Bloggerii au pus de-un chef... - petrecerea surpriza! Rugam sarbatorita sa isi ridice cadoul...

Astăzi, bloggerii şi viaţa
au decis să
"o pună de-un chef",
pentru că este o zi specială...
aşa că:

şi-au împodobit blogurile cu baloane




şi-au adus sampania...fara ea nu se poate si..., pentru că internetul ne pemite, ne-am ales şi marca :))) :D


şi-au făcut rost de ceva mâncare...
defapt au adus mâncare din abundenţă...
pentru că largi sunt căile netului
şi multe delicatese sunt expuse :D :))))))
în el...



au făcut şi un tort pe gustul lor:
mare, cu multă frişcă
(poate o punem şi de o bătaie ca între bloggeri nebuni...)
cu multe fructe...miamiiii...


După ce au pregătit totul,
au decis:
să se îmbrace în cele mai elegante haine,
să îşi aşeze cel mai frumos zâmbet
pe chip,
să îşi umple sufletul de entuziasm, veselie şi fericire
să se bucure,
pentru că astăzi,

30 MARTIE

CEA MAI FRUMOASĂ DOAMNĂ,
şi
CEA MAI DRAGĂ PRIETENĂ

îşi serbează ziua de naştere!!!

SĂ NE TRĂIEŞTI MULŢI ANI FERICIŢI ISABELLE LORELAI!

SĂ AI PARTE DE FERICIRE, SĂNĂTATE, ÎMPLINIRI, BUCURII, ZÂMBETE,
OAMENI DRAGI ALĂTURI!

SĂ AI O VIAŢĂ FRUMOASĂ ŞI SENINĂ
ŞI SĂ ÎŢI DEA DUMNEZEU
ÎNMIIT
TOT CEEA CE FACI TU PENTRU OAMENII DIN JURUL TĂU!

LA MULŢI ANI, DRAGA MEA ISA!!!

na...că m-am luat cu vorba,
cu emoţiile,
cu lacrimile Isa...că...aşa sunt eu, o plângăcioasă,
dar tu mă ştii şi mă iubeşti şi aşa :)
şi...era să uit de cadou...


Apasa pe imagine ca sa poti sa vezi ce este inauntru!!!


P.S.: Rog bloggerii să îşi ridice fiecare felia de tort până mai au de unde :D!

joc în doi - cuvinte învălmăşite

"Un om… Un drum… O viaţă…
Omul merge cu paşi măsuraţi,
Lăsând amprenta gândurilor
Pierdute în ţărână de amintiri
Din care s-ar desprinde
Ca un Icar ce zboară spre topire de aripi…
Drumul îl conduce pe om
Din bornă în bornă, din răscruce în răscruce,
Către actul final ale piesei în care se regăseşte
În postura de scenarist, regizor şi actor…
La dreapta şi la stânga,
Copaci vii cu crengile întinse a chemare,
Înfipţi iremediabil în margine de drum,
Spectatori condamnaţi să nu părăseacă niciodată
Sala unui teatru al cărui tavan este chiar cerul…
Viaţa îi oferă omului
Pustiu şi pădure, câmpie şi munte,
Secetă şi apă izbăvitoare,
Dor de ducă şi lipsa de odihnă
A mirajului care macină muşchi şi voinţă…
Lipit de drum, cu viaţa la purtător,
Căutându-şi locul printre copacii vii,
Spre linişte definitivă,
Omul merge mai departe, din ce în ce mai departe,
Ca un Icar cu aripi topite
Pentru care nu mai există decât
Linia orizontală…

(Un om… Un drum… O viaţă… - de Cristian Lisandru)"

..........

“Un om… Un drum… O viaţă…
Omul merge cu paşi măsuraţi,
Lăsând amprenta gândurilor…”

din care unii îşi fac drum prin alte vieţi
strângând iîn pumni aceeiaşi ţărână
şi în suflet aceleaşi marcaje

azi am gustat un om
ascuns între căuşuri de vise
o umbră în iris de cuvânt
tăcea,
iar sufletul i se desprindea de trup
un fluture,
iar el a zburat
preţ de câteva gânduri, speranţe
mai departe

mâine,
omul va fi mai departe
pentru că a îndrăznit să viseze,
iar într-o zi
va atinge cerul cu buzele
pentru că a învăţat într-o noapte
să zboare!

O viaţă… Un drum… Un om…
Omul zboară uneori fără aripi măsurate,
Lăsând amprenta gândurilor

(Lady Allia - omul meu zboară)

……….

cum îţi spuneam...

îţi mulţumesc pentru amprentele gândurilor Cristian. caprifoi. da…, mulţumesc şi atât.

scrisoare către Dumnezeu

Fotografia nu îmi aparţine. Sursa - internet

am scris o scrisoare către Dumnezeu
în care i-am cerut
să anuleze toţi îngerii

am obosit să adun praf de stele
şi pene din colbul sufletului
le întind pe rozar şi nu răspunde nimeni

uneori doar, se aud fâlfâiri,
iar din lacrimi îmi cresc aripi
ce-mi străpung credinţa
întinzându-mă ca pe o bucată de unt bătrân
până la cer
durere pe degetul LUI mic
murmurând rugăciunea
mai aproape de gânduri

poate...

si pentru ca...

undeva, cineva, cu ganduri frumoase...aparut parca din adancul cuvintelor care ating, cu randuri pline de suflet, cu versuri care dor de atat de multa minune...ma inspira si, azi, a reusit sa imi readuca un zambet si o lacrima floare pe care am aninat-o cu duiosie de suflet.
mi-a amintit de muntele meu, de copilarie, de ramaneri si de plecari.

firesc ca, nu imi pare rau. ma bucura nespus pentru ca am reusit sa mai deschid inca o data fereastra fara sa simt aerul imbacsit de indiferenta, de plumb si de oameni grabiti...

pornind de la "Muntele" lui Cristian Lisandru...

"Întotdeauna mi-am dorit
Să trăiesc la munte
Pentru a avea certitudinea
Că sunt insignifiant…
Într-o casă din bârne
Viaţa miroase a… ceva pierdut de multă vreme,
Care nu mai poate fi reprodus
Nici chiar de marile parfumerii ale lumii…
Într-o casă din bârne
Eşti mângâiat de mirosul dulce al amintirilor
Ascunse cu grijă într-un loc
În care de cele mai multe ori
Nici chiar proprietarul lor nu mai are acces…
Prăvălit peste mine,
Muntele mă năuceşte, mă răstoarnă,
Îmi distruge sistemul de valori,
Oferindu-mi, în schimb,
În clipocit de pârâu nebun,
Posibilitatea de a trăi ca un munte…
Iar eu, insignifiant, refuz…

(Muntele - de Cristian Lisandru)"

mi-am amintit...

cand imi era dor de munte, de mainile batrane , dar frumoase, de oamenii simpli, dar intelepti, deschideam fereastra larg si inspiram adanc.

ignoram claxoanele, ignoram oamenii grabiti, ignoram cerul cenusiu si inchideam ochii.

pe prispa batrana si scorojita de timp si vreme, mereu ma astepta un zambet larg, un par albit acoperit cu naframa si un chip frumos care orice ar fi fost radia.

in spatele casei se ridica muntele, iar eu ma pregateam sa-i fac o vizita. nu de alta, dar tare mai vroiam sa culeg norii si sa mi-i pun dupa ureche asemeni unor cirese dintr-o vara inca necoapta.

nu puteam sa merg mereu unde ar fi vrut sufletul, dar puteam sa aduc la mine intotdeauna ceea ce sufletul isi dorea atat de mult.

....

muntele meu e carunt,
precum iubirea
ma face sa ma simt frumoasa
pentru ca nu ma intreaba
ma face sa ma simt iubita
pentru ca ma tace
ma face sa ma simt femeie
pentru ca-mi sustine umerii
cand ii apas de tarana
si plang

