(Sursa foto: internet)
în fiecare om se naşte o fereastră închisă...
din când în când, evadăm din noi
precum păsările
gândurile o iau la fugă ca nişte animale
speriate de propria umbră
care doar tace
cuţit sub piele
simt
simt acum că mi-ar face plăcere uneori
să mă uit când plec undeva
să nu mă iau cu mine peste tot
nu ştiu de ce, uneori doare
să oftez şi să plâng, iar din mine să nu curgă
nici măcar un cuvânt
aş vrea uneori să îmi fie dor de mine
cum îmi este de tine
să faci cu mâinile mele ceva
să scrii ţinându-mi mâna
cum făcea mama
m-aş încrede mai mult atunci în ele
când m-ai mângâia,
iar când am face dragoste aş şti
că mâinile acelea m-au învăţat cu răbdare îngerească
să mă iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu