15 iulie 2013

ALBASTRU



Cam aşa a început povestea. Demult. Te-am întâlnit. Ne-am ciocnit. Aproape accidental. Deloc întâmplător. Lumea mea s-a încălzit. Atunci te-am văzut cu adevărat. ALBASTRU. Aşa erai. Mi-ai aruncat toată lumea în aer. Dar nu dureros. Un foc de artificii care m-a uimit. Nu credeam că sufletele pot fi atât de frumoase. Am fugit. Apoi, iar ai apărut. La fel de albastru. La fel de cutremurător în mine. Năşteai de fiecare dată cercuri de emoţii nemaisimţite. Răscoleai în mine de parcă eu nu eram acolo. Dar îmi plăcea. Şi iar am fugit. Lumii mele îi e teamă să tremure. Dar am continuat să visez cu tine. Liniştit şi frumos. Uneori, te uitam. Atunci, viaţa mea încerca să trăiască şi altfel. Se agăţa. De unele, de unii, de nimic. Într-o altă zi ai reapărut din nou. Mi-am spus: "La naiba, nu mai fug nicăieri! E ca şi cum aş fugi de mine!". Te-am privit din nou. Erai incandescent şi plin de culori. Nu mai erai albastru. Erai doar...TU!

Niciun comentariu: