc acolo? Cum cred oare ca se taie o oaie, un porc sau o gaina? Nu incerc sa fiu impertinenta si nici nu atac pe nimeni, a nu ma intelege gresit.

In Feroe, balenele sunt ucise in aer liber pentru ca nu pot fi tarate intr-un abator si transate acolo,in spatele cortinei, ca sa nu tipe strainul oripilat. Si intr-adevar, nu este o minciuna, animalele chiar mor rapid, ba chiar mai rapid ca o gaina caruia i se taie capul si se zbate pentru cateva minute sau ca un porc caruia is e taie jugulara. Instrumentele utilizate pentru vanatoare sunt un carlig bont care nu raneste balena si cu care o agata, si un cutit extrem de ascutit care le taie coloana vertebrala, fapt care le face sa moara in cateva secunde. Au fost ambele proiectate special ca sa nu chinuie animale inutil.

Cand un kilogram de carne costa 35€, o vanata 5€, un kilogram de cartof 4€, este normal sa incerci sa gasesti si alte surse de hrana, iar pentru feroezi, marea a fost intotdeauna o sursa de hrana. Traditia vanarii de balene nu spune nimic despre "procesul de maturizare", nu este vorba despre barbati care trebuie sa isi arate barbatia, nu mai spun de ineptia cu ziua libera pe care oprimesc copiii de la scoala ca sa se duca sa se uite cum se vaneaza balenele. Ma doare atata rautate aruncata pe siteuri de oameni care nici macar nu stiau unde sunt insulele Feroe pe harta si care isi fac un tel din a ataca ceva ce nu inteleg.

Si am o mare rugaminte, populatia este feroeza si nicidecum daneza. Este o foarte mare diferenta. Si de limba si de obisceiuri, cultura sau mentalitati. A nu se face confuzie. 
 
Mai am ceva de adaugat, daca mi se permite. Insulele Feroe au fost declarate de un studiu facu de National Geographic drept "Cele mai interesante insule din lume", exact datorita respectului e care oamenii de aici il au pentru natura in general. Sunt multe de povestit,nu vreau sa sun ca si cum incerc sa le gasesc scuze, dar trebuie tinut minte ca sa cum nu toti romanii sunt niste criminali sau hoti, asa nici feroezii nu sunt bestiile fara suflet portretizatein articol. Seara buna! Andreea"

apoi...mi-a scris asta:

"Iti dau, intr-un fel, dreptate in ceea ce priveste vanatoarea de balene. Si mie mi s-a parut greu de suportat cand am ajuns, accidental, intr-unul dintre satele izolate, dupa ce avusese loc. Este socanta tocmai pentru ca se intampla in aer liber, dar te asigur ca in niciun caz nu e vorba de cruzime, poate cel mult de o detasare. 
 
Din pacate, viata de aici nu a fost niciodata usoara, a devenit comfortabila in ultimii 30 de ani, iar genul asta de viata lasa amprente. Feroezii s-au bazat pe mare dintotdeauna. Ea le-a oferit mancare, lemn pentru constructii, ea le-a adus bani. Si tot ea le-a fost sfasitul. Femeile sunt obisnuite sa fie tari tocmai pentru ca au trebuit sa se descurce singure, de multe ori cu 4-5 copii (familia obisnuita feroeza are 3, dar sunt multi care au si 6-7), fara barbatii plecati pe mare si care, de multe ori, nici nu se mai intorceau.

Daca ii vezi te uluieste cat de insensibili par, dar sub o fatada pe care rar citesti emotii se ascund oameni de o frumusete sufleteasca deosebita. Nu se plang, nu se lamenteaza, isi poarta necazurile si durerile in suflet, considera ca nu trebuie sa ii incarce cu povara lor si pe cei din jur. Asta poate ii face para far"reci", dar nu este asa. Sunt doar altfel decat noi, mult mai retinuti. Iubesc locurile astea mai presus de orice, se intorc din toate colturile lumii acasa si nu le pare rau ca au lasat o Australie sau un Los Angeles in urma. Ii admir mult ca oameni pentru ceea ce au reusit sa faca dintr-o tara cu foarte putine resurse si sunt indragostita de natura si frumusetea care ma inconjoara. Reactia mea a plecat de la amaraciunea sotului meu care imi spunea zilele trecute, teribil de afectat: "Uite cum ne privesc strainii! De ce atata neadevar si rautate?" aratandu-mi un grup de pe Facebook.

A fost sansa vietii mele sa ajung aici,si, in ciuda dezavantajelor (care, din pacate, sunt multe), nu am regretat niciodata, nici macar pentru un minut. Viata mai sigura si mai linistita ca aici nu cred ca poate exista si ma simt fericita."

Sper că acest articol să vină ca un zâmbet şi pentru voi cititorii mei dragi şi să vă uitaţi puţin altfel la cei pe care nu demult i-am huiduit şi i-am pus la zid. Îmi menţin durerea asupra faptului că acele mamifere frumoase mor şi marea devine roşie.
 
E dureros şi parcă inuman ce se întâmplă, dar...e oarecum un altfel de abator... Nu e unul închis în care animalele răgnesc şi cad secerate umplând podeaua de sânge ci e unul deschis în aer liber unde oamenii în loc să reflecteze...râd, iar de asta nu feroezii sunt de vină ci latura crudă a oamenilor!

Draga mea Andreea...din clipa în care te-am citit şi am văzut aceste fotografii cu oameni frumoşi şi încercaţi am ştiut că vei intra într-un loc deosebit al sufletului meu şi tu şi feroezii tăi :), iar pentru asta şi pentru faptul că ai avut puterea şi impactul cuvintelor...de a schimba măcar o părere...ÎŢI MULŢUMESC!
 
Te asigur de azi înainte de toată prietenia mea sinceră atât faţă de tine cât şi faţă de feroezi!

Un comentariu:

kaninusferoingus spunea...

Astazi a fost una dintre zilele mele preferate. Cand am simtit ca nu fac umbra pamantului degeaba si, mai ales, ca am avut sansa sa cunosc un om deosebit (chiar si daca numai in scris) in persoana ta.

Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, ma bucur tare mult ca m-ai ascultat si m-ai inteles. Sper si altii sa fie la fel de incantati cum sunt eu cand privesc pozele astea si imi spun cat de mult m-a favorizat soarta cand m-a "aruncat" aici. Si sa ii priveasca un pic cu alti ochii pe feroezi si a lor tarisoara.
Restul ... chiar nu mai conteaza!

O seara frumoasa!