La Mulţi Ani, Majestate! - re-edit

(Sursa: internet)

Azi, am simţit mai mult decât niciodată că românilor şi României li s-a dat ceea ce, de destul de multă vreme nu le-a mai dăruit nimeni: iubire, respect, încredere, demnitate, frumuseţe, recunoaştere, solidaritate!!!

Azi, m-am simţit de zeci de ori Român şi m-am bucurat de acest fapt, mai mult decât oricând. 

M-am bucurat de ţara mea,de istoria ei, de entuziasmul oamenilor!

Îmi amintesc emoţiile care m-au cuprins în urmă cu doi ani, în momentul în care l-am văzut pe Majestatea Sa Regele Mihai păşind pe treptele Parlamentului pentru a se adresa în mod direct, României şi poporului român după mai bine de 60 de ani!

Majestatea Sa, a dat atunci o mare şi frumoasă lecţie nu doar clasei politice româneşti, ci tuturor claselor politice din Europa. Celor care cred că România înseamnă doar insolenţă şi indolenţă, doar cerşetori şi umilinţă. Nu pentru că aşa am fi. Ci pentru că aşa am fost învăţaţi să acceptăm că suntem. De către cine? De către reprezentanţii noştri care nu ştiu să demonstreze şi să evidenţieze valoarea acestui popor. Care nu ştiu să ne spună că suntem frumoşi. Că suntem deosebiţi. Că au încredere în noi şi în viziunea noastră. Că suntem un popor cu o istorie plină de valoare şi de moralitate. Că noi suntem un popor plin de valoare şi moralitate.

Dar azi, nu vreau să vorbesc despre umilinţă. Deşi, oarecum azi, am simţit cel mai tare umilinţa ce ne-a fost dat să o trăim şi să o învăţăm. Ca pe o felie de pâine cu tărâţe. O raţie zilnică, pentru a ne uita spiritul şi puterea din sufletul nostru! Credinţele, speranţele şi visele de români, de oameni!

Atunci, am învăţat că respiraţia poate avea şi alt ritm. Mult mai încet, iar apoi, mult mai alert. Poate zbura.

Am învăţat asta în timpul discursului Majestăţii Sale. Un discurs de mare, mare înţelepciune, profunzime şi decenţă. Un discurs constructiv şi plin de emoţie. Un discurs, pe care iată, istoria ne-o dovedeşte din nou, doar un Rege poate să îl redea în acest fel poporului său. Nici un politician, nici un Preşedinte, nu a reuşit de-a lungul mandatului său să ofere românilor şi politicienilor ceea ce Regele a oferit în acest discurs. Nu a destrămat. A închegat. Nu a aruncat piatra. A ridicat-o şi a transformat-o în temelie. În bun simţ şi bună cuviinţă.

Astfel că, aşa cum am mai spus-o de foarte, foarte multe ori, România are nevoie de exact o astfel de reprezentare în fruntea sa. România are tot dreptul din lume să îşi recapete ceea ce a pierdut: valoarea sa ca ţară, valoarea sa ca popor, integritatea, încrederea, decenţa, respectul!

România are nevoie în fruntea ei de decenţă, de bun simţ, de înţelepciune, de exemple frumoase, de diplomaţie înnăscută, întreţinută, exersată, pentru a putea răzbi frumos într-o lume tot mai confuză şi mai lipsită de repere. 

Are nevoie de civilizaţie, de cultură, educaţie. Doar aşa ne putem recăpăta demnitatea. Şi nu doar aceea a noastră pentru noi înşine. Ci a noastră în lume. Doar Regalitatea este cea care poate să ne schimbe sensul acesta în zig-zag sau altfel spus, non-sensul pe care îl trăim de zeci de ani.

Regalitatea în sine insuflă respect doar prin simplul fapt că există! Şi noi ne-am aminti respectul mult mai des şi mai frumos, dar şi cei din afara ţării.

Cât despre Majestatea Sa şi rolul Domniei Sale în ceea ce priveşte România, istoria spune tot ce are de spus. Eu nu aş aduce nimic nou şi nici nu aş evidenţia ceva ce nu s-a scos la iveală. A avut un rol important. Îl are încă. 

Casa Regală din România nu este istorie! Este PREZENT! Şi va fi! Atâta vreme cât vor exista moştenitori care o vor duce mai departe spre ceea ce va fi să fie.

Ce vreau să spun însă despre Majestatea Sa este că Domnia Sa este un om deosebit de simplu, dar totodată deosebit de distins. Este o prestanţă deosebită. O marcă a acestei ţări în toate timpurile ei. 

O persoană plină de omenie şi bunătate, de înţelepciune şi dăruire, de dragoste pentru oameni individual, dar şi ca popor!

Îi doresc să aibă toată aprecierea şi dragostea noastră ca popor pentru Regele care ne-a fost şi Încă ne este!

Îi doresc multă putere, sănătate, fericire şi ani mulţi şi de aici înainte!

Îi doresc să găsească puterea de a ne arăta ori de câte ori va fi nevoie ceea ce ne-a arătat astăzi...că România este o ţară care merită apreciată şi iubită! O ţară în care merită să rămâi şi pentru care merită să lupţi!

Că România este o ţară a românilor şi a celor care o iubesc şi îi iubesc pe români! Că românii sunt un popor cu un loc de cinste în Europa care a fost, dar şi cea care este şi, deşi mulţi vor să uite, istoria trebuie mereu să iasă în faţă, deoarece: "Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul. Nu văd România de astăzi ca pe o moşternire de la părinţi, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noştri."

LA MULŢI ANI, MAJESTATE!  

TRĂIASCĂ REGELE MIHAI AL ROMÂNIEI!

.............

Discursul integral al Majestăţii Sale:

"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crize.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R"  

............

Publicat la data de 25.10.2011, 23:40