11 mai 2016

retorice cu voi.. ( pricepe-ma! )


Cand am fost mica, mama m-a invatat sa nu vorbesc cu strainii! Cand am crescut, viata m-a invatat acelasi lucru. La timp. Eu insa, m-am prins destul de tarziu. Cand am fost mica, mama m-a invata sa nu ma las amagita cu dulciuri, jucarii sau vorbe mieroase. Cand am crescut ca adult, viata m-a invatat sa nu ma las amagita cu zambete, iubire si cuvinte. Viata m-a invatat din nou la timp, dar eu m-am prins ca de obicei destul de tarziu, deoarece toti avem anumite repere in viata dupa care ne ghidam aproape cu sfintenie. Ale mele, au fost intotdeauna: increderea, onestitatea si bunatatea. Mi-am zis ca daca eu pot sa daruiesc tot fara sa pun la indoiala, asa vor face si ceilalti. Si m-au demonstrat ca nu e asa, dar eu m-am incapatanat. Si ei iar mi-au demonstrat ca nu e asa, iar eu iar m-am incapatanat sa cred. Pana am invatat! Am invatat ce sunt defapt strainii. Strainii nu sunt intotdeauna oamenii cu care nu ne-am vazut vreodata, nici cei pe langa care trecem pe strada, nici cei care ne zambesc in treacat sau ne ating cu un gest sau o vorba. Nu! Strainii, de cele mai multe ori stau cu tine la aceeiasi masa, impart cu tine sufletul, gandurile, patul, casa sau viata o lunga sau scurta perioada de timp. Uneori, se numesc familie, alteori prieteni, alteori iubit/iubita, sot/sotie. Si atunci stii! Atunci inveti! Inveti ca in viata, totul ramane ca in copilarie. Tu crezi in ganduri, fapte si oameni buni cu aceeiasi naivitate copilareasca, iar ei te amagesc cu dulciuri, jucarii si vorbe mieroase. Atunci inveti ca increderea, iubirea si prietenia sunt cele trei elemente esentiale si vitale care ne pot urca si cobori in proprii nostri ochi, in propriul suflet si ne pot schimba in altcineva. Cineva cu care nu suntem obisnuiti. Cineva care nu ne place, dar ne face bine sa stam in pielea lui. Cineva care ne tine "safe" intr-o carapace. Si totusi, nimeni si nimic nu are dreptul sa ne faca sa ne fie teama sa fim noi insine, sa zambim, sa daruim, sa avem incredere, sa stim ca in viata singurul reper dupa care trebuie cu adevarat sa ne ghidam suntem chiar noi insine! Putem alege orice si pe oricine, dar nimeni nu va putea vreodata sa aleaga si sa traiasca in locul nostru asa cum stim noi! Putem intreba, dar deciziile pentru noi si viata noastra, trebuie sa le luam mereu singuri. Nu din nepasare, aroganta sau lipsa de respect pentru ceilalti cu care ne-am sfatuit sau discutat ci, pentru ca, oricat de bine poate fi pentru cineva ceva, pentru tine poate fi total gresit. Viata este o manusa, o haina, un inel de logodna cu tine insuti. Nu se potriveste nimanui altcuiva la fel de "perfect" decat tie insuti! Tu te-ai nascut cu un scop: sa iti traiesti viata! Incepe sa traiesti! Nu te lua dupa mine. Eu doar am scris aici ceva. Ganduri, flash-uri, nebunie, zambete, bucati din mine, raze din sciliprea inelului meu de logodna. Sunt ale mele. Le poti potrivi pe tine. Le poti ajusta sa iei curba in viata mai bine, dar, totodata trebuie sa stii ca poti lua curba direct in zid sau prapastie! Eu expun din experienta mea de viata. Din experienta mea cu mine. Conversez cu mine in scris. Apoi, se face sa conversez cu voi cand ma cititi. Va multumesc! Dar retineti, acestea sunt doar niste retorice de ale mele pe care le auziti si voi! Va pup si va imbratisez!

(Retorice cu voi..., Ramona Sandrina)


Niciun comentariu: