17 martie 2009

Povestea Bobului de Cafea


M-am gandit mult unde sa plasez aceasta povestioara si mi-am dat seama intr-un final ca...AICI!
De ce?
Pentru ca aici este trecutul meu incarcat si prezentul meu fericit!
Pentru ca TOT ce este scris aici in "Spectator in viata mea..." ma reprezinta si m-a ajutat sa trec mai usor peste multe praguri grele. Uneori cuvantul lasat liber te ajuta sa te regasesti, sa te eliberezi, sa devii soimul acela frumos care tipa a aer curat...
Sa musti din tarana nu e rusine. Rusinos este cand nu mai vrei s agasesti in tine puterea de a te ridica si gasesti scuze in orice pentru a ramane jos si a lasa viata sa treaca pe langa tine, rapindu-te celor care te iubesc si iti sunt aproape!
Ca am avut o viata grea sau usoara, fericita sau nefericita nu mai are importanta. Important este ca nu m-am impietrit, ca nu am ajuns sa urasc oamenii si ca inca pot sa vad in ei partea frumoasa a lor, ca nu am devenit o persoana suspicioasa si aroganta, ca nu ma intristeaza si nu ma face invidioasa fericirea altora ci ma bucura, ca nu am devenit un om morocanos si rautacios...ca am ramas acelasi copil vesel care INCA mai crede in oameni, in zambet, in a imparti si a darui, in a primi si a multumi...!
Dincolo de toate greutatile si lacrimile, dincolo de toate piedicile si neimplinirile, am ramas aceeiasi tanara care viseaza la iubire, la zane si printi, la cai fermecati, la Mos Craciun, la spiridusi si elfi si STIE ca nimic nu o va face vreodata sa isi piarda aceast vis frumos si aceasta credinta in viata!
Ma bucur ca INCA nu am uitat sa ma plimb prin parcuri ca sa imi culeg puterea de a zambi mai des, de a crede mai mult, de a straluci mai frumos atunci cand vad copii, batrani, indragostiti, pasarele si...soarele!
Multumesc cu aceasta ocazie...VIETII...care a stiut ca sa imi ia pentru a-mi oferi!



Povestea Bobului de Cafea

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte, sa se zbata si sa se chinuie. Parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, aaparea alta si alta... Lupta ei nu se mai termina niciodata! Obosise!

Mama ei o privi cu dragoste si ingrijorare, dar cunoscandu-si copilul o duse in bucatarie.
A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba.

In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata.

Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nici o vorba. Dupa 20 minute a oprit focurile.

A scos morcovii din apa si i-a pus intr-un bol.
A scos ouale si le-a pus intr-un bol.
A scos cafeaua si a pus-o in al treilea bol.

Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:

- Spune-mi ce vezi?

- Morcovi, oua si cafea, a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte.
Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi.
Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja.
Facand aceasta, fata a observat ca oul este tare acum.
In final, mama a rugat-o sa soarba din cafea.
Fata a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare si inchizand ochii a zambit. apoi, curioasa a intrebat-o pe mama ei:

- Ce inseamna toate acestea, mama?

Mama ei sarutand-o parinteste pe frunte a inceput sa ii explice.

- Draga mea! Toate acestea trei: morcovii, ouale si cafeaua macinata au avut parte de aceeiasi adversitate: APA FIARTA! Dar, fiecare dintre ele a reactionat diferit la aceasta stare!

* Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.

* Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.

* Boabele de cafea macinate au fost insa…unice! Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

Fata a privit-o nedumerita si emotionata. Acum intelese talcul de dincolo de cuvinte al mamei. Era o lectie frumoasa de viata care avea sa o ajute sa inainteze in calea ei.

Mama a privit-o si zambind a intrebat-o:

- Care dintre ele esti tu? Cand greutatile din viata vor bate la usa ta, cum ai sa le raspunzi? Vei fi un morcov, un ou sau un bob de cafea?

Atunci m-am gandit si eu: Care din ele am sa aleg eu sa fiu? Cine sunt eu?

* Sunt morcovul care pare puternic, dar pe care defapt durerea si adversitatea il fac sa isi piarda duritatea, puterea si devine fragil?

* Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, dar pe care schimbarile bruste sau in timp de „caldura” il schimba?
Voi avea eu un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati seva aspri?
Voi alege ca exteriorul meu sa fie mereu acelasi, dar in interior sa am o inima impietrita?

* Sau voi alege sa fiu boabele de cafea?
Cand „apele” din viata mea vor deveni fierbinti sa reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?

Poate ca nu am avut cel mai fericit trecut, dar de ce sa nu incerc sa traiesc un prezent si un viitor fericit?
Daca inainte am plans, am suferit, am avut esecuri...de ce sa le duc cu mine si sa le las sa imi rapeasca din puterea de a ma bucura si de a bucura si pe altii?
Daca in trecut am fost nefericita, trista, neiubita...de ce sa nu iau acest lucru ca pe o incercare care sa ma faca mai umana si care sa imi dea suficienta putere si optimism ca sa pot zambi larg si fericita?

Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale fara sa se poticneasca de ceea ce i-a impiedicat candva.



Deci...eu am ales sa fiu BOBUL DE CAFEA!!!
Voi...ce ati alege sa fiti? :)


2 comentarii:

cherie spunea...

As alege sa fiu bobul de cafea dar sunt un ou. Nu am schimbat lumea, n-am facut nimic important,am fost slaba si m-am intarit, dar atat.
Si inca ma mai bucur de coaja, asa ca nici macar nu se simte ca m-am intarit.Ma mai invarteste catecineva si vede ca ma invart repede ceea ce inseamna ca am miezul tare, dar atat.

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Eşti un om frumos, iar oamenii frumoşi nu au suflet întărit şi nici înăsprit...

Slăbiciunea nu este altceva decât o formă umană a oamenilor adevăraţi!

Eşti cum am spus...un om frumos şi tare drag mie!

Nu eşti ou, nu eşti bob! Eşti o rândunică! Aduci mereu primăvara în oameni!