Paul Collier - The Man Who Chose To Smile
într-o seară, pe la liniştea sufletului
mi-a trecut prin faţa ochilor
o pasăre
nimic deosebit până acum
veţi spune
mare lucru să vezi păsări noaptea!
nu e,
doar că aceasta mă privea într-un fel anume
îmi amintea ochii tăi de cafea caldă
pe care îi sorb din cana inimii mele încet
niciodată nu mă satur să gust din ea
devine un ritual
pun cafeaua ochilor tăi în ceaşca privirii mele,
o ţin cu mâinile ca pe o boabă de rozar,
golesc peste ea apa fierbinte a dorului de tine
şi învârt cu aşteptare
din suflet, mi se ridică firicele de aburi
închid ochii şi să mă pierd
în mireasma privirii tale
nimic deosebit până acum
veţi spune
ochii nu au mireasmă!
dacă nu au,
înseamnă că nu aţi văzut niciodată cum înfloresc ochii cuiva
asemeni florilor de măr
petale cu gene lungi care vă ţin în braţe şi vă şoptesc
stelele
cum spuneam,
în noaptea asta am văzut o pasăre
care nu ştiu din ce motiv s-a oprit să mă privească
prin ochii tăi
eu am făcut cafeaua din mireasma ochilor tăi
în timp ce o sorbeam
învârtind ceaşca inimii mele încet, într-un carusel de emoţii,
te rosteam încet
un cântec fără note muzicale...ritmul tău e unic pe inima mea
~~~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu