(Sursa: internet)
Sunt oameni pe care îi așteptăm în inima și
viața noastră mereu, dar care nu vor veni niciodată. Ei iubesc, plecând!
Sunt oameni care ne așteaptă ei în inimile și viața lor mereu. Și
așteaptă. Și rămân. Și ne învață și pe noi să rămânem. Știm
că vom aștepta mereu. Știm că vom iubi fără speranță, dar în toate
acestea, vom învăța să trăim o viața liniștită de om. Nu vom avea viața
aceea strălucitoare, plină de exuberanță, de nebunie, de scântei, de
emoții și fluturi, dar suntem recunoacători că ni s-a oferit o iubire,
un cămin, o inimă de împărțit și o viață de trăit. Nu spectaculoasă, dar
viață și tot ce este viață înseamnă mulțumire față de Dumnezeu și
recunoștință față de tot ce înseamnă ea. Și atunci știm că despre asta
este vorba defapt când trăiești. Despre a împărtăși ceva cu cineva. De a
duce în tine povești neterminate aici pe pământ, iubiri eterne pe care
nu le poți descrie și nu ți se vor împlini și de a învăța că, uneori,
viața este peste toate acestea o explozie de întâmplări, oameni, clipe. -
Ramona-Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu