Undeva, pe acolo, din când în când, vor urla lupii din mine a negăsire! Toată celaltă jumătate de eternitate fără tine!

 

Plec. Plec şi tu ştii. Ştii de când am venit că voi pleca. Ştii că mă vei lăsa. Şi nu mă vrei rămasă. Am să dau cu mine de toate gândurile şi valurile, de toate tristeţile până nu o să le mai ştiu gustul. Învăţasem să sper. Degeaba. Îngerii, mor în mine din faşă. Omul nimănui. Femeia şi mai nimănui. Nu înțeleg de ce nu pot învăța lecția singurătății și sper. Dar, mi-e bine. Măcar nu mai plec singură. Voi avea în mine o iubire. O mare iubire. Singura! Cu ea voi trece munţii. Cu ea voi trece viaţa. Uneori, probabil am să mai tresar în sufletul tău. Uneori probabil, inima ta va mai bate cu mine. Din ce în ce mai rar. Din ce în ce mai încet. Până când, îmi va uita ritmul. Atunci defapt mor iubiţii. Când în inimile lor, unul nu mai bate! Aş vrea doar...să fii fericit chiar dacă asta înseamnă ca eu să nu mai mă întorc, iar tu să mă pierzi undeva pe la mijlocul eternității! Undeva, pe acolo, din când în când, vor urla lupii din mine a negăsire! Toată celaltă jumătate de eternitate fără tine! Dar, va fi bine. Măcar nu voi fi singură. Voi avea în mine o iubire. O mare iubire. Singura! - Ramona-Sandrina