cerul meu este o salcie răsucită pe dos
o întrebare,
doar o întrebare
creşte drept
cu toate ramurile
în sus
răsfirată,
amară,
picurată
şi,
un răspuns,
doar un răspuns
coboară privirea
deci, da!
ploaia poate să ude cerul
chiar dacă
are sufletul
c-un genunchi în podea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu