nu mă vreau mare

vreme de iarnă - mă fulguieşti încet viaţă,
iar eu zâmbind
nu mă vreau mare
stau în spatele ferestrei tale
şi cu ochii mari
îmi reamintesc copilăria
e...albă
asemeni unui bulgăre de zăpadă
topit între clipe
doar roua ochilor
ne mai păstrează din când în când
nu! copii nu au voie să moară!
nici noi lor
înveşmântaţi doar în oameni mari
mergem mai departe
azi...vreau să mă dezbrac în copil
gol, alb, desculţ cu aripi de nea
şi vreau să zâmbesc
un zâmbet mare, larg fără regerete
cum doar copii îl au!