Nu știu ce cauți tu în viața mea. Evident, aparent ai fost un om în trecere. Unul care a intrat ca o șoaptă, a continuat ca o ploaie, ca o furtună, a rămas ca o umbră. Am încercat să îmi scutur umerii vieții și ai inimii de tine. Chiar am încercat să mă ascund în mine de tine. Tot evident este că nu am reușit. Am reușit doar să te afund și mai mult în mine. Nu știu până unde te vei înșuruba în gândurile și inima mea, dar voi lăsa firescul să rămână firesc și atâta vreme cât toate sunt trimise de Dumnezeu, înseamnă că știe El mai bine ca mine cum stă treaba cu tine. Și cu mine. Cu mine însă, a avut mereu de furcă. Sunt unul din copiii Lui neastâmpărați, visători, nebunatici, copilăroși care are mereu impresii. Impresia că poate salva oameni, suflete, iubiri, că poate planta semințe de suflet din care să răsară iubire, prietenie, oameni și zâmbete. Și uite așa, mereu mă trezesc plângând în pumni. Niciodată nu mă trezesc la timp. Nici măcar atunci când din acele semințe răsar plante țepoase, tăioase, mincinoase, dureroase. Pentru că nu pot înțelege...cum? Cum pot răsări dureri din iubire? Cum poate răsări neghină dintr-o semință perfectă: iubirea? Nu știu! Mi-e imposibil a înțelege. Posibil să fie bolnav pământul. Sau ploaia să fi fost cu mană. Sau eu prea naivă câteodată. Revenind la tine, mă simt ca o păpușă în mâinile unui copil mirat, jucăuș, frumos. Mă îmbraci și mă dezbraci în cuvinte. Faci dragoste cu mine. Mă pui la culcare și mă trezești. Mă lași și mă găsești unde mă pui. Iar eu stau. Stau a mirare și eu. Că nu știu ce se întâmplă. Până și gândurile și sufletul mi le răvășești. Eu le las la mine și le găsesc la tine. Parcă sunt nebune. Cai nărăvași. Erau atât de cuminți până la tine. Fluturi care zburau mereu deasupra unei flori. Aceeiași! Ce ai făcut tu cu fluturii, viața și sufletul meu? Ce le-ai dat ca să te urmeze așa? Nu pot înțelege! Înțeleg doar că este frustrant și totuși extrem de plăcut să fiu marioneta gândurilor tale. Nu știu de ce, dar iubesc să mă trezesc în mijlocul lor! Poate pentru că am fost mereu asemeni unui copil cuminte, care a făcut toate lucrurile cuminte, care a iubit cuminte, a gândit cuminte, s-a jucat cuminte, a desenat gânduri cuminte, a pieptănat păpușile cuminte, a scris cuminte și dintr-o dată...a devenit un copil exuberant, nărăvaș, sălbatic! Și îmi place. Îmi place gustul acestui vin care curge în mine înnebunindu-mi toate simțurile ca un vin vechi care îți strânge inima și stomacul încălzindu-le! Deci, așa cum am spus, nu știu ce cauți tu în viața mea. Evident, aparent ai fost un om în trecere. Evident trecerea a întârziat puțin mai mult decât era necesar în mine. Evident ceea ce simt eu nu e treaba ta. Nu este nici dacă m-am îndrăgostit pentru totdeauna! "Tu ești liber să pleci! Ai fost mereu. Încă din clipa în care ai apărut!" Totuși, dacă vrei să mai pleci cu inima ta la tine și cu a mea la mine, ar fi cazul să te grăbești! Altfel, cred că ai să îți pui inima în cui, iar cuiul va fi inima mea!
(Ramona-Sandrina - Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! ~~~ cartea va îngloba și "Dialoguri pentru un înger") ♥~♥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu