(Sursa foto: internet)
A alege să te doseşti de tine însuţi, într-un loc unde nici raze de speranţe nu mai intră, nici împliniri, nici realizări, este unul din cele mai triste lucruri care i se pot întâmpla unui om în afara singurătăţii în doi. Cea mai dureroasă şi neputincioasă tristeţe. Astfel că, am ales. Am ales să-mi dăruiesc şanse. [...] Am ales să cred că pot. Că mai pot. Că am talentul de a face ceva bun.
Este atât de puţină viaţă de trăit! Şi cum să faci ceva bine, când nu ştii de unde să te începi? E ca şi cum ai începe să depeni un ghem de viaţă de niciunde.
La răscruce se spune că nu e timp de stat. Nu voi sta. Am să iau viaţa asta toată ca pe un dar. Ca pe ceva firesc şi natural. Ca pe o curgere. De clipe bune şi clipe mai puţin bune. De căderi şi de ridicări. De tristeţi şi de fericir, dar, mereu de iubire! Şi, am să mă bucur de ea. - Ramona-Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu