Focşani, file de istorie - 24 Ianuarie 1859/24 Ianuarie 2011 (articol de an)

 Multă lume se întreabă de ce o ardeleancă iubeşte Moldova atât de mult şi de ce se consideră moldoveancă înainte de toate.

Pentru că a fi moldovean nu ar trebui să fie o ruşine! Este un privilegiu! Să nu uităm că Moldova a fost aceea care a ţinut puhoaiele de turci şi tătari departe de ţara noastră. Moldova ne-a dăruit cei mai mari domnitori şi miniştrii ai istoriei. Cei mai mari apărători ai neamului. Şi tot Moldova este aceea care ne-a dăruit cei mai mari scriitori, muzicieni, compozitori şi oameni de elită.

Moldova este adevăratul leagăn al culturii şi artei al României! Moldova este locul unde a început Unirea şi tot în Moldova ar fi trebuit să fie Capitala României. Pentru cei care nu ştiţi, Capitala ţării ar fi trebuit să fie Focşani! Acolo a început încă din 1848 procesul Unirii Principatelor prin uniunea vamală între Moldova şi Ţara Românească în timpul domniiilor lui Sturdza şi Bibescu!

Că tot întreba cineva zilele trecute de ce trebuie să ne cunoaştem istoria dacă suntem şi am devenit cum am devenit. De ASTA! Pentru că suntem români, pentru că aici sub pământul acesta yac îngropate generaţii întregi de părinţi, bunici, copii. Pentru că oriunde ne vom afla împrăştiaţi în lumea aceasta este de datoria noastră să ne ducem mândri istoria cu noi şi vom dori să ne aflăm rădăcinile originilor noastre! Toţi vom vrea la un moment dat să ştim care a fost cu adevărat momentul concepţiei noastre! Toţi dorim să ne cunoaştem străbunii, părinţii, familia! Casa o cunoaştem: e România! (Ramona-sandrina Ilie - 24.01.2014)

***

Focşaniul, cândva propus capitală a României îşi sărbătoreşte astăzi istoria...aşa cum se cuvine! Cuza este din nou printre noi..., iar ARMATA este onorată de oamenii care mereu au iubit-o, au aşteptat-o şi s-au bucurat de ea!

Armata e a poporului, iar poporul sunt oamenii!

Îmi doresc ca astăzi, 24 ianuarie, politica să însemne mai puţin, deşi, chiar şi acest act a fost unul politic nu doar social.

Totuşi...azi, românii au nevoie de români, iar hora românilor trebuie să reprezinte mai mult decât oricând unitatea noastră şi solidaritatea...ideea că românul deşi e "neam de opincă" nu merită tratat ca atare!

(Sursa foto: internet)

"Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul ţărâi cel dintăi şi a neamului moldovenescŭ

Către cititoriu

Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu.
Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor.
Şi întăi unui Enea Silvie şi cu următorii lui; însă acesta istoric nu aşa greu nepriietin ieste, cât numai acest nume vlah de pe Fleac hatmanul Râmului că ieste, scrie, unde s-au lunecatŭ şi săracul Uréchie vornicul. Crédem neputinţii omeneşti.
Iară ieste altul, de neamul său leah, Iane Zamovschii, care orbŭ năvăléşte, zicândŭ că nu suntŭ moldovénii, nici munténii din râmléni, ci trecândŭ pre aicea, pre aceste locuri, Traianŭ-împăratul şi lăsândŭ slujitori de pază, au apucat o samă de dachi limba râmlenească. Vei vedea apoi şi a cuvintelor lui răspunsul şi ocara, nu de la mine, ci de la istoricii, povaţile méle, la rândul său.
Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.

De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ

Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova" - (Sursa: Wikisource)

 File de istorie la Focşani - oraşul care putea deveni Capitala României

Focşaniul meu drag..este un oraş din care istoria nu a dispărut, vechiul nu a fost înlăturat, iar noul se aşează cu sensibilitate alături conferind oraşului un aspect deosebit, cald şi primitor. Focşaniul vechi, trăieşte frumos alături de Focşaniul nou, iar oamenii îi sunt frumoşi, harnici şi primitori – ştiu să muncească şi ştiu să se veselească; ştiu să îşi vadă de ale lor, dar ştiu şi să se adune împreună la un sfârşit de săptămână pentru a discuta bune şi rele, pentru a se ajuta, pentru a-şi fi aproape.

Focşaniul este un oraş Familie – pare că toţi se cunosc şi îşi cunosc necazurile şi bucuriile, iar când cineva din afară se mută aici...devine de-al lor şi învaţă să simtă la fel de...focşanean şi frumos! - (Ramona-sandrina Ilie - 24.01.2011)

 (Sursa foto: internet)

Focşaniul, este cunoscut din vremuri cărunte sub numele de „Oraşul de pe Milcov”, râul pe care Ştefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească în anul 1482, localitatea a intrat în conştiinţa oamenilor drept „oraşul Unirii”.

Mărturiile arheologice atestă însă o vechime mult mai mare a oraşului, aşezarea de pe Milcov fiind mult mai veche. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focşaniului atestă că vatra actuală a oraşului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparţinând culturii Cris (circa 5000 î.Hr.).

La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desfiinţând Vama din Focşani, care era cel mai important punct vamal între cele două ţări. Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de "unificare al masurilor si greutatilor". Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu se oficiază la Focşani, în septembrie 1845, la Biserica Sfântul Ioan din Piaţa Unirii, lângă borna de hotar, naş de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza.

De cîte ori se vorbeste despre Unire, nu se aminteste niciodata importanta masurii luate de Gh. Bibescu, masura care a deschis calea Unirii. Cladirea ultimei vami, situata linga sediul BCR Focsani, a avut un destin nefericit, astazi fiind in pragul prabusirii, adapost pentru pisicile, ciinii si boschetarii orasului. Prin ordinul lui Barbu Stirbei, în 1851, devine Scoala Nationala. Este transformata în hotel - Cimbru - si în cele din urma devine Posta ("Posta veche").

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanţia colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privinţa unirii, integrarea în graniţele Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigaţiei pe Dunăre, ş.a.m.d

Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, şi erau alcătuite din reprezentanţi ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, ţărănimii clăcaşe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Ţara Românească majoritatea covârşitoare a opiniei publice susţinea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalităţi ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în faţa ei opoziţia separatiştilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mişcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceştia doreau menţinerea separării, motivându-şi opţiunea prin posibila decădere a Iaşilor şi a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la Bucureşti.

Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria şi Turcia, precum şi pe cel al caimacamului (locţiitorului domnesc) Todiriţă Balş (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiştii au reuşit, într-o primă fază, să câştige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorinţa de a-şi realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniştilor cu cele ale antiunioniştilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanţilor celor care nu împărtăşeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondenţa secretă purtată de soţul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reuşit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc.[2] Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromiţătoare au fost publicate în ziarul unionist "L'Etoile d'Orient", ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp şi în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalţi supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia şi Regatul Sardiniei) au rupt relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august.

Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, şi celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III şi Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parţiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituţiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Comisia Centrală de la Focşani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate şi armata. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Politica României se făcea la Focşani

(Sursa foto: internet)

A fost perioada când Focşanii - încă două oraşe cu două administratii - au cunoscut gloria si politica României se facea si la Focsani.

Deputat de Focsani din decembrie 1858 era chiar Mihail Kogalniceanu - mai mult cu numele, ca si astazi - si Cuza gasea timp sa participe la lucrarile adunarii Comisiei Centrale.

Pe plan european a fost primul moment din istoria moderna a Focsanilor cînd acest punct vamal apare pe hîrtiile Cancelariilor europene. Putin a lipsit atunci ca Focsanii sa devina capitala României, dupa cum reiese din actele vremii. Acel putin era reprezentat de lipsa infrastructurilor si a unui lobby consistent al Focsanenilor la Iasi si Bucuresti. Chiar daca nu a devenit capitala Romanei, orasul si-a legat numele de acest act national pentru totdeauna.

În Moldova a fost ales, la 5 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza.
Pe 24 ianuarie 1859, la Bucuresti, membrii Adunării elective, numai sub ameninţare au decis să-l aleagă domn al Munteniei pe Al. I. Cuza.

Aceasta a fost posibilă prin folosirea unei greşeli generate de frazeologia juridică a timpului, (era impusă alegerea a doi domni, dar nu împiedica o persoană să candideze simultan în ambele ţări).

Primul proiect de Constituţie s-a făcut la Focşani

Conform deciziei Conventiei de la Paris, se înfinteaza la 15 mai 1859 Comisia Centrala la Focsani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constitutie din istoria moderna a României si realizarea altor proiecte de unificare legislativa a Principatelor. Nu trebuie uitat ca existau înca doua Camere si ministere duble, la Iasi si Bucuresti.

La Focsani va functiona si o Curte de Casatie pentru prefecturile Putna si Rîmnicul Sarat. Proiectul de Constitutie nu a fost aprobat de domnitorul Cuza si Focsanii au ramas doar cu numele legat de istoria Constitutiilor României. Pe de alta parte, Printul Cuza intra cu acest gest în etapa dictatoriala a domniei sale, departîndu-se de o parte din unionistii care l-au sustinut. Comisia Centrala din Focsani este desfiintata în februarie 1862.

Marele perdant al Unirii au fost Focşanii, care au ramas pîna în 1862 cu două prefecturi, două poliţii, două judecătorii. Unirea la Focşani s-a făcut în 1862, iulie, 10, la intervenţia directă a Prinţului Al. I. Cuza. Culmea ironiei, pentru un timp, în 1862, semnul heraldic al oraşului a fost Bachus călare pe un butoi. Imaginea a fost catalogată prea vulgară pentru a rămâne simbolul oraşului de pe Milcov.

Simbolul heraldic al Focsanilor din 1862, o batjocura

Dupa Unirea Principatelor, Focsanii aleg ca sigiliu doua femei care îsi dau mîna, simbolizînd actul unirii. Pentru ca, administrativ, existau doua prefecturi la Focsani (a Rîmnicului Sarat si a Putnei) se decide mentinerea de catre fiecare entitate a sigiliului de dinainte de Unire.
Dupa actul unirii oraselor, din 10 iulie 1862, sigiliul orasului unit are pentru un timp, ca simbol heraldic pe Bachus calare pe un butoi, iar garda unificata a orasului are ca simbol heraldic doua femei care îsi dau mîna. Exista mai multe legende ale aparitiei zeului Bachus ca simbol heraldic. Din decenta nu le amintim. Credem însa ca a fost o batjocura. La Focsani nu aveam podgorii pentru a reprezenta butoiul si cultural nu mostenisem nimic din misterele dionisiace pentru a-l cocota pe Bachus în vîrful "balercei". Poate cei care au decis aceasta reprezentare sa fi fost cu vreun picior în butoi si sa-l fi confundat pe legendarul ostean Focsa cu Bachus.

Focsanii moldovenesc si Focsanii muntenesc

La aflarea vestii dublei alegeri a lui Cuza, focsanenii au mers la hotarul de pe Milcov si au aruncat cu pietre în simbolul diviziunii orasului si în albia rîului. "Poporul din orasul Focsani ... in entuziasmului lui, facind sarbatoare din acea zi fericita, a mers cu pompa la hotarul care trecea prin inima acestei intinse si frumoase tari si au aruncat pietre intr-insul, dorind ca nici urmele lui sa se mai cunoasca in viitor", se arata intr-o scrisoare trimisa Printului Cuza de focsaneni. Unul din paradoxurile Unirii pentru locuitorii de pe Milcov a fost întîrzierea unirii oraselor de pe cele doua maluri. La trei ani de  la Unire, Focsanii continuau sa traiasca, administrativ, ca înainte de 1859. Existau doua prefecturi, doua tribunale, doua politii, etc. A fost nevoie de memorii si plîngeri adresate direct domnitorului ca acesta sa-si aminteasca de focsaneni.  Pe 6 iulie 1862, Printul Cuza semneaza decretul 482 ce prevedea unirea celor doua orase. La 10 iulie 1862 prin desfiintarea celor doua resedinte de judet si prin unificarea tuturor institutiilor, Focsanii devin un singur oras, resedinta a Prefecturii Putna.

Unirea a fost actul de nastere al gazetariei focsanene

Poate actul cel mai important din punct de vedere cultural a fost aducerea unei tipografiei de catre Comisia Centrala pentru a publica o parte din lucrarile acesteia. Este prima tipografie din Focsani si
spune mult despre viata culturala focsaneana care, la jumatatea secolului al XIX-lea, nu avea macar o tipografie.
Putem afirma ca anul de nastere al gazetariei focsanene este 1859, gratie Comisiei Centrale care publica periodic rezultatele muncii celor 16 delegati. «Protocoalele Comisiei Centrale a Principatelor Unite» au fost prima publicatie ce a vazut lumina tiparului la Focsani. A doua a fost «Gazeta de Focsani» ce a aparut în 1865 pe lînga Curtea de Apel. Nici una din cele doua publicatii nu apare Dictionarul Literaturii Române de la origini pîna la 1900 (Bucuresti, 1979).

Satenii se aduna astazi la Casa lui Mos Ion Roata

 

(Sursa foto: internet)

Localitatea de bastina a lui Mos Ion Roata, Cimpuri, va sarbatori cum se cuvine ziua Unirii.

Dupa cum se stie, Mos Ion Roata a facut parte printre cei opt deputati de la Iasi, care au facut lobby pentru Unirea de la 1859. Mos Ion Roata s-a nascut in 1806 si a avut patru copii care n-au parasit niciodata satul. La 50 de ani, dupa dispute aprige cu boierii din familia Dascalescu, Ion Roata se vede nevoit sa-si paraseasca satul si se muta cu familia intr-un catun "peste riul Susita". In 1857, este ales deputat in Divanul Moldovei si are indrazneala sa se vaite Domnului ca boierul l-a scuipat in fata pentru ca si-a cerut drepturile. Legendara intilnire cu domnitorul Al. I. Cuza linga Adjud, a ramas in istorie, copii din Cimpuri fiind mindiri ca o invata la scoala. "Unde m-a scuipat boierul, m-a sarutat domnitorul"  sint vorbele care i-au uns la inima pe taranii asupriti de boerii ciinosi ai locului. Desi era tinar, Ion Roata a ramas mos pentru ca era sfatos si i-a infruntat cu dirzenie privilegiatii vremii.
La Cimpuri, de la mic la mare, toti ii stiu pe de rost povestea.

Focşani dedică în totalitate ziua Unirii

 

 (Sursa foto: mapn)

Ca şi de obicei, vrâncenii vor avea parte de manifestări deosebite: de marşul trupelor militare ale Garnizoanei, defilarea lui "Cuza", prezenţa la manifestare a repreyentanţilor ţării şi a autorităţilor locale, concerte folclorice şi binecunoscuta horă în Piaţa Unirii, în jurul obeliscului Unirii.

Bineînţeles că manifestarea se va încheia prin focul de artificii pe care toţi focşănenii îl aşteaptă cu mare emoţie!

Simbolul Unirii

Obeliscul Unirii Focşani

(Sursa foto: PicasaWeb, fotograf Radu)

Obeliscul Unirii din Focsani Focsani, cu o înaltime de 20 de metri, infatiseaza 85 de personaje din istoricul act al Unirii din 1859, fiind realizat de un colectiv compus de sculptorul Ion Jalea. Monumentul a fost inaugurat in ziua de 24 ianuarie 1976. Baza octogonala este inalta de 1,4 m, in trei trepte placate cu granit rosu, peste care se ridica un tor de bronz inalt de 2,24 m. Un basorelief ii infatiseaza in prim-plan pe Alexandru Ioan Cuza, inconjurat de Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri, artizanii Unirii de la Focsani. In anii comunismului, femeia de serviciu de Prefectura avea sarcina sa curete aproape zilnic treptele monumentului din Piata Unirii.

Personalităţi ale Foşaniului

Gheorghe Tăttărescu (1820-1894), mare pictor român, fondator al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti Ion Mincu (1852-1912), arhitect, inginer, profesor şi deputat român
Duiliu Zamfirescu (1858-1922), avocat, scriitor, diplomat, ministru de externe, vicepreşedinte al Academiei Române
Anghel Saligny (1854-1925), inginer constructor, ministru al Lucrărilor publice, preşedinte al Academiei Române
Ştefan Gh. Longinescu (1865-1931), jurist, profesor de drept, membru al Academiei RomâneGheorghe Gh. Longinescu (1869-1939), chimist, profesor, membru de onoare al Academiei RomâneSimion Mehedinţi (1868-1962), geograf, geopolitician, profesor, membru al Academiei Române
Constantin C. Giurescu (1901-1977), istoric, profesor, membru al Academiei Române
Leopoldina Bălănuţă (1934-1998), mare actriţă a teatrului românesc
prof.dr Cameluta Beldie - fost rector al Institutului Politehnic Iasi
prof.dr. Elena Firea - fost rector al IEFS Bucuresti
prof.dr. Irina Mavrodin - de la Universitatea Bucuresti, membra a
Uniunii Scriitorilor din Romania
dr. Mihai Mihaila - membru corespondent al Academiei Romane
dr. Gabriel Marcu - coordonator de programe la Apples Computers
SUA
prof.dr. Dan Grobnicu - profesor la Universitatea din Montreal,
Canada
Eduard Koller - doctor in matematica si angajat al firmei Microsoft

(Sursa articolului: Ziarul de Vrancea, Enciclopedia României, Wikipedia)

LA MULŢI ANI, FOCŞANI!!! LA MULŢI ANI, ROMÂNI!

 

(Sursa: Realitatea net, Foto: Sebastian Oancea)