din file de gene s-au desprins lacrimi
adanci
si rasfirate in suflet
asemeni unei panze de paianjen
in care stau prinse
sunete perle
flori de nu ma uita
la rever de privire rasucita
dupa cate un gand
plici,
plici,
cad si rezoneaza in noi
lacrimile
un cerc mereu inchis
fara fereastra,
fara usi,
fara iesire
doar un mal pe care stam noi in noi
si privim
ape si rasarituri
batrane sau neivite inca
uneori,
din adancuri de scoica parasita
intr-un pumn demult, demult inchis
mai degraba a uitare
culeg
cate o nota amara sau dulce,
mereu insa carunta
de timp
inchis intre file de gene
ce-au fost sau vor fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu