7 iulie 2010
arhitectură
îmi permit să visez cum îţi aplec palmele către mine
şi urc în ele
ca într-o caleaşcă de vise ascunse într-o cochilie
stau aşa şi tac
mă tac pe mine,
te tac pe tine
şi te iubesc
buzele mele te ating uşor, iar mâinile te clădesc încet
din interior
până când la ferestre îţi cresc iasomii tremurătoare
ies apoi şi plec
plec din mine,
plec din tine
şi te iubesc
mai mult decât oricând las în urma mea o cochilie
în care demult nu se mai aude marea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Minunat mesaj, încântător mod de transmitere prin vers; remarc muzica şi imaginile acestui video, menite a crea cadrul imagistic-sonor pentru o mai deplină receptare a poeziei... Felicitări!
Nu pot decât să îţi mulţumesc şi să îţi dăruiesc un zâmbet să-l anini la suflet.
Când te vei mai simţi pe tărâm ostil acasă şi cu tine însăţi...te aştept. Am un loc secret...o grădină frumoasă unde vom putea să savurăm natura, gustul cafelei şi să ne rostim încet :).
Uite..., aici mă ascund eu când mă lasă genunchii sufletului:
http://1.bp.blogspot.com/_VnnXOpScZN0/SPxYdzOXw9I/AAAAAAAAAhc/DHu1Yn88GYU/s1600-h/casa-este-unde-este-sufletu.jpg
Foarte frumoasa Lady Allia,iti doresc sa ai parte in realitate de casuta aceea si de linistea ce o emana...o imbratisare tie si multe ganduri bune..
s-a mai linistit blogul tau, ma lasa sa intru pe el!
inteleg ca nu mai devii focsaneanca ? :((
poi, ultima oara-mi spusesi ca e ca si rezolvat !
Mulţumesc din suflet pentru gânduri Cora... Asemenea îţi doresc şi eu ţie :).
L-am dresat :). L-am învăţat cu paşii tăi, iar acum e cuminte.
Aşa a fost, dar au intervenit nişte probleme şi s-a dat totul peste cap. Oricum, eu nu am renunţat. Totuşi, înainte e de datoria mea să mai încerc ceva aici şi dacă nu va fi bine, atunci mă întorc acolo cu o chirie până una alta.
Da poate o să te saturi să mă ai de vecină :D, ce spui?
Cine oare s-ar putea satura de tine, Sandrina mea? Ce n-as da eu sa-mi fii vecina... :)
Te gandesc, draga mea si te imbratisez cu mare, mare drag si dor! Poate te ajuta cand simti ca te lasa bateriile! >:D< :*
Pot doar sa spun: ai grija de tine si de ce dragi tie
Crengu...au fost şi de aceia care s-au săturat de mine şi m-au pus de-o parte ca pe o bucată de om fără suflet. Dacă ar fi azvârlit cu mine ca şi cu o piatră nu ar fi durut atâta...
Dar, vroiam să spun cu asta că partea grea a vieţii aduce alta frumoasă...alţii oameni care te ţin pe suflet ca pe un praf de iubire. Mulţumesc draga mea prietenă :). Te iubesc din suflet şi de abia aştept să îţi văd luciul cald al ochilor tăi frumoşi!
Tudor...vezi departe prin oameni - aş spune că vezi chiar foarte departe. Încerc să am...
Primeşti un zâmbet?
Trimiteți un comentariu