1 februarie 2010

ceasornic

 
(Sursa foto: internet)

ceasornic. aşa pare viaţa uneori. un ceasornic îmbătrânit şi ruginit, inexact. nu arată nimic clar. nu i se mai mişcă nici măcar limbile precum altădată. peste frunte simt broboade grele de apă. de la o vreme le simt tot mai apăsate. recunosc că mi-e teamă. mi-e teamă pentru toţi cei dragi.
uneori, în clipele grele, când mă gândesc şi mă întreb cum s-a ajuns aici şi plâng, le uit la toţi...toate - chiar de a doua zi le vor începe din nou ca şi când, eu nu aş fi trup firav de om.
mă întreb uneori ce îndepărtează oamenii astfel? cum poate îndepărta viaţa asta oamenii care altădată se iubeau? cum poate să îi facă să devină doi străini plini de reproşuri şi uitări?
îmi privesc mama. dintre toţi ea mă doare cel mai mult. oarecum pentru ea mi-aş dori să reuşesc cel mai mult. pentru ea şi pentru copila mea care mi-e totul - inclusiv iertarea tuturor uitărilor şi amărăciunilor. poate tot pentru ea mi-s iertată şi eu uneori ca fiică pentru toate cele ce le fac cu voia sau fără voie, din prea multă "mamă" sau prea puţină putinţă. nu ştiu...
ceasornic. da. aşa e viaţa mea. un ceasornic îmbătrânit prea curând. am început să bat inexact. câteodată încep să amorţesc. din ce în ce mai des, din ce în ce mai mult. recunosc că mi-e teamă.

11 comentarii:

cherie spunea...

Nici tu nu dormi ? Ce viata ! Visam ?

Aimée spunea...

Daca ti-e teama, inseamna ca esti om. :) Si-apoi, nu esti singura cu temerile tale! >:D<

Loredana spunea...

ceasornicul masoara trecerea timpului. aduce intelepciune.
da, viata e grea. dar nu o lasa sa te schimbe. impotriveste-te.
daca lasi greutatile sa macine in sufletul tau si al celor dragi nu e de bine.
viata e frumoasa. trebuie doar sa schimbi perspectiva din care privesti.
daca oamenii s-au iubit cu adevarat eu cred ca inca se iubesc dar nu mai stiu cum sa o faca.
opreste o clipa ceasornicul, da-l inapoi, de dragul iubirii, de dragul rasului, de dragul copilei.

Geanina Lisandru spunea...

Eşti "un ceasornic" plin de viaţă care bate cu putere şi dărâmă toate obstacolele timpului.

Eşti în cea mai frumoasă perioadă a vieţii tale, aşadar zâmbeşte, iubeşte şi trăieşte clipa depusă pe ceasornic cu bucurie.

Pupici geaninoşi peste normă!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Cher..., eu una mă tem că nu visez. Dacă e vis, categoric e un coşmar!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Da, Crengu...cred că m-ai înţeles tare frumos. Mulţumesc! Într-un fel ăsta mi-a fost mesajul. >:D<

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Geanina..., poate după ce vor trece din ele voi învăţa să zâmbesc din nou. Momentan mi-e tare greu să o fac din tot sufletul, iar asta, tocmia pentru că iubesc peste măsură :).

Te îmbrăţişez minunato!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Loredana iubita..., nu timpul este cel care mă doboară. Nu mi-e teamă de timp. "Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. - Garabet Ibrăileanu"

Pentru mine timpul este o măsură prin care pot să mă bucur de viaţă. El mă ajută să îmi văd copila crescând, omul iubit încărunţind... Timpul mi-e prieten :).

Greutăţile nu m-au schimbat şi nici nu vor avea puterea să o facă vreodată. Eu nu pot deveni un om nepăsător. Dacă aş deveni înseamnă că aş fi fost deja moartă demult, iar dragii mei merită mai mult de atât!

Perspectiva e problema...:), e greu să schimbi unghiul de vedere în condiţia în care de 2 ani de zile te muţi cu casa în spate dintr-un loc în altul, uneori adormi să nu îţi fie foame pentru a-ţi ajunge banii pentru plata chiriei, curentului, etc...şi te gândeşti cum să faci să ai un cămin oricât de modest unde să poţi să îţi construieşti o viaţă, o familie.
Ne-am mutat de curând în Oradea în speranţa că aici va fi mai bine. Nimic nu e mai bine cu atât mai mult cu câ mă uit la fetiţa mea, iar ea, la 2 ani şi 4 luni stă cu privirea pierdută, iar când o întreb ce face spune că "dol de bebe, dol pac, bacon, foşani..."... Îi e dor de casa ei! Dacă aş fi ştiut o clipă că îi lipseşte aşa mult nici nu aş fi încercat acest pas.

Fetei mele nu i-a lipsit niciodată nimic pentru că am ştiut întotdeauna să dozez totul începând cu ea, dar când va creşte nu vreau să vadă cât de greu le este părinţilor, deoarece ştiu cât de apăsător poate fi asta pentru sufletul unei viitoare tinere.

Oamenii aceia care nu se mai iubesc...nu suntem noi, dar sunt doi oameni dragi mie.

Cristian Lisandru spunea...

Nu am deloc o relaţia bună cu ceasurile.Mi se pare că tot timpul râd de mine şi-mi arată cum se scurge viaţa, zi după zi...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

:), da, dar tot ele îţi arată ce frumos e timpul alături de ea...minunea ta de femeie! Şi tot el este cel care vă adună clipele şi vă dăruieşte cel mai nepreţuit album al vieţii...pe voi, vouă!

Vă îmbrăţişez!

Anonim spunea...

Singurul site unde gasesti produse Hello Kitty.