(Muntele meu - Lady Allia)

linistea

e liniste
atat de multa liniste
incat simt ca ma sufoc
ca si cum m-ar inchide cineva
intr-un cub
fara ferestre si sunete

linistea
are gustul acela de praf si nisip
pe care il simti
pe limba,
in gat,
in nas,
in ochi
si orice ai face, gustul ramane

e linistea
dinainte de furtuna
cand vantul rascoleste adanc,
aerul e cald,
iar in noi, este atat de frig
incat am vrea sa ne imbracam
in orice strain
sa-l jupuim de sentimente,
de zambet,
de caldura,
de iubire
nemaicontand faptul ca hainele
in care si-au imbracat sufletul
ne sunt mai mari sau mai mici
la marime,
iar din maneci ne cad lacrimi
si nerosturi nespuse
cercuri, cercuri in mijlocul tacerii
ca si cand
aruncam o piatra intr-un lac linistit


ce sentiment...
ca si cum lumea ar sta in loc, ar incremeni, iar ticaitul ceasornicelor s-ar opri brusc pe colt de privire.
nu se mai aude nimic, decat inima batand. ce nebuna! ea nu vede lumea prin ochii mei, iar durerea o percepe prin alta prisma. ce fericita...
o simt in maini, in gura, in ochi, in tample. strang din pumni si din buze ca si cum as vrea sa o fac sa taca.
inima m-a ascultat si s-a oprit zambind.
nu mai bate la mine. s-a mutat.
acum locuieste in tacerea ta, in privirea ta, in mainile tale, in pieptul tau. nu stiu de ce, dar cred ca la inceput ai urat-o pentru ca te-a facut sa iti simti mainile calde si sa zambesti oriunde...asa, ca si cum din inima ta ar tasni un copil nazbatios, descult si razator, iar lumea il priveste cu un ochi pe jumatate inchis si un colt de gura ridicat a mirare.
dupa ce a trecut ura, te-ai obisnuit sa ai mainile calde de parca altcineva ar curge prin tine ca un vapor de entuziasm.
te-ai obisnuit sa lasi copilul razator sa alerge liber din cand in cand printr-o lume curcubeu.
ciudat este ca desi la mine inima s-a oprit, tot o mai simt batand: in maini, in gura, in ochi, in tample.
ce sentiment!?! ca si cum lumea ar sta in loc, ar incremeni, iar ticaitul ceasornicelor s-ar opri brusc.
nu se mai aude nimic. decat o tacere care urla atat de multe taceri.

CATALINA - despre cum se frange o aripa ...

Catalina are 19 ani si o malformatie arterovenoasa grava pe creier.
Catalina are 19 ani si VREA SA TRAIASCA!
Catalina a avut doua sanse, dar le-a ratat. Banii uneori decid in defavoarea vietii!
Sa speram insa ca a treia sansa va fi asmeni celei din povesti: magica si fericita!

Pe 27 APRILE 2009...Catalina TREBUIE sa fie la HANOVRA!

Catalina avea nevoie de 25.ooo EUR.
Mai are nevoie de 10.000 EUR...

Despre Catalina am scris... si am scris din suflet!
Despre Catalina am tipat ... si am tipat din suflet!
Despre Catalina vi-am prezentat scenariul, dar eu nu cred in el! De ce?
Pentru ca eu nu pot sa cred ca aceasta tanara frumoasa, talentata, plina de candoare si bunatate isi va frange amandoua aripile si va cadea in gol pentru ca nimeni nu a auzit cum i-a trosnit "osul sperantei" din prima aripa...

Catalina a avut doua programari la Hanovra: pe 6 ianuarie si pe 20 martie 2009 - le-a pierdut pe amandoua pentru ca nu a avut stransi suficienti bani. Operatia costa 25.000 Euro...

Doamne!!!
Cat de dur, de frustrant, de arogant, de sarcastic...poate sa sune!!!

25.000 Euro costa viata unei tinere, iar ea se stinge incet, incet, pentru ca nu ii are...

Eu totusi MAI CRED CA SE POATE!!!
NU-I ASA?
NU-I ASA CA SE POATE?????????

DUMNEZEU FACE MINUNI PRIN OAMENI, IAR EU AM CREDINTA CA NE VOM ADUNA DESTUI CAT SA IMPLINIM MINUNEA UNEI VIETI ATAT DE DORITA SI ATAT DE FRUMOASA!!!

CATALINA CREDE IN VIATA EI!
CATALINA CREDE IN OAMENI!
CATALINA CREDE IN NOI!

VA ROG! VA IMPLOR... HAIDETI SA O AJUTAM PE CATALINA!!!

Catalina are acum teledon:

Despre Catalina am mai scris si Aici... si Aici...

