Să nu crezi că nu știu

Să nu crezi că nu știu. Nu că aș vrea. Uneori e bine să ne mințim. Dar simt. Ce vină are sufletul meu că simte când e iubit, înjunghiat sau părăsit? Să nu crezi însă că nu știu când calci peste sufletul meu sau pe el. Nu că aș vrea. Doar că el urlă în mine. Drept e că eu nu urlu cu el. Eu tac. Ca și când aș mai putea încă duce. Și mai pot. Totuși, să nu crezi că nu știu, chiar dacă mă mint. Știu! Acum, că știi și tu că știu, ai grijă cum pășești când mă sfâșii! Nu vreau să te rănești în spinii pe care îi împlânți în mine din când în când, când tu pari a mă iubi, iar eu accept să par iubită. - Ramona-Sandrina