20 noiembrie 2013

Împreună, până când viața ne va despărți - WebCultura

Oamenii se îndrăgostesc. Nu o spun eu. Pur și simplu se întâmplă de când lumea.

Oamenii plutesc împreună în jocul acela nebun al iubirii. Uneori, preț de câteva clipe. Alteori, preț de câteva luni. Și alteori, preț de o viață.
Împreună, oamenii refac clipele. Le dau gust. Le dau miros. Le încheagă. Le transformă în gesturi frumoase care te fac mereu să simți cum inima îți bate nebunește și nu vrei să fii vreodată în altă parte. Sau lângă altcineva. Câteodată, însă, ne dăm seama că sentimentele noastre nu sunt îndeajuns pentru a rămâne lângă un om. Și atunci, plecăm. Plecăm nu pentru că nu am mai putea rămâne.
Oricine poate rămâne lângă cineva o viață, dar nu despre asta este vorba în relații. Relațiile nu sunt lupte pe câmpul inimii și al răbdării. Relațiile nu sunt “care pe care” și “cât mai rezistăm împreună”. A rămâne unul alături de altul o viaţă întreagă nu presupune acte de eroism. Nu presupune compromisuri. Nici sacrificii. Presupune înţelegere, respect şi multă preţuire. Presupune tandreţe, zâmbet, căldură. Presupune să repari unde se poate şi să adaugi acolo unde se simte gol.
Presupune dimineţi în care să te pierzi în ochii celui de lângă tine. Clipe în care să te ţii strâns de mână. Presupune să tragi împreună la acelaşi car, în aceeaşi direcţie. Presupune să te bucuri unul de altul și unul pentru altul chiar și când când bucuria pare doar o părere. Presupune ca inima să ţină mereu sufletele în echilibru. Presupune nopţi de pasiune, iar când acestea dispar, nopţi tandre şi liniştite. Presupune iubire! Aceasta este reţeta unei relaţii de lungă durată – iubirea dincolo de toate şi de tot.
Relațiile nu se încropesc din compasiune față de un om, ci din dragoste. Când din rețeta asta lipsesc ingrediente, mai bine dăruiți-vă un zâmbet frumos și lăsați viața să completeze restul: golul lăsat de o plecare va fi umplut de cine va fi potrivit să îl umple.
Din când în când, iubirea înseamnă și plecări.

 

Sursa articolului: webcultura

4 comentarii:

Crengu spunea...

Frumos! Trist pe alocuri, dar adevarat si frumos! Poate mai vorbim pe mail. Zi frumoasa de toamna.ti doresc! >:D<

cherie spunea...

Da... e foarte frumos ce scrii dar câte relaţii de o viaţă ajung să se desfăşoare aşa cum visezi?
Nu există relaţii de o viaţă care să nu ajungă la oarecare compromisuri. Poate nu chiar mari... dar fără... ?
Este foarte frumos ce scrii şi îţi doresc sa găseşti o astfel de relaţie dar asemenea relaţii sunt o excepţie de la regulă........

Ramona Sandrina spunea...

Crengu...așa e viața! frumoasă și tristă pe alocuri. Important este să depășim starea de tristețe și neputință și să facem din viața asta o călătorie de neuitat! <3 Cu siguranță, da ^_^! poate și la un telefon?!

Ramona Sandrina spunea...

Nu știu Cher! Nu știu câte relații, dar datoria noastră ca oameni este să gândim și să simțim astfel și să ne urmăm principiile. Nu putem gândi că nu există când avem exemple că există.Orice relație cunoaște compromisuri, dar depinde ce fel de și până unde ajung ele! Și da...există și fără ele. Depinde de relație și de cum o gestionăm!

Nu, nu cred că sunt o excepție! M-am săturat să tot aud asta! Sunt excepții din cauza noastră! pentru că nu știm să așteptăm, pentru că ne aruncăm cu capul înainte, pentru că ne căsătorim ca să scăpăm de acasă, pentru că legăm bărbații de noi rămânînd însărcinate, pentru că nu ne asumăm deciziile, alegerile, etc!!!

Atâta timp cât nu pornim o relație din iubire adevărată, ele vor fi mereu excepții!