27 iulie 2010

talismanul meu la drum de viaţă



credeai că te-am uitat,
credeai că te-am pus undeva pe un raft prăfuit de timp
şi te-am lăsat acolo să şopteşti lumina

nu te-am uitat să ştii...
cum poţi uita un om căruia îi place să privească
un curcubeu în alb-negru şi să ţi-l redea în toate culorile universului?
cum poţi uita un zâmbet  care vorbeşte
şi dansează sub priviri pline de sclipiri?
cum poţi uita un suflet care te-a ţinut în braţe de atât de multe ori
încât al lui a uitat să respire?

credeai că te-am uitat,
credeai că te-am pus undeva unde cortina se trage repede
şi te-am lăsat aşa să îngenunchezi aşteptarea,

nu te-am uitat să ştii...
eşti talismanul meu la drum de viaţă!

2 comentarii:

Florin spunea...

da, mi/a placut.
nu, nu credeam :P

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

:) alintat mai eşti!
şi ce te bucură când ştii că ştii! :D