6 februarie 2010

gând neterminat

 
(Sursa foto: internet)

ai luat o bucată din mine ca şi cum nu ar conta de unde mă smulgi
ai ascuţit-o între privirile tale adânci
şi mi-ai împlântat-o în suflet ca pe o uitare de mine. n-a curs sânge. nu s-a auzit nici un icnet.
doar eu te simţeam cum încercai să ţâşneşti afară cu toate clipele pe care le scrâşneai
între dinţi

m-ai privit preţ de-o altă clipă apoi te-ai întors şi ţi-ai aruncat pe umeri
toate nepăsările într-un palton gros
ai deschis uşa şi-ai plecat fără să-mi spui măcar un cuvânt, fără să îmi auzi încremenirea
ce mă lega de mine, de pereţi, de pământ ca şi într-o închisoare fără nici o fereastră
cu cer

a trecut mult de atunci. prea mult. nici măcar nu ştiu de ce îmi tot revii în minte
lovindu-te de tâmplele mele
ca o repetiţie, ca o migrenă de care nu mai pot scăpa oricât aer am acum în plămâni
închid ochii şi simt. simt din nou cum te răsuceşti în mine ca într-un mormânt
nu curge sânge. nu se aude nici un icnet. doar eu simt cum de la o vreme ai reuşit
să mi te prelingi afară

acum mi-am dat seama
urmele acelea adâncite în prag erau ale apăsărilor şi regretelor amuţite în încleştarea mâinilor
nu te-am văzut de mine. eram atentă asupra felului în care îţi stătea paltonul
pe umeri
am fost preţ de câteva încremeniri mai înaltă şi mai laşă decât tine. respir. în sfârşit am ferestre
cu cer, iar tu te vrei plecat demult. te du. tâmplele mi-s liniştite acum, iar din buzunarul de la piept
tocmai mi-a zburat un ultim gând neterminat

2 comentarii:

déjà_vu spunea...

Multa imaginatie si nerv. Imi place cum scrii. Am asociat starea ta de spirit exprimata aici cu mirosul sarat al apei de mare. Uneori e departe, marea, dar revine in minte cu atata forta ca stai pret de cateva clipe si incerci sa definesti ce-a fost cu senzatia in cauza... Nu stiu daca pricepi aiurelile mele...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

:) bineînţeles că le pricep. mi-s aproape de suflet şi de minte :).

bine te-am găsit!