cu precadere azi

au trecut anii ca o clipa

rotunda,
plina,
frumoasa
imbracata in taceri,
in cuvinte,
in rosturi,
in mie-tie, in tie-mie
iar noi,
inca
stim zambi dimineata

cand din cupa palmei tale
imi culeg soarele
si-l sarut,
iar tu de pe fruntea mea
culegi norii
si-i iubesti

azi,
ti-as scrie un poem cu ochii mari
si zambet de copil
cu pasi mici si puf de papadie
cu maini intinse si buze calde
azi,
m-as da tie altfel
desculta de toate tacerile
cu palma deschisa
si te-as rosti pe silabe
fiecarei clipe nerostite

ieri,
ne iubeam
tu la un capat eu la celalalt
intre noi timpul
tacea
taceam si eu
taceai si tu

se auzeau doar inimile
cum canta
sub pasii clipelor
cu dor de duca

tacerea aceea amara
ne-au crescut aripi
una mie
una tie
sa invatam impreuna

zborul
unul cu aripa celuilalt,
iar cu mainile sa ne agatam de cer
sa ne fim
radacini cu priviri inalte

ieri,
azi,
in fiecare zi,
dar cu precadere azi
ti-as spune in atat de multe feluri,
ti-as colora in atat de multe culori,
ti-as da atat de multe arome,
ti-as ...
dar cand iubim, de ce iubirea devine tacere,
iar cuvintele zambete si lacrimi ravase
intre doua priviri stele?

azi,
de ziua ta
tac
iubindu-te atat de frumos!