ziduri

stateai la umbra timpului incaruntita de ganduri.
din cand in cand iti alungai cu podul palmei o amintire de pe frunte.
nu mai stii demult sa visezi. te-ai zidit intre trecut si trecut.
privirile nu mai vad decat caramizi pe care le asezi cu gesturi mecanice
una peste alta in sufletul tau - de parca ar mai fi vreo intrare.
ai zidit intre noi pereti. tu te-ai ascuns de mine tacuta si departe.
eu inca desenez pe ei cu asteptarea, zgarai cu unghiile sufletului si sap cu lacrimile.
nu reusesc insa sa ajung nicaieri. parca s-au creat continente de ziduri.
tu louiesti pe ultimul dintre ele. departe. intre noi sunt doar vapoare de hartie.
aud din cand in cand de dincolo rasuflarea rece a tacerii. mi-e frig de tine.
in sufletul tau pana si soarele a uitat sa mai rasara. l-ai gonit cu eclipse.
iernile doar viscolesc - nu mai ning. toamna ti-a scuturat demult surasul,
iar vara...nu mai vine decat cu seceta de frumos. nimic nu mai traieste.
decat tu! tu in mijlocul lumii tale inguste si reci cladind uitari.
m-ai trimis in lume fara de tine. nici un gand bun. nici un sarut pe crestet.
o valiza goala si priviri absente. am vrut sa te imbratisez pentru reamintire.
nu am putut. intre bratele mele intinse si tremurande ai aparut tu si...zidul.
poate candva...la umbra timpului tau am sa apar si eu - batrana -
sarutand pe crestet primaverile mele. am sa iti povestesc de dincolo de ziduri.
te voi tine de mana...mama cu un gand bun. nu vreau sa pleci din lume fara de mine.
am sa iti spun te iubesc pentru fiecare te iubesc pe care nu mi l-ai spus.

si imi voi dori sa inveti sa iti deschizi aripile - le-ai avut mereu, dar nu ai vrut sa zbori.