5 februarie 2011

Trei femei în Seul - La cafenea

Acest roman îl dedic din tot sufletul prietenei mele Ramona Nistor... 
I-am promis că îl voi scrie şi am să-l scriu chiar dacă îmi va ocupa toată viaţa :). 
-
Sper că acum zâmbeşti draga mea, pentru că meriţi să zâmbeşti şi să fi fericită mereu!
...

Ea ţinea mărul cu amândouă mâinile şi zâmbea. Era un măr roşu cu nuanţe gălbui. Sclipea. O clipă se gândi la el ca şi la un măr magic. Într-un fel era dacă ea îşi dorea asta. Fără să vrea observă că se oglindea în coaja lui şi se strâmbă. Râse. Puse mărul pe tejghea şi se întoarse să pregătească ultima comandă. Ar mai fi stat, dar bărbatul strigă la ea:
- Ceaiul vine singur domnişoară?
- Vă rog să mă iertaţi! împreună mâinile şi se aplecă politicos. Ochii ei zâmbeau cald. Bărbatul înclină din cap şi tăcu.
În timp ce ducea comanda la masă, se auzi glasul micuţului Kwang-Sun.
- Imo! Imooo!
"Imo" începu să râdă. Strălucea. Îl iubea din tot sufletul pe Sun. Era băieţelul prietenei ei, femeia care i-a fost alături în toate şi nu a părăsit-o niciodată oricât de greu a fost să ţină pasul cu viaţa ei agitată. Ridică privirea de la Sun şi o văzu pe Mary. De când îl cunoscuse pe Kwang-Ho viaţa ei se schimbase în întregime. Râdea mai mult, trăia mai mult clipa şi se gândea la ea. Mary întotdeauna se gândise la alţii. ea aproape că nu conta niciodată. Acum, Ho o învăţase ceea ce ea nu realiza niciodată: că e o femeie minunată care merită să fie iubită cu adevărat. Iubirea o făcuse o femeie fericită şi plină de sclipire! Imo îşi dorise întotdeauna ca prietena ei să cunoască o astfel de iubire şi să aibă o astfel de viaţă împlinită. De aceea, Ho era pentru ea asemeni unui frate pe care îl iubea enorm şi îi era recunoscătoare.
- Ce faci Imo? o întrebă Mary luminându-se la faţă.
- Acum mai bine...dacă te văd, răspunse Imo deschizându-şi larg braţele pentru Mary a ei.
- Ye, yee! se auzi din spate o voce copilăroasă. Ooo, un măr! spuse el bucuros luând mărul şi muşcând din el cu poftă.
Imo îl privea năucă. Ridică sprâncenele, mâinile, strânse pumnii, îi desfăcu, îi strânse, gesticula aproape incoerent, iar ochii i se făcură mari. Se uita la el ciudat. Nu putea să creadă că muşcase din măr fără să îl ceară măcar.
El se uită la ea. Se încruntă, se uită lângă el, la el, se răsuci şi întrebă:
- Ce? E ceva în neregulă la mine? Poate mi-e şifonat tricoul?
Imo pufni:
- Eşti un îngâmfat! Un îngâmfat! Mi-ai mâncat mărul şi nici măcar nu ai cerut voie!
- De ce minţi? Uite, ţi-am lăsat şi ţie! îi întinse mărul zâmbind cu seninătate.
- Aaaaaaaaaa! îşi ieşi Imo din pepeni şi începu să ţopăie şi să lovească cu piciorul supărată în podea. Mă scoţi din minţi să ştii!
- Imo, Imo...faci riduri dacă te enervezi. E doar un măr!
Imo era roşie la faţă, părul aproape că i se ridicase în cap de ciudă, iar gesticulările ei erau de-a dreptul haioase. Părea un copil înfuriat şi neputincios în acelaşi timp.
Mary şi Kwang-Ho pufniră în râs. Kwang-Ho îl luă de mână pe Dae-Jung şi îi făcu semn să tacă. Jung vru să întrebe ceva în timp ce ochii lui căutau cearta cu lumânarea (îi plăcea la nebunie să o tachineze pe Imo), dar Ho îi apasă gura cu palma şi îl trase din cafenea. În timp ce era târât afară de prietenul său care chicotea el îi întindea cu ochi plângăcioşi mărul lui Imo care aruncă după el cu un prosop.
- Nesuferitule!!! Aaaaa! Îl omor într-o zi Mary! Jur!
- Ye, yeee! mormăi Mary zâmbind în colţul gurii.
Imo ridică o sprânceană şi îşi băgă ochii sub ochii prietenei ei.
- Tu cu cine ţii??? Parcă v-a hipnotizat pe toţi!
- Ce să spun, zise Mary luându-i mâinile între ale ei şi începând să se învârtă cu ea...are darul ăsta! El e hipnotizant, deci tot ce face hipnotizează!
- Dacă te-ar auzi soţul tău poate ar fi şi mai hipnotizant!
- Şi el crede la fel!
- Aiiii, pufni Imo în râs ciufulind-o ca în facultate. Râseră împreună amintindu-şi cum era pe atunci. Două nebune.
După ce i se termină tura la cafenea, Imo merse şi o luă pe Lea de la grădiniţă şi plecară spre parc. Lea era fetiţa ei. Lumea lui Imo se învărtea în jurul lui Lea. Fără ea, nu ar fi reuşit nimic în viaţă decât să îşi plângă de milă şi să se înnece în propria lipsă de atitudine, dar aşa...ajunse unde nu ar fi gândit vreodată şi reuşise unde nici măcar nu se gândise că ar fi putut.
Lui Imo îi plăcea să meargă des în parc. Îi plăcea să stea întinsă pe pătură, să privească norii de pe cer, copacii albi de flori şi copiii cum se zbenguiesc plini de veselie peste tot în jur. Părea un loc unde nu există decât cer, natură şi magia copiilor.
- Mama, Sun vine? întrebă Lea.
- Of, cred că tu şi Sun sunteţi sortiţi unul altuia de pe acum zise Imo zâmbind şi sărutând-o pe creştet. Da, vine cu Mary şi Ho. Cu siguranţă şi el întreabă acum acelaşi lucru.
- Îmmm, murmură Lea necăjită.
- Ce e? S-a întâmplat ceva?
- Nu, doar că mi-ar fi plăcut să vină şi Jung.
- Mda, v-a hipnotizat pe toţi...acum mi-e clar! bombăni ea zâmbind în suflet.
La urma urmei pe ea o hipnotizase cu multă, multă vreme în urmă, doar că ea nu îi va spune asta niciodată.

...

14 comentarii:

Anonim spunea...

Seamănă mai degrabă cu un scenariu de film. Mi-a plăcut. Îmi place şi scenariul cu "fata din lună" şi "scenariu cu linişte". Cel mai mult însă mi-a plăcut "mireasmă de mere coapte"...deosebit!

Aştept şi restul cu mare interes.

Mihai

Nistor Ramona spunea...

Mulţumesc Ramona pentru că e o onoare de a fi personajul tău şi că mi-ai dedicato.
Mulţumesc din suflet...pentru aparecierea ta , pt că tot timpul ne-ai dat o doză de energie şi optimism, că tot timpul ne-ai susţinut şi ne-ai împins de la spate.
Fără tine nu am fi ajuns aiceea şi nu am fi fost acelaş GM.
Mulţumesc că mă ţii de mână...

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Bine ai venit Mihai!
"Fata din lună" mi-a plăcut şi mie. A venit spontan, natural...ca şi acesta dealtfel.

Mă bucur că îţi place. Să ştii că şi eu văd această încercare tot ca şi pe un scenariu de film :). Te mai aştept!

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Ia uite-o!!!

Mă bucur că ţi-ai văzut surpriza şi îţi place. De acum ai ce să citeşti o vreme la mine pe blog :). Sper ca acest Ho să apară cât mai repede şi să te văd strălucind exact ca şi în "filmuleţul" meu. Atunci aş fi şi eu cu adevărat fericită!

Nu trebuie să îmi mulţumeşti Rami meu drag... meriţi tot ce este mai bun pe lumea asta!
Eu îţi mulţumesc pentru că eşti singurul om care mi-a fost şi mi-a rămas alături indiferent de prostiile sau tâmpeniile pe care le-am făcut. M-ai iubit şi m-ai apreciat şi pentru bun, dar şi pentru ceea ce eu nu am văzut bun în mine!

Tu eşti omul meu drag până la moarte şi dincolo de ea...o prietenă, o soră, un suflet de mare, mare nădejde!

Pentru tine m-am gândit să îl dau la tradus în coreeană şiu cine ştie...poate chiar îl lansăm în Seul :)))? Noi două, pardon, noi trei putem orice, nu?!

O să-l rog pe Eom Tae-woong (Yusin) să joace în el - de la mine pentru tine :))).

http://www.hancinema.net/korean_Eom_Tae-woong-picture_5036.html

Silvia spunea...

Lady, deja devine frustrant! :)
Poeziile le scrii foarte frumos...sensibile, pline de mesaj şi consistenţă. Poveştile sunt absolut superbe! Eu nu aş putea să scriu aşa ceva niciodată! Proza ta te defineşte, iar acum...ASTA! Fac şi eu ca şi Imo "-Mă scoţi din minţi!" :). Felicitări.
Mi-ar plăcea şi mie să am o aşa prietenă. Eşti un om norocos.

Aştept şi continuarea... E plin de amuzament şi romantism. Un fel de dulce-acrişor :P.

Nistor Ramona spunea...

Eom Tae-woong ahhhhh!!!...mie mi bun şi Alchon indiferent pe care îl convingi dar, cu Imo, Mary şi micuţa ta ce facem nu vor putea fi jucate de coreence :-P ....
Dar dacă lansezi cartea în Soul de sigur merg şi eu. Încep să fac economii de pe acuma pe bune, nu mă înteresează nici o campanie dacă nu mă crede şefa o duc şi pe ea.
Ar fi fantastic să îl invităm la lansare şi pe el...voare ar veni?

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Ştiam eu că nu trebuie să te conving prea mult :)))! Hwarang Kim Alcheon zici? Îi invităm pe amândoi să fie treabă bună. Te gândeşti că vor refuza? Ghinionul lor! Nu vor fi ei primii care să cunoască nişte vedete în devenire :)))! Din câte ştiu eu despre coreeni, nu vor refuza :). Ei au politeţea şi bunul simţ în sânge.
Oricum, eu ţi-am promis la vară o săptămână în Coreea şi aşa va fi :). Ăla va fi cadoul meu :).

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Silvia, nu mă mai peria atât că o să ajung să intoxic oamenii cu textele mele şi nu la toţi le plac :))). Mulţumesc Silvy :). Să înţeleg că şi ţie îţi plac coreenii? :)))

Nistor Ramona spunea...

Nu la Alchon m-am referit la un alt hwarang cu bentiţă neagră, un nonconformist ca tine, voare el ar veni? Şi amu nu zi jaj...că te văd...:-P
Ştii ce ţi-aş cere să îmi explici numele personajelor de ce ai ales aceste nume şi ce înseamnă ele.

sunshine spunea...

superb, sis, esti cu adevarat un om cu har si noi suntem binecuvantati ca te cunoastem si ne rasfeti cu asemenea opere.
te iubesc mult

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Sisuleţul meu drag..., mă bucur tare mult că îţi place şi mai mult de atât, mă bucur să îţi văd chipul aici :). E liniştitor când te văd...

Mulţumesc încă o dată pentru cadoul pentru Augu! Să ştii că s-a bucurat mult de trusa de medic :). Ştie că e de la nănuţa ei.

Să ştii, că lucrez la ceva frumos, dar din păcate, când scrii o faci cu oscilaţii - ai inspiraţie, nu ai, ai, nu ai :))). Sper să fie o carte frumoasă. Se va numi: "Ea este sora mea"...

Te iubesc sis...

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Rami...nici nu m-am gândit că mă pui la încercare :))). Eu am crezut sincer că te referi la Yusin! Acum însă că ştiu cu exactitate la cine te referi, să ştii că nu m-am gândit să-l invit :D. Mi-e foarte, foarte teamă! Mă doare stomacul doar gândindu-mă, nu vreau să fac un ulcer brusc când îl văd! :)))

Daniela spunea...

Pur şi simplu frumos. Vreau şi restul! Sper că este şi continuarea, nu?
De abia aştept cartea...

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

O, you are like Jung? Haha... Then, please sign as Jung :))). It's a pleasure :))) to see Jung here! Jumong it's not representative for you!