Despre Catalina au mai scris:

http://dansantimbreanu.wordpress.com/catalina-andreea-matei-povestea-ei/

http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/03/21/salvati-stelutele-de-mare-catalina-andreea-matei-are-teledon-la-romtelecom/

http://sminchy.wordpress.com/category/ajutor-umanitar/catalina-andreea/

http://www.victorkapra.ro/tag/catalina-andreea-matei/

http://www.zetsuei.co.cc/

http://www.dandragomir.biz/index.php/ajuta-si-tu.html

http://bogdan-andrei.blogspot.com/2009/01/catalina19-ani.html

http://www.cezargherman.org/cazuri-similare/

http://georgebonea.blogspot.com/2009/03/mana-de-la-mana-si-blog-de-la-blog.html

Ma iertati cei pe care poate nu v-am amintit..., dar stiu ca sunteti tare multi si asta nu poate decat sa ma bucure si sa imi dea speranta si puterea de lupta pentru faptul ca nu mi-am irosit increderea de o viata crezand in oameni frumosi!

Despre Catalina s-a scris si in Jurnalul National, AICI!

Despre Catalina s-a scris si in Adevarul, AICI!

Catalina a fost prezentata la Povestiri Adevarate, AICI!

CATALINA ARE O SANSA...MAI ARE O SANSA...HAIDETI SA FIM ZANA BUNA A CATALINEI SI SA O FACEM PRINTESA VIETII EI...

NE DAM DE TREI ORI PESTE SUFLET...
PUNEM MANA DE LA MANA,
SUFLET DE LA SUFLET,
RUGACIUNE DE LA RUGACIUNE,
OM DE LA OM,
IAR
CATALINA NE VA BUCURA TRAIND O VIATA CARE CU SIGURANTA MERITA SI VA FI FRUMOASA !!!

nu mă vreau mare

vreme de iarnă - mă fulguieşti încet viaţă,
iar eu zâmbind
nu mă vreau mare
stau în spatele ferestrei tale
şi cu ochii mari
îmi reamintesc copilăria
e...albă
asemeni unui bulgăre de zăpadă
topit între clipe
doar roua ochilor
ne mai păstrează din când în când
nu! copii nu au voie să moară!
nici noi lor
înveşmântaţi doar în oameni mari
mergem mai departe
azi...vreau să mă dezbrac în copil
gol, alb, desculţ cu aripi de nea
şi vreau să zâmbesc
un zâmbet mare, larg fără regerete
cum doar copii îl au!

pariu

pe mine s-a pariat înainte să mă nasc
"pariu că va fi băiat!" - nu am fost.
nu am vrut să fiu niciodată altceva sau altcineva
am dezamăgit,
am durut,
am venit ca o furtună întâmplătoare
m-au aşteptat în haine de vară - m-au primit înveşmântaţi în paltoane lungi şi groase
să nu simt căldura

apoi s-a pariat că voi fi cu picioarele pe pământ - "fi bărbat"! - nu am fost.
nu îmi place să mă agăţ de pământ la fiecare pas.
îmi place să fiu femeie cu sunete în suflet şi nimburi pe frunte
am durut,
am dezamăgit,
am rămas ca un nor cenuşiu pe cerul lor de care mă aninam cu fiecare privire
văzută şi nevăzută

într-un târziu au pariat că voi fi "doctoriţă" şi voi cunoaşte un bărbat ! - nu am fost.
nu îmi place să trăiesc visul altora - să fiu ce nu a putut altul să fie,
iar bărbaţi nu am căutat. nu mi se potriveau.
se uitau pieziş la mine când plângeam la filme şi râdeau pentru că mă dor oamenii,
pentru că îmi doresc până în carne să fac toţi îngerii geloşi dând viaţă unui ghemotoc de om
dar, când a fost timpul - căci timp e pentru toate vrute sau nevrute - m-a găsit totuşi unul.
după ce mi-a stors sufletul, aşteptările, visele
de tot ce au dăruit
m-a lăsat goală în mijlocul vieţii.
m-a descoperit pe mine în toată fiinţa mea
si nu pe aceea - care ar fi vrut să fiu.

afară ploua.
ploua şi în mine.
ploua şi în viaţa mea.
ploua peste tot.
atunci am urât norii pentru prima dată şi mi-am dorit haine groase
să nu mă mai doară sufletul atât de tare.
mi-au fost întinse de către cei care mă pariaseră şi prima dată.
mi le-au întins a doua oară când muşcam din mine şi din viaţă să învăţ să mă renasc - nu le-am primit.
nu mi se potriveau. îmi erau largi şi aveau mâneci prea lungi.
nu puteam atinge cerul şi mă împovărau mai mult.

atunci am tras aer în suflet. adânc. mi-am plâns în pietre durerea şi m-am redat mie.
am îmbrăcat iar visele şi zâmbetul. erau ale mele de când m-am născut.

ploaia s-a oprit.
mai tuna şi fulgera din când în când din amintiri
ca un pariu pierdut cu viaţa - de alţii.
am încetat să mă mai las cucerită de bărbaţi
mi-am visat în continuare povestea mea cu prinţul meu imaginar
alaturi de care mi-am plutit primul dans la bal
şi îmi visasem toate visele

când a venit...

îmi era ger. îmi era frig. îmi era teamă. eram îmbrăcată doar în mine.
m-a îmbrăcat şi în el (cu un zâmbet plin de iubire) - să-mi ţină de cald în vise şi în viaţă.
m-a făcut apoi prinţesă până la capătul zilelor noastre,
iar când ele nu ne vor mai fi,
ne vom înfăşura unul în sufletul celuilalt - doi fluturi pierduţi unul în altul
sperând să se regăsească şi printre stele

azi, visez în viaţă alături de un prinţ cu zâmbet frumos
şi suflet primitor
ca o "acasă"
de care mi-era atât de dor
încât mă sfâşia.

nimeni nu mai pariază pe mine acum.
sunt asemeni unui cal ieşit din concurs
lăsat să necheze durere şi fericire până la cer.

la urma urmei am fost o fată ca oricare alta!
cu vise şi realizari de femeie - doar că am fost femeia mea înainte de a fi a alcuiva - mi-am aparţinut,
acest lucru nu l-au înţeles cei ce m-au trântit pe masa vieţii într-un pariu
deja pierdut.

acum nu îmi mai aparţin. nu mai îmi e teamă de ploaie.
el nu m-a pariat cu viaţa. nu m-a pariat cu nimeni.
mi-a oblojit fiecare colţisor din mine cu visele lui. cu visele mele - toate cele visate şi nevisate.
mi+a dat carne din carnea lui şi mi-a lipit sufletul cu sufletul lui.
pentru el nu sunt oricare femeie.
sunt eu şi mă iubeşte pentru că sunt.
nu mă vrea alta şi nici în alta nu vrea să mă regăsească.
sunt prinţesa lui cu o aripă. e prinţul meu cu cealaltă aripă.
ştim să zburăm doar amândoi. împreună.

acum zâmbesc larg dimineţilor şi plâng la filme alături de prinţul meu.
are mereu batistuţe şi ştie să îmi spună întotdeauna: "ai să vezi că va fi bine",
din povestea noastră
scrisă între file de suflete pereche,
s-a născut o zânuţă pe care nimeni nu va paria nimic, niciodată!!!
din carnea noastră şi din lacrimi
s-a născut un fir gingaş de viaţă,
un vis
cu ochi mari,
cu zâmbet ce stinge orice durere,
cu râset larg
şi suflet vesel

ea este ea şi-şi aparţine,
iar pentru asta merită orice încercare
pe care o visează ea şi nimeni altcineva ei!

m-am nascut

m-am nascut intr-o zi de iarna

fara zapada,
fara sunete,
fara chipuri,
fara zambete

viata m-a alaptat de prima data

cu amar,
cu lacrimi,
cu asteptari,
cu un cer negru

doar eu, de undeva din tine
femeie mama,
femeie bunica

am gasit pata de cer senin
care-mi incalzea sufletul
prin doua ferestre
de ochi negri si plansi de fericire

Povestea Bobului de Cafea

M-am gandit mult unde sa plasez aceasta povestioara si mi-am dat seama intr-un final ca...AICI!
De ce?
Pentru ca aici este trecutul meu incarcat si prezentul meu fericit!
Pentru ca TOT ce este scris aici in "Spectator in viata mea..." ma reprezinta si m-a ajutat sa trec mai usor peste multe praguri grele. Uneori cuvantul lasat liber te ajuta sa te regasesti, sa te eliberezi, sa devii soimul acela frumos care tipa a aer curat...
Sa musti din tarana nu e rusine. Rusinos este cand nu mai vrei s agasesti in tine puterea de a te ridica si gasesti scuze in orice pentru a ramane jos si a lasa viata sa treaca pe langa tine, rapindu-te celor care te iubesc si iti sunt aproape!
Ca am avut o viata grea sau usoara, fericita sau nefericita nu mai are importanta. Important este ca nu m-am impietrit, ca nu am ajuns sa urasc oamenii si ca inca pot sa vad in ei partea frumoasa a lor, ca nu am devenit o persoana suspicioasa si aroganta, ca nu ma intristeaza si nu ma face invidioasa fericirea altora ci ma bucura, ca nu am devenit un om morocanos si rautacios...ca am ramas acelasi copil vesel care INCA mai crede in oameni, in zambet, in a imparti si a darui, in a primi si a multumi...!
Dincolo de toate greutatile si lacrimile, dincolo de toate piedicile si neimplinirile, am ramas aceeiasi tanara care viseaza la iubire, la zane si printi, la cai fermecati, la Mos Craciun, la spiridusi si elfi si STIE ca nimic nu o va face vreodata sa isi piarda aceast vis frumos si aceasta credinta in viata!
Ma bucur ca INCA nu am uitat sa ma plimb prin parcuri ca sa imi culeg puterea de a zambi mai des, de a crede mai mult, de a straluci mai frumos atunci cand vad copii, batrani, indragostiti, pasarele si...soarele!
Multumesc cu aceasta ocazie...VIETII...care a stiut ca sa imi ia pentru a-mi oferi!


Povestea Bobului de Cafea

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte, sa se zbata si sa se chinuie. Parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, aaparea alta si alta... Lupta ei nu se mai termina niciodata! Obosise!

Mama ei o privi cu dragoste si ingrijorare, dar cunoscandu-si copilul o duse in bucatarie.
A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba.

In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata.

Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nici o vorba. Dupa 20 minute a oprit focurile.

A scos morcovii din apa si i-a pus intr-un bol.
A scos ouale si le-a pus intr-un bol.
A scos cafeaua si a pus-o in al treilea bol.

Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:

- Spune-mi ce vezi?

- Morcovi, oua si cafea, a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte.
Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi.
Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja.
Facand aceasta, fata a observat ca oul este tare acum.
In final, mama a rugat-o sa soarba din cafea.
Fata a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare si inchizand ochii a zambit. apoi, curioasa a intrebat-o pe mama ei:

- Ce inseamna toate acestea, mama?

Mama ei sarutand-o parinteste pe frunte a inceput sa ii explice.

- Draga mea! Toate acestea trei: morcovii, ouale si cafeaua macinata au avut parte de aceeiasi adversitate: APA FIARTA! Dar, fiecare dintre ele a reactionat diferit la aceasta stare!

* Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.

* Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.

* Boabele de cafea macinate au fost insa…unice! Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

Fata a privit-o nedumerita si emotionata. Acum intelese talcul de dincolo de cuvinte al mamei. Era o lectie frumoasa de viata care avea sa o ajute sa inainteze in calea ei.

Mama a privit-o si zambind a intrebat-o:

- Care dintre ele esti tu? Cand greutatile din viata vor bate la usa ta, cum ai sa le raspunzi? Vei fi un morcov, un ou sau un bob de cafea?

Atunci m-am gandit si eu: Care din ele am sa aleg eu sa fiu? Cine sunt eu?

* Sunt morcovul care pare puternic, dar pe care defapt durerea si adversitatea il fac sa isi piarda duritatea, puterea si devine fragil?

* Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, dar pe care schimbarile bruste sau in timp de „caldura” il schimba?
Voi avea eu un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati seva aspri?
Voi alege ca exteriorul meu sa fie mereu acelasi, dar in interior sa am o inima impietrita?

* Sau voi alege sa fiu boabele de cafea?
Cand „apele” din viata mea vor deveni fierbinti sa reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?

Poate ca nu am avut cel mai fericit trecut, dar de ce sa nu incerc sa traiesc un prezent si un viitor fericit?
Daca inainte am plans, am suferit, am avut esecuri...de ce sa le duc cu mine si sa le las sa imi rapeasca din puterea de a ma bucura si de a bucura si pe altii?
Daca in trecut am fost nefericita, trista, neiubita...de ce sa nu iau acest lucru ca pe o incercare care sa ma faca mai umana si care sa imi dea suficienta putere si optimism ca sa pot zambi larg si fericita?

Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale fara sa se poticneasca de ceea ce i-a impiedicat candva.


Deci...eu am ales sa fiu BOBUL DE CAFEA!!!
Voi...ce ati alege sa fiti? :)

pentru fii si fiice

Pentru a o putea vizualiza mai bine dati click pe imagine...

amurgul lacrimei

soarele s-a pravalit
albastru-violet
ca o sangerare de cerneala
peste uitari
albe

amurg de lacrimi
tarzii
iubite,
un tango pe colt
de privire
si pasi tineri

cu un ochi ma sorbi
cu altul te lepezi de mine
tacerea devine urlet,
iar cortina cade
in timp ce noi
atingem pamantul cu sufletul
facand reverente
peste uitari
albe

poveste de noapte

am visat
intr-o noapte
ca te culegeam sarut cu sarut
si te puneam in palma,
sa-mi fi graunte de luna plina
in nopti geroase,
apoi,
m-am dat de trei ori peste cap
si m-am lepadat de mine
tie
in pielea mea cu miresme
de noapte

cu mana stanga
plecata peste chipul tau
incet
ca si o adiere
sa nu-ti trezesc
visele aninate de bolta
gatului meu
imi simteam inima traind
ca un abis de batai navalnice
si viata
zambind prin tot pieptul
de-a lungul si de-a latul
un copil
ce insira margaritare
pe fir nevazut
la capat de lume

unde povestile se viseaza
noaptea
la o rasuflare de alta rasuflare

8 MARTIE !!!

femeie
esti nascuta din lut si lacrimi
asemeni unui olar priceput
viata
te-a modelat zid si iubire
in tine se opresc toate

prin sita
sufletului tau
doar binele si fericirea o lasi
sa se cearna
catre cei dragi
tie iti pastrezi
intotdeauna ce ramane
noua ne dai cerul
sa crestem pasari
tie iti pastrezi pamantul
cu pietrele
care te-au invatat sa taci

ne-ai crosetat aripi
din vise,
din visele noastre
ale tale ti le-ai uitat demult
sub perna unde nici somnul nu-ti
doarme odihnit de griji

esti minune femeie
inainte ca tu insuti sa nasti minuni
mori de atatea ori pentru noi
si te nasti ca sa ne poti
duce de mana catre izvorul puterii tale
sa ne inveti:
sa umblam,
sa zambim,
sa pasim drepti,
sa zburam,
sa traim

ne dai penite, culori, hartii
si dupa ce ne spui
ce sa facem cu ele
ne lasi sa ne scriem singuri
viata

femeie...am zburat sus
si in fiecare vis
te-am luat si pe tine - MAMA!


.........................



Nu multe si nici mari nu sunt bucuriile unei femei de-a lungul vietii,
dar,
oricat de mica ar fi o bucurie,
O FEMEIE
STIE si POATE
sa o modeleze cu zambet,
sa o framante cu entuziasm,
sa o schimbe in mii si mii de clipe
frumoase!
Din dragostea ei
tuturor clipelor
le croieste aripi mari si magice,
iar apoi,
invatandu-le
sa se dea de trei ori peste cap
le transforma
intr-un
roi de fluturi nebuni
care tot ce atinge in
FERICIRE
se preschimba!

......................

LA MULTI ANI TUTUROR FEMEILOR!

LA MULTI ANI TUTUROR FEMEILOR MELE FRUMOASE SI DRAGI!

FIE-VA VIATA UN CARUSEL PLIN DE EMOTII SI FERICIRE,
UN DRUM LIN PLIN DE LINISTE SI IUBIRE,
UN URCUS FRUMOS PLIN DE IMPLINIRI,
UN CER ALBASTRU PE CARE MEREU
SA AVETI ZAMBETUL
DEASUPRA SUFLETULUI VOSTRU!!!

...............

LA MULTI ANI GARGARITA MAMEI!

................

LA MULTI ANI IUBITA MEA MAMA !
LA MULTI ANI DRAGA MAMA GETA!
LA MULTI ANI LILISOR A MEA!

LA MULTI ANI ISABELLE!

.................

LA MULTI ANI FEMEI DRAGI!